Am aflat de curând că tata are o boală posibil terminală. E crunt, chiar dacă nu am mai fost apropiați de zeci de ani, ne-am greșit mult unul altuia și nu a fost chiar cel mai bun tată; mă doare sincer. Nu are încă nici 60 de ani și îmi e greu să mă gândesc că nu o să mai fie.
Nu mă pun să mă plâng aici despre ce simt, că probabil nu are nimeni chef de asta, nici nu o să spun povestea noastră, dar aș vrea să vă întreb un lucru...
Mama suferă și înțeleg, a avut și ea o boală gravă și s-a temut că nu va mai fi. Din fericire, a trecut peste, deși nu mai poate fi complet ca înainte, e clar. Acum plânge, dar nu mă întreabă și pe mine măcar cum mă simt, fiind tata totuși. Nu încearcă nici măcar 1% să îmi zică o vorbă bună, să mă încurajeze; trebuie doar eu pe ea. Pe deasupra, se tot plânge ce se va face ea; înțeleg, dar totuși. Să mă șantajezi emoțional a nu știu câta oară că, dacă nu mă mut la tine, o să mori, nu se face, mai ales în momentele astea.
Eu locuiesc cu soțul și copilul meu la 100 de km distanță de ei, avem viața noastră, copilul aici crește, aici știe că e acasă; la ei nu doarme nici măcar la amiază, nu se simte bine, iar ea îmi spune să lăsăm tot și să ne mutăm cu ea în două camere, să nu moară. Doar mie mi se pare că e un gest egoist, doar mie mi se pare că e puțin lipsită de suflet să mă șantajeze emoțional în condițiile astea, având și eu problemele mele și probleme de sănătate? Mai are un copil, care locuiește lângă ea, dar pe el nici măcar nu-l deranjează. Se teme că, dacă îl sună că îi e rău, îi face scandal în familie, dar pe mine mă cheamă de la 100 de km să o car nu știu unde, fără să-i fie teamă că îmi face scandal în casă. Pe el nu-l trimite să-i rezolve ceva, că se supără noră-sa, dar pe mine mă poartă pe drumuri, că ce dacă se supără soțul meu, îi va trece. Mă doare foarte tare că nu pot nici măcar să sufăr pentru tata și cât aș vrea să empatizez cu ea, îmi dă o stare mai mare de nervozitate. Cum pot să rezolv asta?
Ordonare:
După relevanţă
Mama,indiferent de ce a facut e doar una.
cunosc un caz asemanator ca al tau.Matusa mea si -a dat unul din copii la la casa de copii, desi mai avea si alti copii.A crescut printre straini, a stat departe de casa in tot acest timp.Si-a format o familie,. Desi nu ar fi avut nici o obligatie, o ajuta cu bani dar de la distanta.Sangele apa nu face...
Daca te simti cumva obligata pentu faptul ca te-a nascut, ti-a purtat de grija, o poti ajuta.Dar nu te muta si obliga-ti fratele sau sora sa contribuie.
Inteleg ca parintii sunt inca in putere si se pot deplasa, corect?
Răspunde
Ea tot timpul ea se teme, altul nu moare, pe altul nu îl doare ea sa fie bine.Mereu are senzația ca ea face tot pentru toată lumea și ca noi murim fără ea.Pe tata la îndoctrinat asa deja de ani de zile de nu mai merge omul sa își rezolve o hârtie din cauza ei.Si cu mine încearcă, a încercat și cu fratele meu. Vrea mereu sa demonstreze ca noi nu putem fără ea, iar dacă putem nu e bine cum facem ca nu am făcut cu ajutorul ei.
Răspunde 
Gest de parinte egoist, care a facut copii doar ca sa ceara ajutor la batranete. In nicio viata nu mi-as permite sa ii dau viata copilului peste cap si sa cer sa ne mutam impreuna ca,, cine stie cand mor''.
Se vede de ce pe celalalt nu il deranjeaza, pentru ca se impune cel mai probabil, sau pentru ca tu accepti orice lucru.
Nu ceda santajelor, ai viata ta, prioritatile tale, ei ii e frica de singuratate si apeleaza la tine
O poți lua la tine pe mama ta. Cum si ei ne-au crescut si noua ne vine rândul sa avem putina grija de ei.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
