Am o situație mai ciudată pe care nu voiam să o expun public, dar mi-a ajuns cuțitul la os. Poate până o șterg reușesc să primesc niște răspunsuri, pentru că nu vreau să o țin mult și să o vadă vreun apropiat să facă mai mare vâlvă.

Ideea stă în felul următor: am un membru al familiei, de fapt al soțului, care s-a îmbolnăvit. Nu am treabă cu omul, îl apreciez și respect, dar treaba e că a cam rămas în grija noastră, iar noi nu ne putem asuma asta. E băiat tânăr, vrea să muncească, dar din cauza problemelor nu mai poate, cel puțin o perioadă. Are nevoie de mâncare, bani și ajutor pentru a merge la medic, iar restul familiei se face că plouă. A avut salariu, banii strânși s-au dus până acum pe tratamente, pe facturi, mâncare și nu mai are efectiv. Noi l-am ajutat cât am putut, dar ne depășește, că avem și noi familie.

Treaba e că el locuiește cu mama lui, iar mama a plecat de acasă la muncă în alt oraș. I-am găsit de muncă și aici, doar să vină acasă să aibă cine să îl ajute să meargă până la magazin, să facă o oală de mâncare (el nu poate) și tot găsește scuze. La un moment dat a și zis cumva voalat să moară o dată să scape, iar el are gânduri de sinucidere. Nu ne-a spus, dar se vede pe el, iar soțul meu se teme să nu o facă o dată (e fratele lui).

Momentan nu poate munci și, din cauza că nu are bani, nu își poate face nici tratamentele sau măcar să își termine dosarul cu toate analizele, procedurile etc. pentru a-și face pensie. Nici mama lui nu îi dă, zice mereu că nu are, deși ea nu plătește nimic din salariul ei, restul familiei se face că plouă, iar la noi ne moare omul sub ochi.

Dați-mi un sfat de cum să facem? Ce discuție să purtăm cu mama (tatăl lui e mort) să vină lângă el acasă, că și aici poate munci? Specific că el e singuratic, nu are iubită, cu atât mai mult că are și problemele astea, iar prietenii pe care îi are sunt plecați și, nah, nu prea poți să le ceri oamenilor străini să dea bani pentru tine.

Contactează www.adra.ro

Vorbiti cu medicul lui sau gasiti un psihiatru sau un medic specializat in boala lui, sa-l interneze in spital, sa va indrume sa ii faceti pensie de invalid si de handicap, cu certificat de handicap ar trebui sa mergeti la casa de asigurari si asa ar avea tratament gratuit si niste bani sa de descurce!

Important sa gasiti un medic bun sa va indrume ce pasi trebuie sa urmati!

El daca e bonlav si ia tratament, cum am zis daca gasiti un medic bun ar putea fi internat într-un spital psihiatru sau specializat pe boala lui, unde sa fie ingrijit, hranit, i se da tratamentul specific... Dar daca nu e asigurat si nu are trimitere de la medicul de familie, cred ca internarea este cu plata!

Imi pare rau pentru cumnatul dumneavostra.
Din pacate singura modalitate ca aesta sa fie asigurat este sa isi plateasca sincug asigurarea la stat.Acesta este in jur de 2500 lei pe an.
Nu isi poate face o asigurare privata deoarece aceasta nu o sa cuprinda bolile deja existente.
Nu poate fi luat pe asigurarea mamei. Legea permite doar ca copilul sa isi ia parintii sau sotul /sotia sa isi ia sotia/sotul.
La cum vad eu soacra dumneavostra nu doreste sa isi asume intretinerea propriului copil. Singurul care este in masura sa discute cu ea este sotul dumneavoastra pentru ca este vorba de fratele lui. Si eu daca as fi in locul lui as face orice pentru fratele meu.Acesta poate sa vorbeasca calm cu mama lui si sa o roage ca pana se rezolva actele cu pensia de handicat cheltuielile sa fie suportate de amandoi.Sa il ajute macar financiar pentru ca este clar ca aceasta nu doreste sa locuieasca cu un om infirm.
Dupa ce se rezolva partea cu pensia cumnatul poate cere la asistenta sociala un insotitor ce va avea o indemnizatie.Acest insotiror poate fi si cineva din familie.
Multa sanatate cumnatului.

Soacra dumneavoastră, dacă se angajează cu carte de muncă, îl poate asigura medical pe fiul ei. Referitor la îngrijire, vă sugerez o discuție directă cu soțul și soacra dumneavoastră. Explicați clar responsabilitățile fiecăruia, subliniind necesitatea asumării responsabilității parentale. Până la o clarificare a aspectelor care generează disconfort și o colaborare constructivă, riscați să vă asumați responsabilități care îi revin de drept soacrei dumneavoastră, atâta timp cât aceasta are capacitatea financiară și fizică de a contribui. Vă recomand să o sprijiniți si sa o ajutati să colaborați pentru găsirea unei soluții optime avand atributii comune si sprijin reciproc.
Cat despre cel bolnav, ar trebui daca puteti, să purtați discuții încurajatoare oferindu-i îndrumare morală pentru a-l ajuta să depășească depresia. Cred că îi este greu să gestioneze această situație, simțindu-se singur, așadar, vă recomand să-i oferiți tot sprijinul necesar, fără reproșuri, deoarece orice frustrare din partea dumneavoastră sau a soțului respectiv a mamei ar putea avea consecințe neprevăzute care il pot împinge a recurge la suicid urmând o frustrare mai mare in urma acestui fapt necugetat.