Am probleme cu fiica mea, nu ma asculta deloc, nu ma respecta pleaca cand vrea, vine cand vrea, lipseste de la scoala, si multe altele. ce ma sfatuiti?

Cea mai importanta este comunicarea si apoi incearca sa-i cunosti grupul de prieteni, aici trebuie umblat! Dar asta se face cu mare tact(de ex o lasi sa organizeze o petrecere la tine acasa). Astfel vei observa gusturile ei si poti chiar discuta la o cafea cu ea, ce si de cine v-a placut mai mult!

Cel mai bine e sa te apropii de ea. Eu am noroc cu ai mei ca ma inteleg si de multe ori ma sustin chiar cand fac ceva gresit.Doar ca sa imi dea de inteles ca sunt langa mine orice s-ar intampla. Daca fiica ta ar fi mai deschisa fata de tine...si tu mai intelegatoare fata de ea...ar fi mult mai usor sa o controlezi.
Din moment ce vrei sa te impui in fata ei.va face mereu ce vrea...indiferent daca e bine sau nu.Cu cat ii spui mai vehement "sa nu te prin ca pui gura pe tigara" cu atat mai multe tigari va trage pe la colturile blocului.
Daca ii spui "nu te duce acolo" se va duce doar pentru ca tu i-ai interzis sa o faca.Mai bine o lasi sa mearga...cu conditia sa te sune ca sa poti sta tu linistita ca e bine.
Probabil si anturajul o trage in jos.Nu incerca sa ii schimbi anturajul. Ii vei face foarte mult rau si atunci chiar nu te vei mai putea intelege deloc cu ea. Incearca sa ii deschizi ochii ca nu tot ce zboara se mananca...si nu toti suntem facuti pentru a fi bagabonzi.Asta e perioada in care toti incercam sa epatam.
Nu poti sa ii interzici sa iasa in absolut niciun fel. Daca o ameninti ca nu ii dai bani...va fi mult mai rau. O va lua pe cai gresite incercand sa isi faca singura rost de bani.

Cel mai bine e sa discuti cu ea...sa ii explici ca iti pare rau ca nu puteti fi mai deschise una fata de alta...si ca probabil ar fi cazu sa va intelegeti una pe asta.
Tu vrei sa ii dai libertate... dar ai pretentia de la ea sa te informeze unde si cu cine pleaca + sa nu mai absenteze asa mult de la scoala. E normal sa mai chiulesti...toata lumea o face... dar nu exagerat. Arata-i intelegerea prin motivarea unor absente...ca sa vada ca nu esti asa scorpie precum probabil crede.

Pai depinde ce varsta are fata dumneavoastra.Daca inca e o adolescenta trebuie sa vb cu ea si sa ii explicati ca nu este bine cum procedeaza si sa ii interziceti sa mai plece de acasa fara stirea dumneavoastra.

Intreab-o de ce face acele lucruri?
De exemplu pe mine ma lasau sa merg oriunde voiam, cu conditia ca ei sa stie si sa respect ora care mi s-a spus de intoarcere.
Mie mi se pare ok sa nu ii cumperi ce-si doreste daca nu respecta de pilda ora la care i-ai spus sa se intoarca.

Ori pui piciorul in prag, ori faci alta.

@zoombe3 - preferam un vot "stupid" si o argumentatie. Ce ti se pare atat de idiot in raspunsul meu?

Se pare ca in ziua de astazi nu prea mai merge cu autoritatea ca sa nu mai zic cu bataia (cum mancam eu pe vremea mea) pentru ca se gandesc repede sa dea untelefon la protectia copilului si au rezolvat problema reclamandu-si parintii
nu zic ca unii parinti nu si-o merita
cred ca un consilier in astfel de probleme te-ar ajuta mai mult Carmen

Fara suparare in mare parte copii sint asemanatori parintilor, cum e mama asa-i si fica.........mai cunosc eu niste cazuri.

Esti despartita, pentru ca daca da, lucrurile se schimba.este mai dificil sa te impui in fata unui copil, daca nu, atunci spune-i sotului sa se implice mai mult.

@zombe, in generat tatii sunt mai autoritari.insa acum depinde si de educatia pe care a primit-o si de cat s-au implicat impreuna in problemele ei. dar in general, o femeie singura este mai dificil sa se impuna in fata unui copil.nu spun ca sunt si exceptii.

@regis-las-o in pace pe zombe, nu ai observat ca ei intotdeuna ii da cu virgula la orice calcul matematic?

Asa sunt unii tineri din ziua d azi.incearca sa t imprietenesti cu ea, nu o certa din orice, arata i k poti fi sh u 'la moda' sa zicem asa.incearca sa comunici cat mai mult cu ea. spune-i ca suferi atunci cand ea este atat de indiferenta fata d u.va trebui sa invete din propriile experiente ca viata nu este usoara sh ca are nevoie de ajutorul tau.cand va intampina dificultati va veni tot la u.

Desi mama are "intodeauna" dreptate, eu sunt de parere ca si fiica are motivele ei de se comporta asa. Poate nu esti foarte apropiata de ea, incercati sa discutati mai mult sa deveniti prietene. Incearca sa-i castigi increderea! Poate si o educatie neadecvata din partea ta a facut-o sa se comporte asa, poate ai rasfatat-o prea mult.Gandeste-te si ia o decizie corecta si avantajoasa pentru amnandoua!

Succes!

@regis, nu imi ocup timpul cu un vot dar ai un raspuns al naibii de idiot.
@emil, ce te face sa crezi ca tatal va reusi s-o stapaneasca?
@carmen, nu te ingrijora prea tare, incearca sa stai de vorba cu ea cu foarte mult calm, explica-i ca orice decizie ai lua, o faci din dragoste, si nu uita sa-i arati faptul ca si parerile ei conteaza, si ca o respecti. Si eu eram la fel dar mama m-a castigat de partea ei fiindca mi-a demonstrat ca imi poate fi si prietena, nu doar mama.

@Emil Pai din moment ce a cerut ajutorul aici, inseamna ca tatal fetei ori lipseste ori nu se implica. Eu cred ca daca se straduieste v-a reusi. App. un copil intodeauna il apreciaza pe cel care ii este alaturi mai mult timp si care incerca sa-i inteleaga problemele, nu conteaza care este mai sever.

@ regis : pe tine cand te enerveaza copiii si nu te asculta dai fuga in dormitor sa mai faci unul? I-ai dat lui Carmen un sfat inutil, poate nu vrea sa faca alta, vrea sa o educe pe ce-a pe care o are deja, si daca ar fi sa faca alta, cu asta ce ar trebui sa faca?
@ emil : radem, glumim dar nu sarim calul, ca nu suntem la gradinita.

Incearca sa te imprietenesti cu ea sa iesiti in oras la plimbare la piata intreab o ce probleme are cu ce o poti ajuta si daca vezi ca ea continua in acelasi mod de a te trata cu indiferenta atunci incearca cu recompense si cu pedepse ca mai tine sa stii.mai zii si bv cand face ceva binisor nu bine ca ea, vei vedea ca se va apropia de tine o vei incuraja foarte mult asa.

E foarte greu in ziua de azi sa fii mama de fata, copiii asculta mai mult ce le spun prietenii, ea considera ca ai gresit undeva si acum se razvrateste, daca ai sa-ti dai seama unde ai gresit nimic nu e pierdut.

Daca vei urma sfatul Minei te va ura si mai mult, va crede ca ai facut-o de ras, ca ai umilit-o in fata intregii scoli, nu va asculta nici macar o secunda ceea ce-i vor insira dascalii, pentru. ca in perioada asta, banuiesc ca e adolescenta, ei considera ca stiu ce e mai bine pentru. ei si nu suporta nici un amestec din afara, nu ne-ai scris ce-i spui de este asa cum este, un motiv are fii sigura.

Daca ai incercat mai multe metide incearca sa o mituiesti de ex cu scoala daca se va duce la scoala si va avea note de trecere promite-i ca ii vei cumpara un lucru care isi doreste ea mult, iar in legatura cu fugitul de acasa incearca sa vb cu ea sa o lasi sa se duca unde vrea ea dar numai cu conditia sa iti spuna sa nu te minta eu una asa am crescut si nu i-am mintit pe ai mei atata vreme cat ma lasau sa plec iar ei erau multuminti ca daca doamne fereste pateam ceva stiau de unde sa ma ia bafta multa

Si eu am fost in aceasta situatie, dar in rolul fiicei...eu am ajuns in aceasta situatie pentru ca mama mea era dura cu mine, ma compara cu colegii mei care aveau rezultate bune, ma compara cu verisorii si verisoarele mele, incerca sa imi aleaga prietenii, nu era de acord cu nimic din ce faceam eu, nu ma lasa sa ies cu prietenii, de cate ori veneam acasa cu vreo prietena ea era tot suparata si facea tot posibilul ca persoana respectiva sa nu mai vina.cu alte cuvinte...nu ma intelegea.nu discuta cu mine, imi impunea lucruri care i se pareau bune ei, dar fara sa se gandeasca la nevoile mele.chestii din astea.si de la scoala lipseam pentru ca am ajuns la un punct in care nu mai intelegeam nimic din ce se facea la scoala si imi era groaza sa merg.profesorii nu isi mai dadeau interesul foarte mult in clasa pentru ca asteptau ca elevii sa faca meditatii.eu te sfatuiesc sa incerci sa te apropii de ea si asta cat mai repede.eu din aceasta situatie am pierdut mult pentru ca ne-am indepartat, nu am avut incredere in ea, nu am crezut ca este in stare sa ma ajute si am luat decizii de una singura si asta mi-a afectat viata. dar sa nu incerci sa te apropii deodata caci vei parea stupida si vei face ca situatia sa fie mai rea decat este.cred ca e mai bine sa ii spui calm ca vrei sa pui stop situatiei in care va aflati si ca esti alaturi de ea orice ar fi.si ca ii vei demonstra ca poti fi mama pe care si-o doreste.mama mea a incercat acest lucru dar intr-un mod aiurea si anume, incepuse sa imi zica ca ea nu se mai baga, ca ma lasa in pace sa imi distrug viata, ca o sa vad eu unde voi ajunge, ca o sa imi para rau, chestii din astea.si nu a fost bine, ca mai rau m-am incapatanat.acum sunt casatorita si stiu ca am gresit si eu, dar consider ca cea mai mare parte din vina o poarta ea pentru ca de mica m-a indepartat de ea, nu a avut deloc incredere in mine, m-a injosit, m-a umilit, ce sa mai zic? ai si tu grija cum te porti cu ea. s-ar putea sa iti dea de gandit raspunsul meu.sau poate nu... oricum eu acum stiu cum anume ma voi purta cu copilul meu.am luat de la mama mea tot ce a fost bun, iar ce este rau vreau sa uit.pentru ca trebuie sa spun ca e posibil sa fi ajuns in aceasta situatie si pentru ca m-a crescut singura si este de admirat faptul ca a ales sa imi dea viata si sa ma creasca.pentru asta o iubesc, o apreciez, o respect si nu ii port dusmanie pentru ce a fost.doar ca stiu ca niciodata nu ii voi face copilului meu anumite lucruri pe care eu le-am trait.succes! sper sa intelegi ce este de inteles din ce ti-am scris eu...

Sa o rogi politi sa o aduca la tine acasa si so inveti sa nu mai se joace doar sambata si duminica la calculator

Ce varsta are?

In primul rand trebuie ca relatia ta dintre mama si fica sa fie mult mai apropriata adica sa ii fi foarte buna prietena

Si mie mi se intampla la fel. Nu mai stiu ce sa fac. O data incerc sa fiu alaturi de ea si a doua zi ma trezesc ca m-a mintit si m-a luat de fraiera, alta data sunt dura si nu mai permit nimic iar ea tipa si fuge de acasa. Habar n-am cum sa mai fiu mama. Am ajuns la concluzia ca nu ma pricep deloc.Am ajuns sa nu-mi mai pese de ea si s-o las in plata Domnului. Sunt total debusolata.Cred ca cel mai bun raspuns l-a dat Nekane. Ma recunosc in descrierea mamei ei. Si-mi pare rau sa recunosc, dar probabil asta va fi si soarta relatiei noastre.Citesc mult pe tema asta, discut mult si pe forumuri, si cu prietenele mele, dar nu pot pune nimic in practica in mod consecvent. Poate sunt prea dura si nu accept nici minciuni, nici mizeria de la ea din camera (si nu vorbesc despre dezordine), nici lipsa de respect pentru bunurile altora...nici dezinteresul total fata de scoala, nici egoismul si pretentia doar de a primi fara a da nimic in schimb.