Buna, as dori sa cer o parere si un sfat pentru ca nu stiu daca sa ma simt usurata sau sa ma mustre constiinta. Am 37 de ani si sunt singura la parinti. Multi o sa credeti ca am fost un copil rasfatat care a primit tot ce si-a dorit de fiecare data, insa nu a fost asa. Tatal meu a fost sofer si era mai mereu plecat de acasa, evident o mintea si o insela pe mama de fiecare data cand venea acasa si certurile erau la ordinea zilei.Mereu Duminicile erau cu certuri pentru ca el ne lasa in casa si pleca "ca are o treaba" si de cate ori mama il intreba "unde sau cu cine a fost" el mereu ii zicea "ce te intereseaza pe tine, ce imi tii tu mie evidenta."poate bag la divort si te las singura, cine te mai ia, ce faci tu singura"( mereu aud cuvintele astea in cap si acum), mama plangea si mereu se stresa unde si cu cine umbla, investiga mereu si il urmarea incontinuu sa afle si sa adune dovezi pentru a avea cu ce sa ii scoata ochii si tot asa. eu in acest timp a trebuit sa stau in camera mea, sa invat. A si devenit un fel de tic treaba cu invatatul. au trecut anii, am terminat facultatea. Tatal meu si-a schimbat jobb-ul atat ca nu mai era plecat cu zilele lucra tot sofer dar local si seara era acasa. problema a fost intr-o seara cand eu trebuia sa fiu la munca, mama schimbul 2 iar el trebuia sa fie la munca am fugit de la jobb pana acasa sa iau ceva si l-am gasit in casa cu o femeie, am facut o criza de nervi, am batut-o si am plecat apoi lui i-am zis ca incepand din ziua aia el pentru mine e un kkat (precizez ca eu aveam un respect ft mare pentru el si nu ii ieseam din cuvant) apoi am coborat scarile si am inceput sa plang pe casa scarii cand am auzit pe tata ca a scos-o afara si i-a zis ca "gata, eu nu imi pierd familia pentru tine, iesi!" de atunci nu am mai dormit acasa si tata mereu ma suna plangand sa ma intorc ca promite si ca se jura ca va deveni un "tata model" cumva cumva m-a convins si m-am intors! mama nu a stiut 13 ani de zile de treaba asta, eu in schimb am inceput sa ii spun in fata de fiecare data cand aveam ceva, cand era nervos aiurea ma certam cu el, cand o jignea pe mama ma certam cu el, cand facea pe crizatul il temperam doar eu, mama il para de cate ori prindea ocazia pentru ca stia ca de mine asculta si ca il pot certa, pentru tata parerea mamei nu a contat niciodata, nici in casa, in niciun fel.eu ma certam cu el si pana la urma facea cand era ceva de facut prin casa. Au trecut 13 ani de atunci, l-am tot "urmarit" asa din umbra si din ce imi mai zicea mama, eu in acest timp m-am casatorit si nu mai locuiesc cu ei, dar imi mai spunea mama cand mergeam pe la ei sau ma suna plangand - e greu sa povestesc- doare cand cresti si vezi pe altii la o masa ca familia mancand o inghetata sau ca se plimba pe Bulevard, sau ca posteaza o poza in care sa fie toti 3. eu nu am asa amintiri cu parintii mei.il vedeam ca mai vb pe sub ascuns la telefon dar refuzam sa cred ca iar umbla cu minciuni pana intr-o zi cand am explodat si am sarit pe el de i-am rupt ochelarii si i-am zis tot ce am tinut in mine in acesti ani! Nu am mai putut sa tac si din curvar si afemeiat plus alte blesteme si cuv grele nu am mai putut sa ma abtin efectiv de atunci nu mai vorbeste cu mine si nici eu... au trecut multe zile din 13 Octombrie pana in prezent. ne evitam si cam atat. Nici de sarbatori, nu ne sunam si nu vorbim deloc..cand merg la ei el nici nu iese din casa si nici nu intreaba de mine, a recunoscut intr-o zi cand ne-au pus mama si sotul la masa, sa vb, a recunoscut ca intr-adevar a avut ceva cu femeia aia, si ca pe el nu l-a prea interesat "familia" si ca el nu intelege cu ce m-a afectat pe mine ca a fost el curvar nu stiu efectiv cum sa o mai iau si cum sa ma simt, am ramas socata si intr-un fel ma bucur ca ma evita.Cine stii ce mai scoate pe gura si iar ii rup ochelarii, dar in acelasi timp as fi dorit macar sa spuna un "imi pare rau" de curand am fost internata in spital si nici macar atunci nu a sunat. As vrea sa va cer o parere si sa ma ajutati sa inteleg daca eu gresesc ca mai am inca asteptari din partea lui sau el ca nici acum nu il intereseaza?

E normal ca infidelitatea părinților sa fie extrem de durerosa pentru un copil. Cine persevereaza in adulter, la un moment dat constiinta i se tocește si nu mai simte nici părere de rău.
Singura cale de a avea liniște sufleteasca evsa iertam si persoanele care care ne rănesc dar nu isi cer iertare si nici nu vedem ca le pare rau. Sa alegem in loc devrevolta sa ne fie mila de ele. Tatal isi distruge in primul rand viața lui pe lângă cele ale membrilor familiei. Roagă-te sa faca Dumnezeu o minune sa isi dea seama cat de rău e lucrul pe care il face.

Da-mi voie sa ma indoiesc ca ai avea 37 de ani, esti nemaritata si stai inca pe capul parintilor, comportandu-te ca o femeie geloasa in locul mamei tale.
Povestea asta are prea multe gauri... pare total ireala.

Finalul povestii: pe patul de moarte, maica-ta iti destainuieste ca nu el e tatal tau natural.

Chiar ai 37 de ani? Chiar esti maritata si esti la casa ta?

Textul tau incepe cu "sunt singura la parinti".
Tu inca te vezi ca o fetita. Toata descrierea asta de aici e a unei fetite suparata ca nu are familia perfecta.
Pari sa fii mai geloasa decat mama ta.
Ai fost in spital. Ai avut sotul langa tine. Daca e asa, de ce iti mai pasa de un om absent din viata ta?
Tu nu poti sa te bucuri de viata ta de femeie maritata, de familia ta pentru ca... te vezi ca pe o fetita.

Mergi la psiholog. Ai 12 consultatii gratuite pe an cu trimitere de la medicul de familie.
https://www.avocatnet.ro/......-stat.html

Pai ai procedat gresit. Intr-adevar, e nasol rau de tot sa stii ca un parinte inseala. Dar nu e problema si treaba ta. Parintii tai sunt amandoi adulti si sunt responsabili de actiunile lor. Ei singuri trebuie sa-si rezolve problemele. Un copil nu are ce cauta in relatia conjugala a parintilor lui. Pentru ca nu e treaba lui. Ai pus la suflet si te-ai complicat degeaba in problemele altora.
Tot ce puteai sa faci corect, era sa-i spui mamei tale de aventurile amoroase ale tatalui tau atunci cand i-ai prins in fapt si sa-ti vezi de treaba. In schimb, ai mintit-o pe maica-ta, si ea a continuat sa traiasca langa un om toxic, cand putea sa-l confrunte si/sau sa-si gaseasca pe altcineva mai potrivit.

1. Am invatat in terapie ca relatia parintilor nu ar trebui sa fie treaba copilului. Ei sunt parinti si atat, treaba romantica si relatie dintre ei ca soti este total altceva.
2. A fost FOARTE GRESIT sa atingi o straina, care nu avea nicio treaba cu familia ta. In tatal tau trebuia sa dai, nu intr-o femeie fara obligatii.
3. Ti-ai tinut mama intr-o minciuna, ar fi trebuit sa ii spui.
4. Omul a incercat de 100 de ori sa vina spre tine si tu l-ai refuzat, iar acum te intrebi de ce nu mai vine dupa ce i-ai rupt ochelarii, s-a saturat si el. Ca si-a inselat sotia, tot tatal tau ramane, tie nu ti-a gresit cu nimic, daca stai sa o iei asa. Niciodata nu poti stii ce a fost intre ei si de ce a ajuns sa faca asta. Poate pur si simplu era curvar si nu se putea abtine, sau poate chiar a avut un motiv, dar nu despre asta este vorba.
5. Ai o varsta, nu mai esti adolescent sa nu te poti controla. Indiferent de ce simti, nu lovesti persoane.
Faci ce simti, si poti simti ce doresti, nu lasa pe altii sa iti dicteze.
In zadar astepti sa mai vina la tine daca tu l-ai refuzat si ranit in tot acest timp. Normal ca este gresit sa ai asteptari din partea lui, el a tot incercat. Pe el l-a interesat in tot acest timp. Voiai sa se arunce de pe bloc ca s-a distrat cu alta? Acum sincer. Fii mult mai realista si lasa emotiile la o parte

Ar trebui sa te mustre constiinta. Bietul om si-a inselat nevasta cand tu erai om pe propriile picioare, aveai facultatea terminata, nu aveai 5 ani si a ***... o langa dormitorul tau, ce naiba. L-ai judecat foarte aspru! Pe degeaba. Ok, a gresit, dar nu circul asta de 13 ani.
A avut el foarte mare rabdare cu tine, iar acum tu te superi ca nu mai trage de tine sa va impacati si tu sa il refuzi. Acum tu il vrei ca el nu te mai vrea. Foarte gresit.

@LaSteauaCareaRasarit:
Cat ADEVAR in acest comentariu! Nota 10
Asa este, vorbeste copilul interior, ca ea inca simte acea durere, dar trebuie sa si-o rezolve, nu sa isi planga de mila.
Vezi si ce raspuns castigator a ales. Ea tot vrea sa isi planga de mila, ea este victima. Se poate ataca dar este adevarat la aceste comentarii. Zici ca l-a prins pe taica-su cu ursuletul in mana cand avea 5 anisori. Doare, dar e prea de tot. Drama dusa la extrem, de zeci de ani de zile