Tatăl meu s-a despărțit de mama acum 2 ani ( trăiesc acum cu mama). De atunci mama avea o singură relație(una extrem de scurta). Vreo 8 luni în urmă mama și-a găsit un nou iubit iar eu sufăr de la asta. Nu pot suporta faptul că mama nu mai e așa de aproape de mine ca înainte și că are un posibil soț pe care îl sărută, îmbrățișează, doarme cu el zilnic. În plus la toate acestea tatăl meu nu mă mai sună, m-a pus în lista neagră în toate rețelile de socializare. Pe scurt-să am o relație bună cu el e o cauză pierdută. Deci iată problema mea pe care mi-aș dori să mă ajutați s-o rezolv: în ultimul timp am o isterie regulată, mi-a apărut ticul de nervi și mă enervez foarte repede de la nimicuri. Puteți să-mi dați sfaturi despre cum să ies din enervarea asta și cum să fac așa ca lacrimile să nu-mi mai curgă zilnic?

Trebuie sa o intelegi pe mama ta, nu poate ramane toata viata numai cu tine, cand iti va veni randul o s-o parasesti si tu.
Incearca o discutie serioasa si sincera, fii sigura ca mama ta te iubeste si o sa te inteleaga.

Este regretabil că tu eşti prinsă la mijloc între neînţelegerile dintre cei doi părinţi

Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţită, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre.

Cauzele raportarii lor ca parinti la tine, altfel decat ca niste prieteni ai tai, tin de povara unei obisnuinte a lor gresite (desi, crede-ma ca orice parinte are acele sentimente de iubire, din pacate uneori, blocate de frustrari si probleme personale...), de starea conflictuală din familia care s-a destramat, sau este poate o situaţie tensionată de serviciul lor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme...
(Orgoliul prostesc al tatalui tau oricum nu are nici o scuza... si tu esti o victima. Iarta-l, poate ca intr-o zi va intelege cat de bou e...);

O altă cauză majoră ar putea fi lipsa dialogului, iar în această privinţă atât tu dar şi părinţii tăi (în special mama ta) aveţi nevoie de dialog, de cunoaştere din partea lor a cerinţelor vârstei tale (mereu în schimbare)...

Spre surprinderea ta, vei putea descoperi atunci un rol deosebit pe care îl poti avea în detensionarea relaţiei părinţilor tăi, a raportării lor la tine, dar şi un rol în oferirea unui suport necesar poate mamei tale. Toţi avem nevoie…

Cand tu vei reusi sa-i determini pe parintii tai sa vada ca tu ca si copil al lor poti avea o anumita maturitate a gandirii lucrurilor (e adevarat, in crestere si fara experienta de viata... ), crede-ma ca vor avea o adevarata revelatie...

(pentru a reusi asta, pot si eu sa revin cu niste sfaturi daca sunt binevenite... )

Vorbeste sincer cu mama ta si spune-i ce simti. Pe situl jw.org sectiunea adolescenti poti gasi articole utile. Mult succes.

Salut

Vezi aici cateva sfaturi care te-ar putea ajuta: http://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1102011125

Cele bune!

Daca tu ai fi patit ce a patit mama ta, ai vrea sa fi singura tot restul vietii? Vrei sa isi rateze intreaga viata? Nu cred.
Nu inteleg de ce plangi, etc... In loc sa te bucuri ca mama ta e fericita. Ce sa faci? Sa iti gasesti un hobby, sa te joci cu animalele, sa te plimbi, sa vizionezi o comedie, etc. Poate ca acel barbat se va purta mult mai frumos cu tine decat tatal tau. Si atunci vei fi nemultumita? Atunci acest lucru e deja dincolo de egoism...

In primul rand fii alaturi de mama ta. Gandeste-te ca tu cresti, te vei casatorii, vei avea copii tai si o vei vizita din ce in ce mai rar. Iar ea va ramane singura. Fii fericita pentru fericirea ei si atunci si ea va fi mult mai fericita stiind ca accepti sa aiba un barbat langa ea. Poti sa vorbesti cu mama ta despre ceea ce ti se intampla. Explica-i ca simti ca nu iti mai acorda atentia care ti-o acorda inainte sa aiba o relaxie cu X, nu o jignii, nu o acuza. Discuta cu ea sincer si deschis dar fara reprosuri. Esti fata ei, sunt convinsa ca te va intelege si va incerca sa faca totul sa fie cum a fost. Bafta!

Ai putea incepe prin a nu mai fi egoista.
Fii fericita daca mamei tale ii este bine. Ce ar fi trebuit? Sa ramana toata viata singura si sa sufere, doar ca sa fii tu fericita?
Bucura-te pentru ea!
Iar din moment ce tatal tau nu prea da semne de viata si nu isi cauta copilul, inseamna ca e un dobitoc si ar trebui ignorat. Incearca mai bine sa te apropii de noul iubit al mamei tale.
Si daca te deranjeaza atat ca nu sunteti apropiate, fa tu primul pas. Ia-o la o discutie in care sa ii spui tot ce te deranjeaza si tot ce te doare.
Apropierea se obtine prin comunicare! Nu iti citeste nimeni gandurile pentru a sti ce iti doresti.

In locul tau as rupe orice legatura apropriata cu unul dintre ei doi, ceea ce ti-au facut prin despartirea lor nu este un lucru pe care il faci asa cum vrei tu fara sa te gandesti la fiul tau. Cum spuneam, in locul tau as fi foarte indiferent cu amandoi dintre ei si mi-as vede de drumul meu, gandeste-te ca va veni timpul sa iti iei o slujba si sa le arati ca vrei sa se duca dracu amandoi pentru ce ti-au facut. Poate tu gandesti altfel, dar eu nu as ierta asa ceva.