Cred ca persoana despre care vorbesti continua sa fie in gandurile tale fiindca in sinea ta nu doresti sa accepti realitatea, asa cum nu ai facut-o nici in trecut (cand il vedeai ca pe un iubit, desi nu era). Si eu am trecut prin ceva asemanator cativa ani buni de zile, iar pana la urma am reusit sa nu ma mai gandesc asa mult la el, in momentul in care nu i-am mai idealizat imaginea si nici nu i-am mai gasit justificari pentru ca nu a luptat mai mult. Mi-am ranit pe moment orgoliul...dar dupa un timp amintirile cu el au inceput sa se estompeze. In cazul tau, poate ar fi bine sa te gandesti daca nu cumva persoana despre care vorbesti, are vreo parte de vina in departarea voastra; daca nu cumva iubesti o versiune idealizata a ei, si nu persoana in sine.
Da ai dreptate intr un fel cand zici ca eu il consideram iubitul meu desi nu era dar noi dou ne comportam in felul asta, ne sorbeaam din priviri, eram gelosi unul pe altul si multe faze asemanatoare. Iti multumesc pentru sfaturi, am sa incerc sa le urmez. Sunt constienta ca o sa l uita chiar daca mi e greu sa fac asta. Toate cele bune.
Nu poti sa-l uiti, nu o sa uiti, o sa te obisnuiesti cu gandul ca nu e si o sa doara mai putin dar odata intrat in creier nu mai ai cum sa-l scoti
Nu il poti uita, dar poti sa iti aduci aminte de el cu drag, si sa te gandesti ca ati petrecut multe clipe frumoase impreuna, si chiar daca nu ati fost mai mult decat prieteni, nimeni nu o sa te faca sa uiti toate astea
Nu ai cum sã-l uiti, doar sã te detasezi de el si de lucrurile ce te aduc cu gandul la el.