Ce sfaturi ati da unei persoane care doreste sa se sinucida?
Persoana respectiva nu mai vede niciun motiv pentru a trai, nimic nu o mai face fericita, nu gaseste motivatia de a duce la capat activitati care altadata ii faceau placere, a inceput sa nu mai suporte pe nimeni in jurul sau, simte ca nu mai poate schimba nimic in viata personala si gandul acesta e permanent prezent in mintea ei, de o perioada mai mare de timp.

Stii engleza? Raspunde-mi te rog, sa-ti dau ceva foarte important legat de subiectul tau.

Incearca sa afli mai multe de aici.
http://www.sfatulmedicului.ro/......igase_9950

Da, stiu.

Sal de obicei slabe sanse orce ai face pentru acea persoana sa incerci sa o indrumi spre bine tot degeaba odata ce sea pus in gand asta cam greu... tinete pe capul ei sau lui hmm si spune-i odata ce vei face acest gest vei avea chinul cel de veci nu-i bine incerca sa i fi ca un psiholog esi cu acea persoana la un suca sau na poate la o plimbare vorbeste ma mult poate persoana pe moment e deprimata cine stie n-am de unde sa siu modul persoanei de a gandi incerca sa o ajuti prin cuvinte sfaturi bune odata ce va vedea ca tu iti faci timp pentru acea persoana poate te va considera un prieten aadevarat fi alaturi esi mai des si cred zic eu ca va fi ok papa
ai grija

Avand in vedere ca sunt anonim pe internet, pot sa impartasesc experienta mea personala. Am fost deprimat pana la punctul de ganduri sinucigase, nici nu puteam sa rad, sa plang si multe alte schimbari psihice si biologice. Am fost la fostul spital 9, si am vorbit cu unul dintre cei mai buni psihiatrii, era o doamna la varsta a 2-a, mi-a spus ca depresia e o imbalansare chimica in creier, eu ii cerusem deja pastile antidepresive, ea mi-a zis ca asa ceva se da la persoane cu afectiuni extrem de grave si nici sa nu ma gandesc, si a zis sa fac exercitii fixice, sa imi gasesc un hobby si sa imi fac o relatie, unde si afectiunea sa existe dar si sex.
Si i-am urmat sfatul, sincer, doar vorbind cu ea si faptul ca era o zi frumoasa si am facut plimbarea asta deja a mai imbunatatit un pic starea mea emotionala.
Eu chiar de a 2-a zi am inceput sa fac exercitii fizice, ieseam seara sa alerg, sa fac jogging practic, deja ma simteam mai bine dupa ce am alergat, la fel am inceput sa mananc mai divers sa iau chimicalele care imi lipseau, si tot asa ceva timp. Nu trece mult timp si intalnesc o persoana, stam de vorba un pic, mi-a placut personalitatea persoanei, apoi am tinut legatura pe net si la telefon, pana la urma asta a devenit o relatie, dupa ceva timp impreuna deja ma simteam normal, de fapt faptul ca am trecut prin depresie mi-a deschis ochii despre realitatile vietii si ma simt o persoana foarte puternica si inteligenta, mi-a crezut increderea de sine pana in tavan practic. Ce i-as zice eu persoanei care vrea sa se sinucida, avand in vedere ca am trecut prin asta si am iesit foarte bine, viata poate sa arate urat ACUM, dar daca te vei sinucide nu vei stii niciodata daca ar fi devenit mai buna. Nu te pripii sa faci o decizie ireversibila, nu stiu ce se intampla dupa ce murim, nimeni de fapt nu stie chiar daca se bat in piept ca ei stiu, dar un lucru e sigur, nimeni nu s-a mai intors in realitatea asta din morti!

Ah, daca incepi sa primesti sfaturi de la oameni care se dau psihologi, dar niste psihologi care incearca sa-ti spuna ba de Dumnezeu, ba ca nu e bnie, ba ca trebuie sa te porti frumos cu prietena ta, ba ca nu stiu ce, innebunesc eu inaintea ei.
Viata e de rahat.
Si o spun eu, care am patit destule, m-am nascut intr-un sat, la scoala mereu am fost injurat, luat la misto, si de multe ori batut, am plecat in straintate unde am gasit liniste si pace doar ca sa ma intorc in tara la aceiasi bataie de joc, la aceleasi injuraturi si la aceleasi lovituri.
Si ce s-a intamplat cand am scapat de astea?
M-am ales cu traume, nu sunt fericit, si poate n-o sa fiu niciodata, urasc aproape pe toata lumea, ma port urat cu toti, si cand cineva face ceva gresit, poate sa fie si cea mai importanta persoana pentru mine, ceva in interiorul meu incepe sa imi provoace durere doar cand ma gandesc sa iert acea persoana.
Deci practic, am devenit un monstru intr-un corp uman, si totusi traiesc.
De ce?
Pur si simplu, da, stiu, viata e de rahat, dar e mult mai bine sa traiesti in mizerie decat sa mori in ea.
Sunt adolescenti in lumea asta care se plang de faptul ca au fost parasit, am colege in clasa care se "combina" cu unul, maine se despart, si plang de parca au fost impreuna timp de ani de zile, si eu cred ca nici cand moare bunicul cu care am trait de mic nu o sa plang, pentru ca nu mai pot.
Spune-i prietenei aleia ca daca se sinucide nu rezolva nimic, devine doar un gunoi al societatii, o lasa, cel putin in ochii mei, de restul nu-mi pasa.
Daca vrea sa se sinucida, nu e decat o lasa care nu mai poate lupta, care e mult prea slaba pentru a continua sa traiasca.
Nu numai ea a avut de suferit, timp de 7 ani, zilnic, am avut de suferit la scoala, afara, acasa, peste tot, si chiar daca eram mereu bine la exterior, la interior am ajuns o ruina, am ajuns sa putrezesc, sa urasc tot ce-i in jurul meu, si chiar daca la exterior sunt mare, sanatos, si puternic, la interior se gaseste doar ruina, mucegai, si intuneric.
Nu stiu ce probleme are acea fata, dar daca are impresia ca ce pateste ea este mult mai rau decat ce am patit eu, decat faptul ca nu pot sa suport un om langa mine, decat faptul ca nu sunt fericit nici cand fericirea mi se ofera, si ca o refuz mereu, ca am momente in care simt ca bubui, si imi vine sa omor pe oricine e langa mine, sau ca ma cert cu cineva doar pentru ca simt nevoia sa o fac, nu pentru ca greseste cineva ceva, plus ca daca chiar greseste, greu iert, daca crede ca toate chestiile care i se intampla ei sunt mult mai rele decat chestiile astea, si decat multele lucruri de care am parte, atunci o invit sa-mi dea un mesaj privat aici pe TPU, si o sa putem discuta foarte bine.
Da, repet, viata este de rahat, dar atunci cand te loveste nu trebuie sa te lasi jos, si nici nu trebuie sa te ridici.
Daca ramai jos, esti invins, nu mai poti face nimic, dar daca te ridici, vei fi mereu trantit, iar si iar si iar.
Ce poate face, si ce fac si eu, este sa ma ridic, hotarat sa distrug orice-mi sta in cale, si daca voi ajunge din nou la pamant, ma voi ridica si mai puternic, mereu mai puternic, pregatit sa distrug tot ce incearca sa ma doboare.
Nu cred ca aceste lucruri le v-a spune un psiholog, pentru ca un psiholog incearca sa o ajute prin exemple comune, care se intampla mereu, sa ii spuna ca asa este in perioada asta, a adolescentei, sau nu stiu, oricum, chestii nefolositoare.
Eu unul ti-am spus din exprienta proprie, si ce ti-am zis acolo, nu e nici 5% din cate lucruri rele mi s-au intamplat, si totusi nu ma sinucid, cum n-ar trebui nici ea sa o faca.
Si cum am spus, daca crede ca ea sufera mai mult ca mine, o invit aici sa-mi dea un mesaj privat, si sa vorbim, nu ma deranjeaza, nu sunt psiholog sa o judec, sunt aici sa inteleg oamenii cu probleme.

O trimitere la pshiologic pentru consiliere pshiologica, apoi medicamente antidespresive,sportul,sexul,mancarea bogata in fructe,legume, proteine,fara zahar, dulciuri, alimente procesate, mierea e fb pentru organism, apoi trebuie instalata in creier o gandire pozitiva prin hipnoza sau autosugestie

Probabil că cea mai înţeleaptă acţiune ar fi consultarea unui specialist în domeniul sănătăţii mintale. Unele persoane ajung atât de copleşiţi de depresie încât nu mai pot singuri să aibă grijă de ei sau să înţeleagă ce ar fi bine să facă. În astfel de situaţii ajutorul familiei sau a prietenilor este foarte binevenit.

Într-o astfel de situaţie de lipsire de sens este esenţial să caute sprijin moral. Sa nu stea aşa. Nu trebuie să îngăduie niciun gand al sinuciderii, nici în fanteziile şi nici în glumele sale.

Trebuie să fuga de un astfel de „început" de gândire, ca de sinuciderea însăşi, pentru că fiecare "început" de gând este ca o „toartă" pentru stări de mai târziu.

Stările de depresie sunt inevitabile în viaţa oricărui om, dar ele se primesc cu maturitate, demnitate, curaj şi înţelepciune (fiecare astfel de stare vrea să ne avertizeze şi să ne repare lipsuri)!

Este vital să ceara şi sfatul unui duhovnic, al unui preot cu experienţă, într-un moment liniştit în care să aibă timp să-i asculte şi să-i înţeleagă bine dificultăţile afective.

Această depresie, pe langa contextul despartirii, poate avea drept cauze si unele disfuncţionalităţi sau priorităţi greşite în viaţă.

Şi trebuie să se mulţumeasca cu paşii mici dar siguri şi definitivi, ai aflării răspunsurilor, la întrebări esenţiale ale vieţii...