Povestea urmatoare are un impact emotional si pe bune chiar este foarte greu de deslusit si e reala chestie care ma afecteaza pe mine si vreau sa cer ajutor.Numele meu e Ysaiev parintii mei au fost ucisi in anul 2001 iar eu am ramas in grija protectiei copilului dar imediat am fost infiat de o familie Romana.Eu ca si origine sunt din Ukraina problema mea e o problema psihica pe care o prezint in momentul de fata sunt violent extrem de irascibil am o ciuda rasiala fata de oricine ma inconjoara daca e de religie diferita daca e tigan evreu sau alta nationalitate si stiu ca intr-adevar nu e normal dar sunt coplesit de aceste sentimente am facut greseala enorma de a imi tatua svastica pe maini cu o cruce un tatuaj destul de evident datorita marimii lui mereu m-am ferit am fost exmatriculat de la scoala pentru ca am sustinut in teza holocaustul am fost la psihologi pentru ca desenam svastica peste tot o am scrijelita pe mana doar iubita mea e singurul lucru care ma calmeaza si parintii ei is de acord cu mine pentru ca vad suferinta pe care o am mereu am fost un copil cu probleme legate de aceasta chestie...adica mereu am fost genul cu psihicul diferit am gandit mereu ca un Adolf Hitler unii ma aplaudau altii imi ziceau sa imi fie rusine ca toti suntem oameni si avem aceleasi drepturi mereu am impus idei dusmanoase si cu rea intentie si relatiile cu parintii au devenit incordate nu imi accepta ideologia deci va rog ca adminii sa nu stearga aceasta postare din cauza ca am nevoie urgenta de ajutor si de parerile voastre consider ca e un site de incredere deci lasati-mi raspunsuri vreau sa am cu cine discuta problemele astea ca nu mai pot tine in mine cel mai bun raspuns funda

Singura rezolvare la problema evreiasca este sa o strangi de gat. Te crezi Adolf Hitler? Ia-l pe un pui de evreu, uita-te in ochii lui mincinosi si strange-l de gat. Crezi ca poti? Uita-te in oglinda atunci, vezi ce-i in adancul sufletului tau, ura sau disperare?

Părerea mea este că ar trebui să mergi la un psiholog și să-i spui chestiile astea. Te poate ajuta foarte mult și sincer nu cred că altceva poate fi făcut.Totul ține de tine.

Isus Hristos a murit chiar și pentru cei care L-au răstignit. Ba încă S-a rugat pentru ei. Ca să facem şi noi astfel, trebuie să Ii cerem ajutorul. Petru a zis doar doua cuvinte: "Doamne scapă-mă!" Si a fost scăpat. Du-te si fă și tu la fel.

E normal ca amprenta copilariei sa se resimta, dar depinde doar de tine daca ii permiti sa te influenteze negativ sau pozitiv. Faptul ca sti ce e bine si ce e rau si ca nu vrei sa faci rau, arata ca esti constient de ce trebuie sa faci in viata si ca poti decide sa faci bine, daca vrei.Nici un parinte nu vrea raul copilului sau, iar faptul ca ai parinti adoptivi, arata cat de mult te iubesc si te pretuiesc.Niciodata ei nu vor fi motivati sa iti vrea raul. Apoi, faptul ca prietena ta te influenteaza pozitiv, e bine lucrul acesta. Lasa-te modelat de cei care iti vor binele.Eu iti doresc mult succes, esti o persoana puternica si vei reusi.

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Poti primi ajutor specializat in mod gratuit.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Daca erai bolnav psihic tu nu puteai realiza caci un bolnav psihic nu rocunoaste niciodata ca e bolnav 'la mansarda'. Probabil ura aceasta isi are radacina intr-o educatie primita de la parinti de la varste fragede.Totusi..cati ani ai? Caci nu ai precizat in 'intrebarea ta' sau poate nu am fost eu destul de atenta.

Salut omule, scuza-ma te rog ca te intreb, dar cati ani ai?

Ai foarte multa furie acumulata in suflet si ai gasit calea asta de a o exprima. Poblema este ca nu reusesti sa o eliberezi, tu doar iti afisezi frustrarile si furia, dar nu reusesti sa le scoti din tine pentru. simplul fapt ca ai ales un mod copilaresc de a face acest lucru. Ai un fel de gandire imatur, superficial, si ce e mai rau, unii chiar te incurajeaza in atitudinea asta.
Fii atent aici: nimanui nu-i pasa de durerea ta. Nimeni nu o sa se puna in locul tau, nimeni nu o sa simta ce simti tu, nimeni nu e tu. Da, viata a fost a naibii de crunta cu tine, da, ai dreptul sa fii suparat si dusmanos, dar intrebarea e: ce ai de gand sa faci? Ca metoda asta de a face pe marele smecher care sare imediat la bataie sa arate cat de tare e el nu prea da roade, ca daca dadea, nu erai aici intrebandu-ne ce sa faci. Asta cu tatuajele si eventual cateva piercing-uri puse in zone vizibile doar doar sa arati cat esti de periculos nu arata decat cat esti de jalnic. Mi se pare ca vrei doar sa atragi atentia asupra ta, de parca ce ai trait te face special si meriti mai mult decat ceea ce ai.
Parerea mea: maturizeaza-te! Nu esti nici primul, nici ultimul om care a trebuit sa ia startul in viata cu un handicap.