Salutare tuturor. Poate cineva de aici a trecut sau trece prin ceva asemănător mie:
De mai bine de un an sunt într-o relație cu o femeie, însă relația e cam ciudată. Ea locuiește de multi ani cu un alt bărbat în străinătate, cu care susține că nu mai are nici o treabă sexuala, de cuplu.
De mai bine de un an vorbim zilnic, mă caută, ne căutăm, vorbim pe video, niciodată nu e langa ea. Ma suna când iese de la munca, mă sună de acasă, daca o sun îmi răspunde imediat.
A fost de câteva ori la mine in țară, el știe de relația noastră, nu are nimic împotriva. Ne am făcut planuri la un moment dat sa ne facem o viață aici la mine unde am o casă, însă problemele financiare în cazul meu, locul ei de munca stabil acolo au pus planul in stand by.
Știu că acolo exista o chirie pe care o suporta amândoi, că e locul ei de munca, însă când am confruntat problema și ideea " daca mi- as găsi un loc de muncă în zona ta, ești dispusă să ne mutăm împreună, sa incercam sa vedem cum e?" aici simt o reținere de moment, cumva vine ca un opus al nevoii de a mă cauta zilnic sa vorbim. Nu simt că și-ar dori cu adevărat să avem o viață împreună, în același timp m- a ajutat enorm și mă ajută în continuare pe multe planuri, urmează să plec și eu în străinătate în curând, însă în altă țară.
Spune că îl vede ca pe un prieten bun, dar daca o întreb, daca de mâine ar pleca de acolo, sau daca ea ar pleca, i- ar simți lipsa, ii este destul de greu sa răspundă. Spune că nu e așa ușor să rupă o legătură cu cineva după atâția ani, cam 20. Eu niciodată nu i am cerut să rupă orice legătură cu el. Mi a povestit de mai multe ori că relația lor e moarta de mult, de ani, și că eu am readus- o la suprafață.
Sa ne înțelegem, amândoi avem 45 de ani. Nu e loc de hotărâri spontane adolescentine, insa mi-ar fi plăcut să aud din partea ei " ai fi dispus să vii aici și să muncești iar eu fiind deja în Germania să caut o chirie pentru amândoi?" In partea cu munca a existat o implicare din partea ei, insa ideea de a avea o viață împreună o tot amână. " Te iubesc" da îmi este destul de greu sa îl abandonez...
Se bat cap in cap toate și încep să obosesc, in același timp e o femeie extraordinara care a făcut atât de multe lucruri pentru mine, pe care nu le am simțit niciodată că sunt făcute cu un scop anume. Pot sa spun că e singura femeie din viața mea care m/ a sprijinit și mă sprijină în cele mai grele momente. Nimeni nu a fost langa mine in situații grele, decât ea și părinții mei.
Ce sfaturi mi-ați da in aceasta situație?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook