Hei, salutare tuturor celor care sunteti buni sa nu luati intrebarea la 'misto'! eu imi doresc foarte mult un pui de catelus. mi-l doresc enorm de mult! imi doresc un catel de cand aveam 4 ani, cred, de atat de mult timp ca nici nu mai stiu. din cauza ca locuiesc in curte cu bunicii mei(curte mare, doua case, etc... poveste lunga)ei cred ca li se cuvine totul. urask animalele(am mai mentionat asta intr-o intrebare), iar animalele sunt pasiunea mea. bunicul meu zice ca i-ar strica papadiile de rosii, fiar papadiile...sa-i fie. scuzatima, dar chiar acum m-am certat iar cu ei doar pentru ca am fost cu ei si cu mama pana la cineva si am atins un catelus. ce e treba lor ce fac eu? pot sa fug si de acasa daca vreau! ei inca ma mai cred un copila de 5 anisori! e chiar enervant sa stii ca cineva mereu, dar mereu, stati, mereu este un cuvant prea mic pentru ei, intotdeauna, nu exista zi sa nu se ntample, ma sacaie sa nu ma apropi de nimic, sa nu ating nimic, sa nu ies pe strada fara permisiunea lor, etc...si in plus daca mama si tata ma lasa ce tot ma bat ei la cap? bunicul meu uraste mai ales cateii.vara trecuta am intalnit un pui de catelus muscat de catre un caine mai mare de spate. plangea de ti se rupea inima. nu va puteti imagina cum m-am simtit vazandu-l, mi-au dat lacrimile. dar binenteles ca domnul stie tot nu m-a lasat sa ma apropii de el, ba chiar a si injurat bietul animal de parca i-ar fi facut ceva.nici acum nu pot sa cred ca din cauza lu' bunicu' nu l-am putut salva pe micut. daca nu ar fi fost el as fi putut sa duc micutul la veterinar la timp, mai ales ca avea si zgarda, deci era pierdut de catre cineva. m-am saturat sa fie cineva mereu in spatele meu care sa ma controleze definitiv, mai rau ca mama si tata, care sa imi zica ca daca as avea un caine ar ramane toata treaba pe mana lor.eu le-am zis de en ori cu frumosul, ca as avea grija de el, ca mama si tata m-ar ajuta cu placere, ei nu si nu! nici macar tata, fiul lor nu poate sa-i imbune. ce rost are sa zica ca ma iubesc daca imi iau tot ceea ce imi e mai scump pe lume :aceasta dorinta!(o data gasisem pe net un om care dona o catelusa in varsta de 9 luni, tata sunase sa ne ducem s-o luam si ne ies ei in cale si ne zic:daca prind vre un caine in curtrea mea il otravesc! nu puteam sa cred ca cineva ar fi asa rau.am inceput sa plng, mi-am pierdut speranata, am fugit in casa si m-am inchis in camera mea si am plans cred, toata ziua). ce sa fac? ce parere aveti de asemenea oameni?

Mai sunt oameni ca si bunicii tai care urasc animalele, mai ales cainii si au prejudecati. Sfatul meu(regret mult ) ar fi sa nu incerci sa duci un catel in curte in aceste conditii. Oricand, la nervi, ar putea sa ii faca rau, iar durerea ta ar fi dubla :si dupa el si pentru.ca l-ai adus desi ai fost avertizat.Ai putea sa iei legatura cu asociatia pentru protectia animalelor (exista acum peste tot )si sa te oferi voluntar. Daca nu te lasa acum, poate cand mai cresti si ai mai multa libertate.

Doar pentru ca am dat deja fundita nu inseamna ca trebuie sa nu mai rapsundeti

Pai si parintii mei traiesc in aceeasi curte cu noi, si am 13 ani si nu pot sa imi iau daca nu-i convinge tata ca nu vreau sa fie otravit

Am deja un pisoi, dar ncici pe ala saracu'...toata ziua il injura si etx.parca le-ar face ceva. noroc ca el sta mai mult in camera mea

Atat timp cat locuiesti cu bunicii tai nu ai ce sa faci. Tatal tau sa incerce poate il convinge pana la urma, nu inteleg sa stai la casa si sa nu ai un caine in curte?

Saraca de tine. Daca iti iei un caine fara ca toata familia sa il accepte cu bucurie nu te chinui numai tu dar si catelul tau. Tu traiesti si cu parintii sau doar cu bunicii? Daca doar cu bunicii nu iti lua.Cit despre asemenea oameni mi-ar veni sa ii fac sa imi ceara scuze de 100 de ori.si eu ii urasc ca si tine. Mie mi-ar crapa inima daca bunicul nu mi-ar da voie sa ajut un animal . Oamenii acestia nu merita sa traiasca pe pamint! Tatal meu nu iubeste animalele dar se joaca cu dinsele chiar daca nu le atinge. Sfatul meu e sa comunici despre problema asta cu cineva de incredere care iubeste animalele.Succes!

Ce pot sa-ti spun? E foarte greu pentru ca din pacate astfel de oameni foarte greu ii imbunezi, ma tem ca si daca ii pui in fata faptului implinit iti faci pacate cu bietul animal, nu cred ca ai sorti de izbanda cu ei.Asa cum i-am spus si prietenei noastre careia i-a murit catelusul, eu puteam sa-ti dau un pui de lup dar nu in conditiile astea pentru ca vreau sa fie iubit. Pisoi accepta? Am doi fratiori mici, fetita si baiat pentru care caut stapan pentru ca am foarte multe animalute si nu pot sa-i tin pe toti.

Pai ai putea sa te muti la parintii tai.sa le spui ce ai pe suflet si sa luati o decizie care sa schimbe totul in bine.bafta

Ai dat deja fundita asa ca nu mai raspund sorry
si aveam o idee...sorry

Nu cred ca trebuie sa disperi nu este un capat de lume acest lucru daca asa sta situatia, nu cred ai ce face, dar gandeste-te ca toti avem neimpliniri in viata, din dif motive, chiar si cei mari au dorintele lor pe care nu le pot satisface, viata merge inainte.

Ma tu cati ani ai de tot asculti asa de ei? daca parinti tai sunt de acord cu cainele ce iti mai pasa. ia si tu acolo o sapa si rupele papadiile si la sfarsit rupeleo in cap.
hai ma ce dracu stai in drum de 2 mosi