Imi pare foarte rau Mie mi-a murit ieri la ora 16:31 Buldog, un brack german sarmos, avea 12 anisori, am plans (asta ca si sfat), pana nu am mai avut lacrimi, acum imi este mai bine, si singura, forma de "consolare", daca vrei este ca se afla intr-o lume mai buna, chiar daca nu il mai vezi prin casa, alergand papucii, sau latrand de plictiseala... el este acolo, undeva sus, intr-o lume mult mai BUNA! tE IMBRATISEZ, SI ITI UREZ SA AI FORTA SA PLANGI, PENTRU A PUTEA TRECE, PESTE, A SI NU UITA :INCEARCA SA FACI UN SITE, SAU CEVA UN BLOG, ORICE, CA SA IL AI ALATURI DE TINE MEREU! DACA VREI TE EJUT! CAUTA-MA :rtylife@yahoo.com
Eu mai stau 2 zile sa imi revin si ii fac un site, va fi simplu Buldog!
Regret mult acest lucru pentru ca si eu am trecut prin asa ceva, dupa 14 ani de viata ai cainelui, dar iti recomand sa-ti iei alt caine... daca esti fata/un catelus/, daca esti baiat/o catelusa/, zau ca merita...sa nu crezi insa ca l-am uitat pe celalalt prieten, plang si acum dupa el si de multe ori, chiar de foarte multe ori mi se intampla sa-l chem pe prietenul de azi pe numele prietenului care a murit acum doi ani. Uite si acum, cand iti scriu, plang...
Buna, imi pare sincer rau stiu cum e sa pierzi un animal la care ai tinut mult, cel mai bine este sa-ti iei altul, asta nu inseamna ca il vei uita pe celalalt dar macar iti va mai alina durerea incearca sa treci peste incident numai bine
Si mi mi a murit un catel care tineam mult la el[mai demult].si mi am luat altul. a durat ceva timp pana am uitat de celalalt dar conteaza ca am trecut peste asta.Ai rabdare si o sa vezi ca te obisnuiesi cu ideea...
Nu stiu. Strabunica mea e pe moarte si eu ma pregatesc moral pentru asta. A fost o persoana (si sper ca mai este) foarte importanta pentru mine.
Incearca sa-ti iei un pui din aceeasi rasa si poate asa iti va mai trece... poate nu-i tocmai cea mai buna idee dar, este o solutie...
Imi pare rau. Si noua ne-a murit motanul acum 3 luni. Stiu ce simti. Noi am plans dupa el, ne-am descarcat de emotii, de durere, apoi am zis sa o luam de la inceput. Acum avem alt motanel, ne-a intrat imediat la suflet. Poti sa iti iei langa tine un alt catelus, dar nu te grabi - te va gasi el, nu trebuie sa-l cauti tu.
Nefericirea este un zbucium, o criza, declanşată de o dependenţă... Fie ca suntem dependeţi de o persoana, de un parinte, un iubit, o pisica, o casa, o masina, de un set de principii, tot dependenţa se numeşte. Cand pierdem aceea dependenta suntem nefericiti. Ne atasam de fiinte si obiecte, le pierdem (asta-i sigur) si apoi suferim ( asta ii si mai sigur). Acele lucruri ne-au facut fericiţi, au disparut si au luat cu ele si fericirea noastra., oare? In tot universul există abundenţă. De ce sa iubesti doar in caine? Iubeste totii cainii.
Unde vezi caine, apleca-te si mangaie-l, imbratiseza-l si dai de mancare, iubeste-i pe toti.
Nu te atasa de parti din intreg, ataseaza-te de intregul insuşi :pe, daca intelegi.
Si catelul meu a murit in august, mi-am aruncat doar o privire rapida ca sa ma conving ca e mort, acum imi pare rau ca am facut-o, nu-mi pot scoate din minte imaginea... Apoi am plans continuu cateva ore, m-am descarcat, nu am vorbit cu nimeni, am crezut ca-mi pierd mintile...Este greu sa treci prin asta, cine nu a pierdut un animalut, un prieten, nu te intelege, unii poate chiar m-au considerat nebuna
Stiu cum este. Si mie mi s-a intamplat acelasi lucru in data de 14.12.2009.Imi pare sincer rau pentru mine dar si pentru tine.Eu te-as sugera sa iti cumperi un alt caine de aceeasi rasa.Stiu ca e greu fara cel cu care te-ai obisnuit, iti va fi dor foarte mult. Eu chiar si acum inca mai plang dupa el.
Sa stii ca este foarte dureros sa iti pierzi cel mai bun prieten...si mie mi s-a intamplat dar m-am gandit ca se afla in rai si ca poate mult in viitor o sa ma intalnesc cu el din nou si ca o sa fie foarte fericit vazandu-te.In schimb poti sa iti pui o poza cu el in camera ta sau intr-un loc in care te duci foarte des. Te va face sa te simti mai bine (cel putin pentru mine a mers).
Ieri, in ziua Sf.de Florii, mi-a murit catelusa, o chema Tara, era un brack german, care mi-a fost alaturi la bine si la greu 13 ani, a avut cancer.Nu pot sa imi descriu durerea cat e de mare, nu pot sa imi opresc lacrimile.Sincer nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu ieri.Doar cei care au un animal pot sa inteleaga ce inseamna sa ai un prieten loial, sa fii iubit neconditionat.Asa ca coolwats33y sa stii ca te inteleg f.bine.ce simti, oricum niciodata nu o sa poti sa nu simti pirederea lui.
FRATILOR.eu am avut un ctelusi pe nume Pynky pe care eu l-am ales din 5 si l-am ales pentru ca inaintea lui mai avusesem o catelusa dar pe care parintii mei au dato si am zis ca el seamana cu Iazmina ca are nasucul rosu, si el era cel mai firav dintre toti, am avut mare grija de el la inceput ca era mic rau si l-am iubit din prima clipa de cand l-am vazut, il alintam in fel si chip, toata lumea se mira de mine cat de mult il iubeam, il pupam peste tot ca pe un copil ce sa mai...si el nu prea ma iubea ca il cam sufocam cu iubirea mea nestapanita, nu prea aveam eu responsabilitatea de a-i da sa pape dar il scoteam pe afara.sa va povestesk cum mi s-a intamplat de l-am pierdut!
Pynky al meu era un catel plin de viata, jucaus cu toata lumea, daca intrai la mine in casa nu te musca din contra se gudura pe langa tine te pupa, si pe afara cand ieseam cu el toti copii se jucau cu el nu a muscat pe nimeni niciodata decat pe mine, ca il intaratam si il jigaream! sa va povestesk cum de catelusul meu a murit! mama mea cea care ii dadea sa pape a observat ca el nu mai mnaca de ceva timp, refuza mancarea lui preferata, noi am mai avut o catelusa inaintea lui si mama a crezut ca pynky nu mai manca din cauza ca i s-a aplecat de la carnitza si nu prea a luat in serios, dupa aceea a mai trecut o zi si catelul nu mai statea in picioare nu se mai urca in pat, nu mai raspundea cand ii deschideai usa sa-l scoti afara, cand intra cineva in casa nu mai sarea pe pers respectiva, si i-a facut mama ceiutz cu lamaie, si i-am dat sa bea cu sringa ca nu manca si nu bea apik dupa aceea, noaptea a inceput sa bea apa multa, dimineata l-am gasit langa usa cu bale la gura, respira greu, l-am luat in brate m-am dus cu el la farmacie, doamnele de acolo au zz ca e intoxicat cu ceva din iarba, ne-a zz sa-i dam metoclopramid, i-a dat mama dar degeaba, atunci o prietena mi-a zz sa-i dau otet ca poate e otravit si eu i-am dat, dar i-am dat mult nu am stiut ca trebuia stins cu apa, adica putin otet si mai multa apa pentru a nu-i arde stomacul, eu am facut o mare greseala ca i-am dat otet simplu! Dupa otetul acela mi-a vomitat spuma alba si de doua ori chiar, ceea ce a fost bine ca a scos otrava din stomac, dar eu ii dadusem prea tarziu otetul si prea mult in acelasi timp pentru ca i-am provocat arsuri la stomac, dupa aceea am vazut ca se simte mai bine, i-am dat ceiutz cu lamaie ceea ce nu a fost bine, lamaia ii facea rau la stomac, ceaiul in schimb era bun, si l-am lasat in zz aceea acasa, si tot nu i-a fost bine, mai pe seara am luat-o prin oras sa caut veterinari sa le spun ce are, nu am dat de veterinarul lui si m-am dus la un altul si acel domn mi-a spus ca nu stie ce are dar totusi ii face un antibiotic. i-a facut mi-a dat sa-i fac si eu acasa, dar catelusul meu toata noaptea s-a plimbat prin casa, plangea cred ca il durea stomacul rau mititelul, si dimineata nu am rezistat eu si m-am dus cu el iar la farmaciile de la mine din bloc, farmacii fitosanitare adica pentru catei, si alea iar mi-au zz ca nu au ce sa-i faca sa ma duc cu el la medic si o doamna mi-a recomandat sa merg vis a vis de caufland ca acolo e un domn doctor f bun, m-am dus acolo, si acel domn doctor m-a certat ca de ce am stat atat de mult cu el acasa, eu nu stiam ca trebuia sa vin cu el din prima cand am vazut ca nu mananca, eu i-am spus ca am incercat la alte farmacii si nimeni nu a stiut sa-i faca nimic! ei bine la acest domn doctor veterinar cum am ajuns ne-a bagat la perfuzii dar catelul a inceput sa se simta rau dupa o ora de la perfuzii a inceput sa schelalelie si sa se molesasca, au incecat s-ai faca calmante sa-i dea tot felul de injectii anticoagulante pentru ca in stomacul lui se intamplau multe lucruri eu nu mi-a dat seama de gravitatea problemei, credeam ca se va face bine si credeam ca el plange pentru ca se plictisise acolo, l-am mai scos pe afara il aduceam inapoi dar nu mai putea sa faca pipi, si le-am zz sa mi-l sondeze, dar degeaba el tot a continuat sa planga, dupa cateva minute a inceput sa-mi vomite sange, atunci doctorii au zis ca aaa gata.si isi aratau unul altuia, eu nu intelegeam nimic doctora imi spunea ca a erodat stomacul adica mucoasa stomacala a fost gaurita ca sa zic asa de la acea otrava, au incercat sa-i dea tot felul de injecatbile si degeaba el vomita mai rau, cu cat ii faceau mai multe injectii si cu cat trecea timpul imi vomita sange sange, atunci doctorii mi l-au dat acasa si au zz ca daca mai vomita sa-i fac eu perfuzie cu anumite medicamente.pai nu am apucat sa merg mult pe el spre casa ca plangea rau si dintr-o data s-a calmat cand l-am luat eu in brate si i-am cantat si ii spuneam rugaciuni am sunat doctorul sa-i spun ca i s-a albit limbuta si gingiile si mi-a zz sa ma intorc cu el pentru ca facuse hemoragie interna, adica in stomacul lui se stransese numai sange pentru ca asa era otrava,, si mi-au zz ca il opereaza ca sa incerce sa-l mi-l salveze dar offf sarcul caine i-au facut anestezie si cred ca nu i-a prin bine pentru ca el cand m-am dus la el gemea sub anestezie si misca capul, i-am intrebat daca nu-si inghite limba si au spus ca nu, si nu am mai suportat sa-l vad cu matele scose pe afara si doctora cauta sa vada ce s-a intamplat, intr-un final a venit mama mea s-a dus acolo lnaga el si l-a tinut de lebutza si i-am zz sa stea langa el, a stat eu am fugit repede la o biserica, in drum am pans se uita lumea la mine cred ca ma credeau nebuna pentru ca radeau, eu in schimb simteam ca nu mai ajung la biserik, am aprins o lumanare pentru el si dupa aceea mama m-a sunat sa-mi spuna ca au terminat operatia si ca asteapta sa se trezeasca dar nu a fost asa el murise deja, dar nu stiau cum sa-mi spuna si a venit doctora si mi-a spus.ca nu a rezistat peratiei... m-am dus la el si l-am vazut acolo pe masa, murise cu ochii deschisi si cu limbuta afara ca si cum imi zambea, m-am dus pe el l-am certat ca nu a vrut sa lupte cu durerea pentru noi ca nu ne-a iubit! am plans mi s-a facut rau. dar pe el nu-l mai puteam intoarce din drum.doctotrii eu fost exceptionali au luptat pana in ultima clipa pentru el dar daca el nu a avut mai multe zile!
Am sa va povestesc si eu cuma a murit cainele meu Miki. PE 3 AUGUST 2010 m-am dus la catelul meu care il tineam in garaj, am deschis usa dar ciudat miki nu era nicaieri pana am vazut ca peste tot pe jos era voma, dupa aia l-am vazut pe Miki iesind de dupa un col de garaj. A venit la mine dar era foarte slab nici nu zici ca avea stomac era foarte trist si ichi i plangeau. A iesit afara din garaj si m-am dus dupa el, am vazut ca a sapat o gaura si a vomitat apa, m-am speriat i-am dat sa manance dar degeaba nu a vrut sa manance in schimb bea multa apa, bea dupa un timp vomita bea vomita...Lam lasat afara si m-am dus sa le spun parintilor da aproape nu lea pasat, Miau zis sa il las sa vomit ca i trece.Am stat ceva timp cu el si am inceput sa plang cand am vazut ca i curgeau lacrimi si nu mai avea ochi acea jucausi ca o dinioara, l-am inchis in garaj am plecat la bunicu si mi-a zis sa il ducem la veterinarul din oras. Lam loat in brate si l-am dus pana la veterinar el m-a intrebat daca i-am facut vreun vaccin, nu nu i facusem i-a dat 2 pastile galbene, si mi-a zis ca daca maine mai exact 4 august nu se vindeca sa il aduc inapoi la ora 12.Mam dus sa il bag in garaj dar iainte sa il bag a vomitat sange, m-am pus intr-un colt al garajului si am inceput sa plang miki cainele meu a venit la mine s-a uitat cu ochisori inlacrimati a a inceput sa schelalaie m-am ridicat si s-a oprit. Cand a vazut ca inchid garajul a venit incet la usa si se uita la mine parca mi-ar fi zis {nu ma lasa aici ramai cu mine, terog}dar am inchis repede garajul si am plecat in casa, nu suportam sa il vad cum se chinuie. Tata dimineata pe la ora 6 :00
s-a dus la el dar era putin mai bine mancase un pic. Dimineata caand m-am trezit eram narabdatoare sa vad cum e daca e mai bine. Am ajuns in fata garajului si am vazut ca urechea lui miki era scoasa un pic afara si am vazut prin o gaurica ca dormea. Am deschis garajul si am ramas incremenita miki era mort am inceput sa plang si plangeam si plangeam nu m-am putut opri dar cea mai mare greseala care am facut-o a fost ca l-am aruncat la container. Cel mai bun prieten al meu si totusi acum inca imi e greu si nimeni nu e langa mine sa ma asculte sa ma aline mama aproape nici nu-i pasa tata e la servici iar miki miki... a fost si e cel mai bun prieteni al meu si il iubesc si sufar enorm nu il voi uita niciodata niciodat. Ma insotit mereu la greu si la bine ca plangeam era acolo langa mine dar el gand sa simtit rau n-am fost acolo asa ca pentru asta nu ma va iesrta niciodata. miki al meu
Imi pare foarte rau.si mie ieri seara mi. a murit catelul. avea 1 an :-s si a fost lovita de masina.era tot ce aveam mai scump si mai drag ma simt distrusa fara ea. e casa goala... si o parte din mine s-a dus cu ea. nici eu nu stiu ce sa fac. astept sa treaca timpul, inca nu realizez ce s-a intamplat
Offf... n ai ce face, o sa treaca cu timpul, dar va trece greu tare...al meu a murit de 2 luni, a doua zi dupa ce a murit am mers si mi am facut un tatuaj...pentru el si dupa 2 luni eu inca mai plang...nu cred ca o sa l uit vreodata.
Suferinta ta e din 2009. Probabil pana acum ai reusit sa mai treci peste ea, si ar trebui sa ne spui cum ai facut. Am un caine de la 9 zile. Era atat de mic cand l-am primit... ca un sobolan. Il tineam intr-o palma. Nu avea nici ochi. I-am dat lapte cu seringa, apoi cu biberonul, iar in cele din urma l-am invatat sa manance din "frafuria" lui, tinandu-l de labute sa nu intre cu totul in ea. Anul acesta dupa Pasti ar face 17 ani. Spun ar face, deoarece e foarte bolnava. De trei zile nu mai poate manca si nici nu mai bea apa. Ii mai dau apa cu seringa. Abia mai sufla, si a inceput sa faca spasme. Mult nu are cum sa mai reziste. Am fost intrebata de ce nu o duc la veterinar sa-i dea o injectie? NU POT! Stiu ca se chinuie, dar daca as duce-o la veterinar as avea senzatia ca eu am omorat-o. Sufar cumplit cand o vad ca nu mai poate sta nici in picioare si mi se deruleaza prin fata ochilor tot ce am trait alaturi de ea acesti 17 ani. Pentru unii o viata. Dupa ce Dumnezeu se va indura de suferinta ei, nu cred ca o voi inlocui prea curand cu un alt catel. Este incredibil cat te atasezi de ei. Sunt de o mie de ori mai buni decat oamenii, stiu sa vina langa tine si sa inteleaga ca esti suparat si nu trebuie sa miste, doar sa stea la picioarele tale. Se bucura de cate ori te vad intrand pe usa, chiar daca noi de multe ori suntem nervosi si vrem sa fim lasati in pace. Poate de cele mai multe ori abia cand suntem pe puncul de ai pierde, sau chiar i-am pierdut, realizam ce ne-a oferit Dumnezeu in toata aceasta perioada. Nu realizam cat de repede trece timpul care il petrecem impreuna. Si cer atat de putin. Bucurati-va de cateii vostrii si apreciatii atata timp cat ii aveti langa voi.