As vrea si eu o compunere despre un model in viata, o persoana: mama, tata etc. Sa fie de vreo 15 randuri, va rog frumos!

Uite ceva deosebit aici:
Modelul meu in viata este reprezentat de un ansamblu de lucruri marunte, pe care le consider demne de urmat, pentru ca in final sa ajungem la linistea interioara de care cu totii avem nevoie, iar atunci cand lipseste, simtim un gol ori un zbucium interior cum ne macina.
Admir... zborul solemn al fluturilor care petrec o singura zi pe pamant. Pretuiesc fiecare secunda, defiland plini de gratie, pe-o fasie de vant, invaluiti intr-o frumusete de nedescris, si au doar o zi; nimic mai mult.
Vad...baietelul acela cu ochii in care te pierzi, o mare de ganduri, intrebari ce-asteapta raspuns. Il vad si acum daruindu-si jucaria altui copil, sarman. Privindu-se, impart un sentiment nebun de bucurie, uimire, iubire; sentiment ce s-a consumat intr-o secunda, poate, dar acea fractiune de timp va dainui vesnic in inimile pure ale celor doi.
Tresar...cand vad o pereche de oameni cu parul alb, amprenta timpului care a trecut; tinandu-se de mana, pasind timid ca-n prima zi, cu suras pe buze si tremur in suflet. Se aseaza pe o banca, se privesc duios, rememoreaza.Ma linistesc privindu-i. "Ce frumos..."-imi spun. Imi lumineaza imaginea despre viata.
Noaptea, privesc luna. Ce mandra e! Si cand ma gandesc "Doamne, toti o vad!" Imi deschid inima inaintea ei: zambesc, plang. E un model, poate. E rabdatoare, statornica; mereu acolo.
Luna, iar eu ma las purtata de vise.
Un zambet, o vibratie, un cantec de bucurie, o fapta buna.
Frumusetea lucrurilor marunte. Si atat.

sursa: http://little-butterfly-27.blogspot.com/