Sa va povestesc:

La 2 ani am fost cu tata in Germania si mi-a zis sa imi aleg prima mea jucarie de plus. El m-a intrebat:Asta? Eu:Nuu! El:Asta iti place? Eu:Nuu. El:Atunci ce sa iti luam mai? Eu am strigat si am aratat cu degetul spre un caine:Che-Che si de atunci pana la varsta de 15 ani(acum am 17) asa ia ramas numele, dormeam cu el in fiecare noapte, lui ii spuneam totul, el era cel mai bun prieten si parca de cand l-am pierdut am simtit ca s-a schimbat ceva, si de fiecare data cand il vad in poze imi vine sa plang si chiar la un moment dat ma gandesc la el si plang, credeti ca el ma ajutat cu ceva chiar daca nu este o fiinta sau eram doar eu care credea ca are un prieten dar era doar un obiect cu care vorbea si ii spunea tot?

P. S Fara bataie de joc, puteti sa imi dati si niste articole despre asa ceva daca se poate?

Multumesc.

Animalele au suflet si el stie ca tu l-ai ingrijit bine cand a fost cu tine mai ales l-ai tinut in companie doar daca pateai ceva te apara pentru ca cainele e cel mai bun prieten al omului. O sa-ti treaca supararea in timp si va fi bine.

Nu degeaba se spune ca, cainele este cel mai bun prieten al omului, el nu te tradeaza niciodata.ce e adevarat si trist e ca animalele traiesc mai putin decat omul si cu siguranta daca ti-ai lua un alt catel acum ai ajunge la fel de buna prietena cum ai fost si cu che che

Animalul nu este un " obiect " - moartea face parte din viata - el in inima ta va ramane - gandeste-te mereu la el cu drag

Cred ca vrobeste despre o jucarie de plus care ii era cainele nu?Ehh macar in privinta asta ai si tu dreptateNu mi-au placut niciodata papusile sau tot felul de tampeniMereu adorma jucariile de plus:X Am pierdut 2 la viata mea si, si acum sunt suparata.Primul era un caine de la MC si celalt era o pisica alba cu dingi gri

Si eu am patit la fel! Aveam o catelusa...si a calcat-o masina in fata mea o saptamana am plans dupa ea, dar mi-am luat alta, si in scurt timp mi-a trecut...incearca!