_Cîți bani îi trebuie unui romîn să emigreze în Italia?
[nu răspunde dacă n-ai experiență]

Nu răspund din experiența mea ci a unor cunoștiințe apropiate.
1. Tânăr cu studii superioare.
A avut cănd a plecat banii de autocar plus ceva bani să își cumpere de mâncare câteva zile. A dormit nopți întregi la periferia orașului Roma, lângă o rampă de gunoi, sub un mic acoperiș din cartoane de ambalaj. Nu era singurul. A căutat ceva să muncească la negru. Până la urmă a găsit un patron care l-a angajat oficial și a avut bani să își plătescă o chirie. Era priceput, știa mai multe meserii, și IT, meseria lui de bază. Patronul a apeciat asta. Au devenit prieteni. L-a întrebat ce își dorește în viață. A spus, emigrare în Canada. L-a ajutat. Acum este în Canada.
2. Era meseriaș. știa să renoveze apartamente, câștiga bine. Era dintr-un grup de emigranți români care se cunoșteau între ei, toți lucrau fără permis de muncă la negru. Ceilalți români erau invidioși pe el, că muncea mult, de calitate și câștiga mai bine ca ei. L-au pârât la carabinieri să-i moară capra.
Carabinierii l-au săltat, avea pașaportul la el, nu l-au mai lăsat din mână, l-au îmbarcat în avion cu destinația aeroport Henri Coandă.
2. Inginer român la pensie. Emigrat prin agenție cu loc de muncă oficial. La spălat vase 3 luni, până înveți limba. Apoi la recepția hotelului în tura de noapte. Dormea într-o cameră din tablă pe acoperișul hotelului care se încălzea ziua la 50 grade.
3 Prietenă a soției mele la pensie. A plecat ca badante. Mergea în fiecare vară să îngrijească bătrâni. A fost mai mulți ani la rând. Bătrânii de care s-a ocupat au murit pe rând. Familiile la care a lucrat o iubesc atât de tare, că poate să meargă să stea la ei pe gratis toată vara.
Și așa mai departe.