Uitati aici un clip fain cu bataie intre generatii:
https://www.youtube.com/watch?v=qrNthS5N4LU

Cu toate ca desi suna atat de bine progresul noii generatii, cand ma uit pe TPU nu vad acelasi lucru. Mai rau e ca majoritatea tinerilor par educati tot in acelasi spirit ca parintii lor si astazi, formandu-si aceleasi obiective banale si egoiste prin viata. Motivul pentru care avem si atat de multi manelisti si cocalari si o subspecie de sensibili care viseaza numai iubire toata ziua si asta e cel mai important in lume.

Sincer, ca mesajul millenialilor sa se indeplineasca (adica rolul calatoriilor) oriunde trebuie ca orice tara sa aiba o infrastructura dezvoltata, sa poate creste mobilitatea, astfel si turismul. La noi in tara infrastructura e ceva dezamagitor, iar mai nou se promoveaza asistenta sociala la greu (a se vedea calatoriile gratis ale studentilor pe calea ferata in mod nelimitat prin tara), munca mai deloc, ci doar shopping-ul prin mall-urile care apar mai ceva ca Mega Image prin ultima vreme.

Asadar, sunteti de acord cu mesajul promovat de clip? Sau vreti tot familie si copii, casa, credite la banci?

Bună! Sunt Iris, am 21 de ani, am locuit pe 5 continente, am un soț și doi copii (gemeni). Nu cred că e neapărat ordinea în care prezentarea de sus ar trebui să fie făcută, dar am încercat. Am călătorit până acum în mai multe locuri decât mulți dintre românii care și-ar permite să facă asta cu adevărat (și nu o fac). Deși pe pașaport scrie că sunt (și) româncă, prin sânge nu-mi curge nici măcar un strop de ADN românesc. Totuși, fiind crescută aici o bună perioadă de timp, una esențială pentru dezvoltarea unui om, simt românește. Cu toate astea, călătoriile sunt cele care m-au învățat cel mai mult, într-un timp extrem de scurt. Filmulețul de sus este exact ce am trăit eu, am fost mușcată de toate vietățile posibile, am făcut cele mai nebunești lucruri doar pentru că voiam să simt exact senzația, aveam perioade în care dormeam în corturi și hoteluri, prin aeroporturi sau avioane, prin cine știe ce autobuz cu care mă îndreptam către nicăieri.
("Not all those who wander are lost")
Știi tu, educația pleacă de acasă, își are rădăcinile adânc înfipte în sânul familiei și, dacă în familie e vorba numai despre bani, asta înveți să faci mai departe: note perfecte, olimpiade, merite, campion, facultate complicată (medicină, inginerie, arhitectură, drept, informatică), un job stabil, o casă cumpărată cu credit, o familie, vacanțe "chill" la mare cu copiii, eventual niște prieteni de familie la fel ca voi, ceva all-inclusive prin Turcia/Grecia/Bulgaria, o luptă continuă pentru a urca pe scara socială, pentru a avea un televizor mai mare și mai subțire, o mașină mai scumpă, o casă mai mare, etc. E considerat nefiresc, deloc conform normelor sociale, să te apuci să călătorești, să investești în tine, în călătorii, în fericire, în dezvoltare personală. Să nu uităm că suntem încă un popor care pune pe primul loc sănătatea financiară, nu pe cea emoțională sau fizică, și care muncește până la epuizare sau deces. Să nu uităm că „nu sunt nebun, la psiholog merg doar nebunii" este un fel de deviză a românului.
Gusturile nu se discută dar se educă. Din păcate, mass-media nu încearcă să educe gusturile românului, ci le alimentează cu conținut tot mai slab pentru a-și atrage un număr cât mai mare de „adepți".
Long story short, ca să îți răspund la întrebare: poți avea și copii, și casă, și rulotă, și 100 de vize pe pașaport. Până la urmă, copiii sunt dovada că poți creea un viitor așa cum ți-ai dori prezentul pentru tine.
Numai bine!