|

Plecat din timpul fizic, aud lacrimi curgând,



aud suspine și chemare, gând uitat, urlând,



te-aud țipând și implorând, te-aud râzând!



Luat de Frații Chemării în universuri paralele,



chemat de Lună și de Stele să-mi iau locul, printre ele!



Off, iubirea mea, muritor nu m-am născut,



am fost prezent la primul gând,



am fost prezent de la-nceput!



Am transformat cerul în harta inimii tale,



modelând constelații în drumul meu,



am scris cu stele în cartea vieții,



sperând la o îmbrațișare în universul tău!



Dar sunt plecat, Luceafărul ce m-a chemat,



e tatăl meu și gândul lui nu e 'mpăcat,



fiind etern, pot avea oare,



dragostea și viața, unei muritoare?!



Și sfera limitată îmi pune bariere,



cum limitele 'nalte scapă 'ncet de ele,



la fel cum tatăl meu a fost, cândva, chemat,



și din dragostea ce-o poartă,



am fost la randul meu, creat!



Mă duc acum între ai mei, rănit...



Te iubesc! 



Țipă Universul în ecou nemărginit,



și te rog a mă purta, veșnic prins în vraja ta.



Te iubesc! 



Zice-mi sufletu-n neștire,



și am să te aștept, pân' la ultima 'ntâlnire!





Sugestii?

4 Raportează Evaluează
4 răspunsuri:
| a răspuns:

Foarte frumoasa.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Îmi place mult metafora de la început, „timpul fizic". Nu am mai citit-o în nicio poezie/proză până acum. Cuvintele, intersecțiile lor, combinațiile de resurse stilistice par originale, dar ideile acestei poezii am impresia că le-am mai citit undeva, cândva.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| explică (pentru Aberdeen):

E cu trimitere directa la Luceafar.Mie imi place sa ii zic : Fiul Luceafarului. Poate ai facut o analogie inconstienta si tocmai asta e motivul pentru care ti se par cunoscute happy.

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează
| a răspuns:

Mamă, tu cred că o să fii mai ceva decât Eminescu.
Super versurile, de unde le scoți, apropo?
Ar trebui să le publici, serios acum!

RăspundeRăspunde Raportează Evaluează