Am pus o intrebare despre iad cum il vedeti voi, am primit diferite opinii, dar ce m-a facut sa pun intrebarea este acest videoclip https://www.youtube.com/watch?v=0NXkpCXDwZg.Eu una l-am vazut ca nascocirea unei coreence cu prea multa imaginatie dar totusi nu e de trecut cu vederea.Ce ziceti oare toti cei ce ajung in Iad isi merita soarta? Fiti atenti la pedepse si la cei ce sunt pedepsiti. Vreau opinii si vreau argumente.

1. Văd că nu citeşti ce scriu. Am spus că nu este niciun argument şi nicio dovadă că nu există Dumnezeu şi viaţa veşnică de dincolo de moarte, DAR SUNT FOARTE MULTE ARGUMENTE ŞI DOVEZI CĂ EXISTĂ.

Iar Dumnezeu nu poate fi decât unic pentru că este nemărginit, nu pot exista mai mulţi dumnezei, sau zei, pentru că s-ar limita reciproc. Dumnezeu s-a revelat ca unic în Fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Este misterul Preasfintei Treimi, mister care depăşeşte raţiunea umană şi pe care nu-l putem înţelege cu mintea noastră umană limitată. Evagrie din Pont spunea: „Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană. Dacă ar fi cuprins, n-ar fi Dumnezeu."

Dumnezeu s-a revelat în mod progresiv. Plinătatea revelaţiei, Adevărul complet şi definitiv este în Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. El este Revelaţia în persoană, supremul Revelator şi, totodată, supremul Revelat. El a spus şi a dovedit că este Calea, Adevărul şi Viaţa.

Şi savantul Blaise Pascal spune despre Dumnezeu că, deşi s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns ("Deus absconditus" – "Dumnezeu ascuns sau tainic"), inefabil, tainic, pentru că nu putem pătrunde profunzimea esenţei sale. Religia conţine şi adevăruri raţionale (care pot fi înţelese cu mintea) dar şi adevăruri care depăşesc raţiunea şi sunt revelate de Dumnezeu însuşi, iar noi le primim prin credinţă.

Sfântul Augustin se plimba pe malul mării şi cugeta la misterul Sfintei Treimi, dorind să-l înţeleagă cu mintea sa. Atunci i-a apărut un înger şi i-a spus: „Fă o groapă în nisip şi apoi adu toată marea în ea." Sfântul Augustin a răspuns: „Dar îmi este imposibil să fac aşa ceva!" Atunci îngerul i-a spus: tot la fel, este imposibil să-l înţelegi cu mintea omenească pe Dumnezeu cel nemărginit."

2. ŢI-AM DAT DEJA MULTE LINKURI ŞI DOCUMENTARE CU OAMENI DE ŞTIINŢĂ CONTEMPORANI CREDINCIOŞI. Acceasează-le şi studiază-le, merită.

"DAR SUNT FOARTE MULTE ARGUMENTE ŞI DOVEZI CĂ EXISTĂ. "

Daca iti place sa crezi in povesti exista "argumente".

"Dumnezeu s-a revelat în mod progresiv. Plinătatea revelaţiei, Adevărul complet şi definitiv este în Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. El este Revelaţia în persoană, supremul Revelator şi, totodată, supremul Revelat. El a spus şi a dovedit că este Calea, Adevărul şi Viaţa."

Nu e decat o pacaleala pe care romanii, ajutati de niste evrei care au trecut de partea lor, le-au dat-o evreilor ca sa-i potoleasca sa nu se mai revolte si sa inceteze cu aerele de "popor ales". De altfel atunci a fost prima mare fardare a zeului evreiesc. Din ala care zicea ca trebuie sa-i omori pe toti care nu fac nu stiu ce, l-au machiat si l-au transormat in unul bun, ma rog, cu anumite limite ca unele prostii din VT s-au pastrat.
S-a schimbat interesul s-a schimbat si zeul.
Nici macar dovezi clare ca unul "Isus" care a fost fanatic religios nu exista, drept urmare nu toti evreii s-au lasat prostiti de stratagema, unii il asteapta si azi pe Mesia.

"Fă o groapă în nisip şi apoi adu toată marea în ea." Sfântul Augustin a răspuns: „Dar îmi este imposibil să fac aşa ceva!" Atunci îngerul i-a spus: tot la fel, este imposibil să-l înţelegi cu mintea omenească pe Dumnezeu cel nemărginit."

O paralela de-a dreptul stupida, care nu demonstreaza absolut nimic.

"Şi savantul Blaise Pascal spune despre Dumnezeu."

Asta a trait in sec al 17-lea, intr-o epoca dominata de biserica, de religiozitate, nu e nici o surpriza ca a fost influentat de prostiile religioase.

"ŢI-AM DAT DEJA MULTE LINKURI ŞI DOCUMENTARE CU OAMENI DE ŞTIINŢĂ CONTEMPORANI CREDINCIOŞI."

"ŢI-AM DAT DEJA MULTE LINKURI ŞI DOCUMENTARE CU OAMENI DE ŞTIINŢĂ CONTEMPORANI CREDINCIOŞI."

Daca te referi la blogul tau, iti imaginezi ca n-am sa stau sa citesc fanteziile alea, in speranta ca am sa gasesc printre toate prostiile alea o afirmatie a vreunui om de stiinta pro Dumnezeu. Daca ai ceva concret pune aici, daca nu, lasa-ma cu blogusorul tau...

Referitor la unele interpretari gresite oferite de membri ai cultului iehovist, Ecclesiastul 9, 5 prezintă doar UN CONTRAST ÎNTRE DOUĂ PUNCTE DE VEDERE DIFERITE: cel uman, (greşit) ŞI CEL SACRU, spiritual! Acest contrast este prezentat sub forma unei DEZBATERI ce are loc în mintea autorului. 

Este clar că acest pasaj, Ecc. 9, 5 exprimă o concepţie greşită, străină de Dumnezeu!
O dovadă în acest sens - un alt verset contradictoriu (punct de vedere uman gresit):
(Eclesiastul 9, 2) "Aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel nelegiuit, cel bun şi cel rău" 
Cine poate crede că vor avea aceeaşi soartă indiferent de comportare? Dar este doar un punct de vedere gresit, subiectiv, aflat IN DIALOG cu Divinul.
In Ecclesiast, primele 10 versete din capitolul 9 redau punctul de vedere uman greşit, aflat în DIALOG şi controversă cu cel al lui DUMNEZEU.
Ca dovada, iata: „Morţii niciodată (se referă la toţi) nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare". Cine poate crede că morţii au dispărut toti pentru totdeauna? Este doar varianta greşită aflată în opoziţie cu mesajul lui Dumnezeu (procedeu stilistic).
În finalul cărţii, perspectiva sacră triumfă:
,, Si ca pulberea sa s eintoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu care l-a dat" Ecclesiast 12, 7.

Mesajul Psalmului 146 (interpretat gresit de iehovisti) ne spune doar in cine sa ne punem încrederea fara a dezamagiti.
Pentru a înţelege contextul se pot citi și alte versete din Ps.146: Dumnezeu trebuie lăudat (vers. 1, 2), Dumnezeu este ajutorul care dă o nădejde sigură (vers. 5), Dumnezeu a creat cerurile şi pământul (vers. 6), El face dreptate celor asupriţi, vindecă pe bolnavi, îngrijeşte de cei sărmani şi este împărat în veci (vers. 10).
Prin contrast, omul nu oferă ajutor real (vers.5), deoarece el însuşi moare (doar biologic) şi tot ce intenţionează să facă (prin trup în această lume), moare împreună cu el (vers. 4).
Când citim tot Psalmul 146, este evident că versetul 4 nu neagă existenţa vieţii conştiente după moarte. Dacă un anumit cult suceşte înţelesul acestui verset, scoţându-l din context, clarificarea ne vine din celelalte versete biblice:
- sufletul săracului Lazăr dar şi al bogatului nemilostiv îşi continuă existenţa într-un mod conştient... - Luca 16, 22-28;
- Ecclesiastul 12, 7 - "Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.");

Veşnicia este o REALITATE pentru TOATE SUFLETELE...

Fie ca sunt de fericire sau nefericire, locurile in care vor fi asezate sufletele sunt VEŞNICE!
Nu vrea nimeni varianta a doua, a îndepărtării de Sursa Vieţii şi a Fericirii, dar în CREŞTINISM, SCRIPTURA este cea LĂSATĂ SĂ SE PRONUNŢE, nu iniţiativele unuia sau altuia:

Ioan 5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre ÎNVIEREA VIEŢII şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA osândirii."

Ecclesiast 3, 11: „Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El A PUS ÎN INIMA LOR (a tuturor) şi VEŞNICIA, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit."

Ioan 5, 26: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are VIAŢĂ VEŞNICĂ şi la judecată nu va veni (se deduce că "ceilaţi" vor veni, nu sunt morţi...). "

II Corinteni 5, 1: "Căci ştim că, dacă acest cort, locuinţa noastră pământească, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casă nefăcută de mână, VEŞNICĂ, în ceruri."

Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.

Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui VEŞNIC.

Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în VEŞNICIE.

Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu are iertare în veac, ci este vinovat de osânda VEŞNICĂ.

Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel VEŞNIC.

Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.

II Tes 1, 9 Ei vor lua ca pedeapsă pieirea veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,

Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la VIAŢĂ VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi ruşine VEŞNICĂ.


În timpul vieţii, "moarte spirituală" înseamnă tendinţa spre compromitere, direcţia greşită, riscul pierderii mântuirii, "predicţia" pierderii mântuirii, cu şanse totuşi de îndreptare...

"Moarte spirituală" după momentul sfârşitului vieţii înseamnă compromitere definitivă, perderea mântuirii şi a şanselor de a mai contribui la mântuire, omul nemaifiind întreg, trup şi suflet. Perioada formării sau a edificării sale spre bine sau spre rău fiind finalizată.

Daca citesti si studiezi Biblia o sa afli raspunsul adevarat, in plus Biblia este una si aceeasi.
Eu, asa am facut, si m-am convins singur, fa si tu la fel.

Un "studiu" oferit de o sectă nu este altceva decât un curs de "initiere" in secta respectiva, de manipulare prin nuante si sensuri alterate, de orientare si formare însuşi a modului de a privi lucrurile într-un anumit fel, dorit de ei, viciat...
Si..., o dată ce modul de gândire este viciat, toate ideile vor fi forţat interpretate în acea direcţie.
Sute de secte oferă pe la noi "Studiile biblice" şi tot atâtea moduri de interpretare diferite vor exista, pentru a se crea impresia că Scriptura susţine fix gruparea lor.
De aceea există astăzi aproape 40000 de secte rupte de Biserică…

"Un "studiu" oferit de o sectă nu este altceva decât un curs de "initiere" in secta respectiva, de manipulare prin nuante si sensuri alterate, de orientare si formare însuşi a modului de a privi lucrurile într-un anumit fel, dorit de ei, viciat..."

Cum iti dai seama tu imediat cum e cu astea cand e vorba de alte secte decat a ta...
Ai dreptate, dar ipocrizia apare in momentul in care sustii ca ale voastre nu sunt aceleasi lucruri. Nu e nici o diferenta, si stii si tu asta.

Probabil e primul raspuns care e total in contradictie cu ce mi-am imaginat pana acum, dar am fost dispusa sa-l citesc fara sa am nimic de obiectat.Chiar sunt interesata de ce ai de spus, m-ai facut sa regandesc tot ce stiam. Toate raspunsurile pe care le-am primit m-au facut mai deschisa in ce priveste adevarul despre Dumnezeu.

Cum poti sustine ca nu este nici o diferenta? Sau stai, parca spuneai ca tu nu crezi in Dumnezeu...

- Despre Unicitatea Bisericii vorbeşte întreg Noul Testament : Efeseni 4, 13; Fapte 20, 28; I Corinteni 3, 11; Ioan 17, 22; Matei 16, 18; Efeseni 4, 4-6; I Corinteni 1, 12-13; Evrei 3, 14; Matei 18, 17, etc...

"Seriozitatea" afirmaţiilor Sale privind unicitatea sunt în legătură cu faptul că şi-a dat viaţa pentru ea, pentru ca acea Biserică să rămână Una Singură - Fapte 20, 28;

Lucrurile simple ale Bibliei sunt spiritualizate; iar lucrurile spirituale sunt simplificate. Aceste lucruri sunt imaginatia diavolului, nascocita in mintile si inimile celor care nu se tem de Dumnezeu. Asa se face ca iadul este inteles gresit. Iata ce spune Biblia despre iad:
1. "Si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate in iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua." (Apocalipsa.20:14)
2. "Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua." (Apocalipsa.21:8)
Ce spune dar Biblia despre iad? Spune ca este moartea a doua -moarte din care nimeni si nimic nu se mai intoarce.
Ca in alta parte (in Evanghelii) se mentioneaza ca in iad este plansul si scarsnirea dintilor, aceasta inseamna regretul oamenilor care L-au refuzat pe Dumnezeu toata viata lor. Caci inainte de a trece in nefiinta pentru totdeauna, oamenii vor vedea ce au pierdut. O viata intreaga L-au respins pe Hristos si acum le va parea rau cand nemantuitii ii vor vedea pe cei mantuiti stand in jurul tronului lui Dumnezeu imbracati in slava nemuritoare. Durerea cea mare a celor pierduti va fi aceea ca printre cei mantuiti se vor gasi chiar dintre rudele lor -frati, surori, parinti si copii care au trait o viata impreuna aici pe pamant.

" Întreaga lume nelegiuită este la bara de judecată a lui Dumnezeu, sub acuzaţia de înaltă trădare faţă de guvernământul cerului. Ei nu au pe nimeni care să le apere cauza; n-au nici o scuză; şi se pronunţă asupra lor sentinţa morţii veşnice.
Acum văd cu toţii că plata păcatului este moartea, şi nu o libertate nobilă şi viaţa veşnică, ci sclavie, ruină şi moarte. Cei nelegiuiţi văd că s-au pierdut printr-o viaţă de răzvrătire. Când li s-a oferit greutatea veşnică de slavă, au batjocorit-o; dar acum, cât de dorită li se pare! "Toate acestea", strigă sufletul pierdut, "le-aş fi putut avea; dar am ales să le îndepărtez de la mine. O, ce patimă ciudată! Am schimbat pacea, fericirea şi onoarea pentru distrugere, ruşine şi disperare". Toţi văd că excluderea lor din cer este dreaptă. Prin viaţa lor au declarat: "Nu vrem ca acest Om (Isus) să domnească peste noi"."
Iata ce este scris si despre Satana:
"Satana pare paralizat când priveşte slava şi maiestatea lui Hristos. El, care odată fusese un heruvim ocrotitor, îşi aminteşte de unde a căzut. Un serafim strălucitor, "fiu al zorilor"; cât de schimbat, cât de decăzut! Din sfatul în care odinioară era onorat, acum este exclus pentru totdeauna. El vede pe altul stând acum lângă Tatăl, acoperindu-I slava. A văzut coroana pusă pe capul lui Hristos de un înger cu o statură înaltă şi cu o prezenţă maiestuoasă şi ştie că poziţia înălţată a acestui înger ar fi putut fi a lui.
Îşi aduce aminte de căminul nevinovăţiei şi curăţiei lui, de pacea şi de mulţumirea lui, până şi-a îngăduit să murmure împotriva lui Dumnezeu şi să Îl invidieze pe Hristos. Acuzaţiile lui, răscoala lui, amăgirile lui pentru a câştiga simpatia şi sprijinul îngerilor, stăruinţa lui încăpăţânată în a nu face nici un efort de întoarcere atunci când Dumnezeu i-a oferit iertarea - toate acestea îi vin cu putere în minte. Îşi revede lucrarea printre oameni, cu urmările ei - vrăjmăşia omului faţă de semenul lui, distrugerea teribilă a vieţii, ridicarea şi căderea împărăţiilor, răsturnarea tronurilor, succesiunea îndelungată a agitaţiilor, a conflictelor şi a răscoalelor. Îşi aminteşte de toate eforturile lui permanente de a se împotrivi lucrării lui Hristos şi de a-l afunda pe om din ce în ce mai adânc. Vede că uneltirile lui demonice nu i-au putut distruge pe aceia care şi-au pus încrederea în Isus. Când Satana îşi priveşte împărăţia, rodul trudei lui, vede numai decădere şi ruină. A condus mulţimile să creadă că Cetatea lui Dumnezeu ar putea fi o pradă uşoară; dar ştie că aceasta este o minciună. Mereu şi mereu în desfăşurarea marii lupte a fost învins şi obligat să se predea. Cunoaşte prea bine puterea şi maiestatea Celui veşnic."
Citate din cartea "Tragedia veacurilor" http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html

"Moartea a doua" se referă la în schimb la "pierderea", COMPROMITEREA SUFLETULUI, nefericirea lui veşnică, pierderea mântuirii!

Pierderea sau starea de "moarte" a sufletului semnifică ÎNVINOVĂŢIREA, PEDEPSIREA sau COMPROMITEREA din cauza păcatelor sale! Folosirea unui cuvânt dur ("moarte") pentru a arăta "dezastrul", "pierderea", "compromiterea" sufletului, avea ROL STILISTIC!

Iar Biblia ştim că ABUNDĂ în toate procedeele artistice, posibile şi imposibile învăţate de noi la literatură – pentru ca acesta era stilul specific general al gândirii evreilor şi al naratoului evreu!)
Cuvântul dur "MOARTE"este folosit pentru a arăta gravitatea acestei căderi, tot la fel cum METAFORA "VIAŢĂ" înseamnă tot ce este bun, frumos şi dezirabil!

În timpul vieţii, "moarte spirituală" este întâlnită în Scriptură şi înseamnă "stare de păcat" (metaforic), tendinţa spre compromitere, direcţia greşită, riscul pierderii mântuirii, "predicţia" pierderii mântuirii, cu şanse totuşi de îndreptare...

Spre deosebire de moartea fizică, biologică, "moartea spirituală" înseamnă COMPROMITERE (pierdere) definitivă, pierderea mântuirii şi a şanselor de a mai contribui la mântuire, omul nemaifiind întreg, trup şi suflet. Perioada formării sau a edificării sale spre bine sau spre rău fiind finalizată!

Pentru lămurire, Biblia oferă nenumărate exemple care vorbesc în mod concret despre veşnicia locurilor sufletelor, atât a celor bune cât şi a celorlalţi! Acest lucru reiese fără dubii din celelalte versete ale Scripturii:

"Iezerul cel de foc" NU este un loc simbolic, şi nici unul care mistuie, ci este un "locaş" VEŞNIC! Iată doar o parte dintre dovezi:

- Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul CEL VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."
Matei 25, 46: Şi vor merge aceştia la osândă VEŞNICĂ, iar drepţii la VIAŢĂ VEŞNICĂ.

- Iuda 1, 7: „Tot aşa, Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care, în acelaşi chip ca acestea, s-au dat la desfrânare şi au umblat după trup străin, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului CELUI VEŞNIC.

- Iuda 1, 13: "Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li SE PĂSTREZĂ ÎN VEŞNICIE.

- Marcu 3, 29: Dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt NU ARE IERTARE ÎN VEAC, ci este vinovat de OSÂNDĂ VEŞNICĂ.

- Matei 18, 8: Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în FOCUL CEL VEŞNIC.

- Ioan5, 29: „Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre ÎNVIEREA OSÂNDIRII."

- Daniel 12, 2: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă VEŞNICĂ, iar alţii spre ocară şi RUŞINE VEŞNICĂ.

- Iuda 1, 6: Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în LANŢURI VEŞNICE, spre judecata zilei celei mari.

CUTREMURĂTOARE CUVINTE : Matei 25, 41: „Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel VEŞNIC, care este gătit diavolului şi îngerilor lui."