Am certitudinea ca exista un Creator Dumnezeu-Tatal care a dat ce a avut El mai scump ca pret de rascumparare pentru intreaga omenire pe Dumnezeu-Fiul.El a facut cea mai mareata lucrare de sub soare.
Cum poti fi asa sigura, cine sau ce ti-a luminat ochi?
Duhul Sfant m-a luminat si am primit iertarea de pacate, Domnul Isus a lasat pacea si bucuria mantuirii in inima mea.
Unii zic că da, alții că nu, dar nimeni nu poate proba realitatea sau lipsa de realitate a celor afirmate!
Intrebarea intrebarilor nu poate avea decat un raspuns al raspunsurilor-exista Dumnezeu!
Nu. Si nici nu exista dovezi ca ar exista. In schimb, exista evolutia. Si aici sunt dovezi!
Nu ma bag in lucruri pe care nu le stiu sigur. Vreau sa spun: Stiu nu cred.
Daca spun ce cred eu nu fac decat ce faceau si grecii antici cand incercau sa inteleaga stelele cu ajutorul filosofiei. Un lucrur trebuie studiat si spus cu exactiatate daca e sau nu.
Dar cum e imposibil sa dovedesti ca DUmnezeu exista nu pot spune ca exista.
Teoria fluctuatiei cuantice, un fel de spuma spatiu timp spune ca la nivel microscopic se pot forma subparticule cu energie din nimic, dar numai pentru un timp foarte scurt.
S-a constatat ca pot sa apara particule din nimic pentru o perioada foarte foarte scurta. Acest lucru este sustinut si de principiul incertitudinii al lui Heisenbeerg. Dar aparitia a ceva atat de complex cum spun crestinii ca e Dumneze este imposibila.
Nu e asa. Principiul incertitudinii spune ca la scara foarte mica poate aparea o particula subatomica din nimic, timp de 10 la puterea -43 s.
Am informatia din 5 surse diferite nu are cum sa fie eronata.
O am din doua carti de fizica, de pe google si din filme stiintifice de pe net.
Uite aici doar un exemplu. http://www.youtube.com/watch?v=XGDKgcPo9cg
Fii atent la minutul 1 si 40 de secunde, atunci spune.
Asta e tot ce am gasit in fuga.
Dar in coformitate cu fizca cuantica chiar si toate campurile sunt formate din particule ce imprumuta energia din nimic.
Asta spune teoria si nu numai ea. In fizica cuantica e posibil orice.
Cauta pe google principiul incertitudinii al lui Heisenber, poate-ti da principiul.
Electronii de exemlu pot sa apara din nimic, chiar sa existe in doua locuri simultan.
mai mult, radiatia howking si camul higgs au fost detectate, ambele sunt o dovada a acestei teorii.
Dar nu este o teorie este o constatare absolut intamolatore.
"În fizica cuantică există, cum se ştie, „principiul incertitudinii". Una dintre consecinţele sale este următoarea: încălcînd pentru un moment legea conservării energiei, o particulă poate „împrumuta" din nimic energie pe care nu o restituie imediat, ci după un interval de timp relativ scurt. Cu cît particula e mai mică, cu atît împrumutul poate fi mai generos şi poate dura mai mult. "
Cauza este campul. De exemplu protonul emite un camp, ei bine acest camp este format din particule care apar si dispar instantanei, particule virtuale se numesc. De unde are energie necesara protonul ca sa emita astfel de particule, cercetatorii spun ca la acest nivel cuantic energia poate fi imprumutata din nimic.
electronul emite si el particule virtuale.
Nu poate fi nimeni sigur 100% ca exista sau ca nu exista, parerea mea e ca nu exista, deoarece nu l-am gasit nici prin logica/ratiune si nici prin credinta/rugaciune.
Rational, logic si daca gandesti si isi pui neuronii in functiune vei realiza ca prima oara trebuie sa te intrebi e vreo dovada clara ca exista dumnezeu, o dovada care sa implineasca cea ce numeste metoda stiintifica
Observarea și măsurarea fenomenelor
Acumularea și ordonarea materialului
Creearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță
Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări
Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții
Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor
În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii
Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunostință științifică
inca nu sa gasit o dovada, nici macar una care sa implineasca cerintele unei dovezi clare si doar pesudo stiintifice
prezentarea de afirmații și teorii fără legătură cu rezultatele experimentale obținute;
prezentarea de afirmații care nu pot fi verificate sau dovedite false, violând falsificabilitatea;
prezentarea de afirmații care contrazic rezultatele experimentale cunoscute;
neoferirea posibilității experimentale de a obține rezultate reproductibile;
evitarea revizuirii rezultatelor de mediul academic înaintea publicării lor, numită știință prin conferință de presă
afirmarea că o teorie prezice ceva deși nu o face;
afirmarea că o teorie prezice ceva care nu se confirmă în practică;
violarea principiului parcimoniei, principiul euristic care cere alegerea explicației care solicită un minimum de presupuneri adiționale atunci când sunt posibile mai multe explicații viabile;
lipsa de progres spre obținerea de noi probe ale afirmațiilor făcute.
Pseudoștiința se distinge de revelație, teologie sau spiritualitate prin pretenția de a folosi mijloace "științifice". Sistemele de idei care se bazează pe cunoștințe "divine" sau "inspirate" nu sunt considerate pseudoștiință dacă acestea nu pretind ele însele că ar fi științifice sau nu încercă să modifice bazele științei. De asemenea colecțiile de informații practice care nu se pretind a fi științifice nu sunt considerate pseudoștiință.
deci stiintific dumnezeu nu exista cand se va gasi dovada vom crede pana atunci un om rational va nega existenta lui
Știința nu este dogmatică. Se deosebește de religie prin faptul că nu are pretenția de a fi în posesia adevărului absolut. Rezultatele cercetării științifice sunt falsificabile, adică se pot testa și verifica validitatea lor. Dar afirmațiile religioase nu pot fi falsificate din start, pentru că nu pot fi cercetate.
Rezultatele cercetării științifice sunt documentate minuțios. Pentru asta există standarde, care asigură posibilitatea de a explica pașii care duc la o anume concluzie. Aici este importantă și publicarea tuturor surselor folosite și luarea în considerare a nivelului actual la care se află cercetarea în domeniul respectiv. Astfel, rezultatele cercetării devin comparabile, la fel precum progresul însuși în disciplina respectivă. Lucrările de cercetare fac trimitere una la celalaltă. Ele vin în spirjinul, critică sau perfecționează teoriile existente.
Un principiu important este interogația sceptică în sensul unei atitudini critice față de rezultate și teze proprii și ale altora. Cunoștințele științifice se deosebesc de cele doctrinare prin faptul că la cele din urmă sunt folosite mijloace de coerciție subtile sau fățișe și interogația critică este cel puțin nedorită, în timp ce cele dintâi pot fi în principiu confirmate sau infirmate de căte oricine cu ajutorul rațiunii și experienței proprii. La fel se diferențiază cunoștințele științifice de cele cu caracter de revelație. Revelația, care are loc doar la nivel subiectiv, în sinele individului, nu este accesibilă celorlalți și astfel nu poate fi intersubiectiv verificată.
Procesul cunoașterii științifice
Acesta este un model ideal (în unele științe numai o parte din pașii de mai jos pot fi parcurși și deseori cunoștințele sunt dobândite în alt mod, inclusiv prin hazard):
Observarea și măsurarea fenomenelor
Acumularea și ordonarea materialului
Creearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță
Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări
Confirmarea sau infirmarea ipotezelor
Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții
Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și de opiniile criticilor
În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite criterii
Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunostință științifică
Acest model este valabil doar pentru disciplinele unde se lucrează analitic. Pentru științele istorico-hermeneutice sunt valabile alte principii.
Criteriile teoriei științifice
Lipsa afirmațiilor care se conțin pe ele însele ca premise
Consistență internă: lipsă de contradicții în cadrul teoriei
Consistență externă: lipsă de contradicții cu alte teorii recunoscute
Valoarea cercetării: explicarea unor noi probleme care până acum nu au putut fi explicate
Testabilitate empirică
Explicație eficientă
Falsificabilitate: o teorie trebuie să fie astfel formulată, încât afirmațiile să poată fi infirmate prin experiment. Teorii nefalsificabile, deci care nu pot fi infirmate prin experiment nu pot fi considerate științifice
Criteriile experimentului științific
Obiectivitate (verificabilitate intersubiectivă): Un experiment este obiectiv, dacă cercetători diferiți, în condiții identice, ajung la aceleași rezultate finale.
Fidelitate (reliabilitate): Un experiment are un grad de fidelitate înalt, dacă în condiții echivalente, în repetate rânduri, duce la rezultate identice sau asemănătoare.
Validitate (valabilitate): Un experiment este vaild, dacă regula de măsură într-adevăr măsoară ceea ce ar trebui să măsoare. Aici trebuie să se evite ca alte caracteristici, care nu sunt măsurate, să nu influențeze rezultatul. Totuși, asta înseamnă o standardizare foarte riguroasă a condițiilor în care are loc experimentul. Aceasta însă poate să influențeze negativ valabilitatea. Dacă de exemplu, în cadrul unui experiment cu animale controlat riguros, anumite tipare de comportament trebuie să fie măsurate prin tratamentul A, se poate că acel tipar de comportament a fost cauzat nu de tratamentul respectiv, ci de circumstanțe (cușcă mică, plictisitoare etc.).
Standardizare și comparabilitate: rezultatele unui experiment numai atunci sunt comparabile, dacă respectă anumite criterii stabilite anterior. Pentru a asigura repetabilitatea și verificarea unui experiment, regulile de evaluare a experimentului trebuie să rămână cât mai simple posibil.
Ceva trebuie sa fi creat toate astea, cu siguranta nu a fost o intamplare, cineva a creat tot ce vezi in jurul tau si apoi totul a evoluat.
Poate exista, poate nu... depinde si cum il mai percepi acum... Dumnezeu o exista, nu zic nu, dar in mod sigur nu o sa-l gasesti in vreo religia, daca Dumnezeu ar exista religia este modul prin care il poti jignii cel mai mult. Auzi, sa-i spui ''tata'' lui Dumnezeu, nu ai decat sa-i spui ''creator'', dar tata? Tatal tau este cel ce a fecundat-o pe mama ta si ai rezultat tu, tatal meu este cel ce a fecundat-o pe mama mea si am rezultat eu, pe cine a fecundat Dumnezeu si a rezultat Universul? Nu pot sa imi raspund la aceasta intrebare. Oricum, daca Dumnezeu ar exista este mai logic sa coexiste cu Universul care este infinit, necreat, etern si unic, nu sa stea o eternitatea si s-o frece, apoi creaza Universul, am dreptate? Oricum, in Biblie nu se vorbeste de Dumnezeu, ci de zeii ebominabili ( elohim, Eli, El, Iahve) care au fost tradusi prin ''Dumnezeu'', iar o jignire mare. Daca Dumnezeu exista ar trebui sa fie o Hiperconstiinta care guverneaza si conduce Universul. Pe Dumnezeu, daca exista, nu-l vei gasi in nici un caz in sandramalele religioase pe care preoti le numesc ''sfinte'' ( biserici ).
Asta depinde numai de tine, pentru ca docezi CONCRETE care sa ateste existenta lui Dumnezeu NU EXISTA! Deci daca tu simti ca Dumnezeu exista nu ai decat sa crezi, dar dovezi nu sunt.
app. si : cum adica - :fara copiii cu raspunsuri tampite?
Aici nu vei gasi un raspuns cert.Cel mai sincer raspuns il gasesti in sufletul tau.