| IoanieCriminalul a întrebat:

Ce inseamna agnostic?

Răspuns Câştigător
| PedoBarbie a răspuns:

Agnostic însemnă o persoană care încă mai are dubii şi nu e sigur dacă să rămână religios sau să devină nereligios.
Pe curând!

9 răspunsuri:
| unbaiatanonim a răspuns:

Nu afirma existenta lui Dumnezeu dar nici nu o infirma.

Salontanul
| Salontanul a răspuns:

Agnosticismul este concepția filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmații, mai ales afirmații teologice privind existența unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat. Uite aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Agnosticism

| ๓คгเคภค a răspuns:

agnostic-Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism, Adept al agnosticismului. ♦ Membru al unei secte creștine cu tendințe democratice, formată în Africa romană (pe teritoriul Algeriei de azi) în sec. 4-5 și reprezentând aripa radicală a donatiștilor, care practica asceza și martiriul de bunăvoie; erau numiți și circumcelliones (cei ce rătăcesc în jurul cuștilor) spre a sugera pasiunea lor pentru martirajul în arena cu lei. ♦ Adept al unei subsecte creștine derivate din mișcarea lui Donatus, confundată uneori cu agnosticii din aceeași epocă, a căror doctrină consta mai ales în afirmarea imposibilității cunoașterii lui Dumnezeu cu ajutorul rațiunii, precum și a lumii obiective.

| Someonewhoappreciatelife a răspuns:

„Un agnostic este o persoană care consideră că este imposibil să se cunoască adevărul în chestiuni precum Dumnezeu sau viaţa viitoare, de care se ocupă religia creştină sau alte religii. Sau, dacă nu imposibil, cel puţin imposibil pentru prezent." — BERTRAND RUSSELL (FILOZOF).

| whatevernvm a răspuns:

Agnoticismul- o conceptie cu privire la anumite afirmatii care sunt imposibil de aflat sau necunoste.
Agnostic- o persoana care e adepta acestei conceptii.

| danay72 a răspuns:

Este o persoana care considera ca este imposibil sa cunoasca adevarul in chestiuni precum Dumnezeu sau viata viitoare, de care se ocupa alte religii.Sau,daca nu imposibil, cel putin imposibil pentru prezent.

| MMihai a răspuns:

Vezi
http://ro.wikipedia.org/wiki/Agnosticism
http://dexonline.ro/definitie/agnostic
AGNÓSTIC, -Ă, agnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S. m. și f. Adept al agnosticismului. – Din fr. agnostique.
agnóstic, -ă, agnostici, -ce adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține agnosticismului, privitor la agnosticism. 2. S.m și f. Adept al agnosticismului. ♦ Membru al unei secte creștine cu tendințe democratice, formată în Africa romană (pe teritoriul Algeriei de azi) în sec. 4-5 și reprezentând aripa radicală a donatiștilor, care practica asceza și martiriul de bunăvoie; erau numiți și circumcelliones (cei ce rătăcesc în jurul cuștilor) spre a sugera pasiunea lor pentru martirajul în arena cu lei. ♦ Adept al unei subsecte creștine derivate din mișcarea lui Donatus, confundată uneori cu agnosticii din aceeași epocă, a căror doctrină consta mai ales în afirmarea imposibilității cunoașterii lui Dumnezeu cu ajutorul rațiunii, precum și a lumii obiective. – Din fr. agnostique (‹ gr. agnostikos).
http://dexonline.ro/definitie/agnosticism
AGNOSTICÍSM s. n. Concepție filozofică idealistă care neagă, parțial sau total, posibilitatea cunoașterii obiective a lumii, a esenței fenomenelor. – Din fr. agnosticisme.
AGNOSTICÍSM s.n. Concepție filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii esenței realității, a reflectării ei veridice în conștiința oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a – fără, gnostos – cognoscibil].

| 1libercugetator1 a răspuns:

Agnosticismul este concepția filozofică potrivit căreia adevărul anumitor afirmații, mai ales afirmații teologice privind existența unui Dumnezeu sau a unor zei, este fie necunoscut, fie imposibil de aflat.

Termenul agnostic a fost creat de Thomas Henry Huxley în 1869 și este folosit și pentru descrierea celor neconvinși de existența zeităților sau altor aspecte religioase. Cuvântul agnostic provine din greacă, compus din particula a (fără) și gnosis (cunoaștere). Agnosticismul nu este doar contrar gnosticismului, ci tuturor dogmelor religioase, pe care le consideră nedemonstrabile și prin urmare lipsite de orice certitudine.

Agnosticii pot afirma fie că nu este posibil să existe cunoaștere spirituală, fie că ei, personal, nu dispun de o asemenea cunoaștere. În ambele cazuri este expus scepticism față de doctrinele religioase.

Atitudinea acelora care preferă să nu se pronunțe asupra problemelor care nu intră în câmpul datelor experienței.

Termenul a luat naștere în ambientul pozitivismului.

Deși nu neagă existența lui Dumnezeu, agnosticismul spune că Dumnezeu nu poate fi cunoscut, iar existența lui nu poate fi probată (demonstrată).

Susținut în forma lui cea mai rigidă de Thomas Henry Huxley (1825-1895) este și poziția împărtășită de toți aceia care nici mai înainte n-au recunoscut posibilitatea de a ști dacă Dumnezeu există sau nu.

De exemplu, pentru Immanuel Kant Dumnezeu, sustras cunoașterii teoretice, rămâne un postulat al rațiunii practice; Friedrich Schleiermacher consideră religia fondată pe sentiment; Carl Gustav Jung îl vede pe Dumnezeu ca pe un produs al abisului inconștient al eului.

Opunându-se agnosticismului, în primul Conciliu din Vatican, Biserica Catolică a susținut că „plecând de la lucrurile create, Dumnezeu poate fi cunoscut cu certitudine prin lumina naturală a minții". Această poziție pleacă de la convingerea că inteligența umană este legitim deschisă transcendenței și, prin urmare, este în măsură să-l întâlnească pe Dumnezeu în cercetarea Adevărului, cu condiția subînțeleasă de a nu contrazice dogmele catolice și autoritatea Papei drept conducător unic al tuturor creștinilor.
Tipuri de agnosticism

Agnosticismul poate fi împărțit în mai multe subcategorii, toate fiind categorisiri foarte recente. Printre variații se numără:

Ateismul agnostic
Ateii agnostici sunt atei datorită lipsei credinței în existența vreunei zeități și agnostici pentru că nu pretind cunoașterea că o zeitate nu există.
Teismul agnostic
Poziția celor ce nu susțin cunoașterea existenței vreunei zeități și totuși cred într-o astfel de existență.
Apateismul sau agnosticismul pragmatic
Poziția conform căreia nu există dovezi pentru existența sau nonexistența vreunei zeități, dar din moment ce orice zeitate care ar putea exista pare nepreocupată de univers și bunăstarea locuitorilor săi, întrebarea este în mare parte academică.[1]
Ignosticismul
Poziția conform căreia o definiție coerentă a unei zeități trebuie afirmată înainte ca întrebarea cu privire la existența unei zeități să poată fi discutată în mod semnificativ. Dacă definiția aleasă nu este coerentă, ignosticul menține poziția noncognitivistă conform căreia existența unei zeități este lipsită de sens ori netestabilă empiric.[2] A.J. Ayer, Theodore Drange și alți filozofi văd atât ateismul, cât și agnosticismul, ca fiind incompatibile cu ignosticismul, pe motiv că ateismul și agnosticismul acceptă că "o zeitate există" este o afirmație ce are sens, pentru care sau împotriva căreia se poate argumenta.
Agnosticismul puternic (numit și „dur", „închis", „strict" sau „agnosticism permanent")
Poziția conform căreia problema existenței sau nonexistenței uneia sau mai multor zeități, precum și adevărata natură a realității, nu pot fi cunoscute datorită inablilității naturale a oamenilor de a verifica o experiență prin comparație cu altceva în afara unei alte experiențe subiective. Un agnostic puternic ar spune, „Nu pot știi dacă o zeitate există sau nu și nici ție nu îți stă în putință".
Agnosticismul slab (numit si „moale", „deschis", „empiric" sau „agnosticism temporar")
Poziția conform căreia existența sau nonexistența vreunei zeități este momentan necunoscută, însă nu este neapărat imposibil de aflat; prin urmare, o astfel de persoană își va reține judecata până când vreo dovadă va deveni disponibilă. Un agnostic slab ar spune „Nu știu dacă vreo zeitate există sau nu, însă poate într-o bună zi, când vor exista dovezi, vom putea afla".
Agnosticismul spiritual
Agnosticii care urmează pracitci religioase și spirituale tradiționale în absența cunoașterii lui Dumnezeu, fiind în același timp ireligioși

| RAY a răspuns:

Personal ma regasesc in ateism
de ce?

pentru ca logic,un zeu nu putea aparea din nimic si sa creeze universul, faza ca nu se poate dovedi nimic ce nu exista nu se poate dovedi ca nu exista, in logica dovedim cea ce exista, desi afirmatia a nu putea dovedi ceva ce nu exista e ilogica de aia nu sunt agnostic, sunt ateu slab cred ca daca ar exista s-ar putea dovedi ca exista si tot o data personal nu cred ca exista dumnezeu

Întrebări similare