Ordonare:
Cronologică
Credinta se naste din frica.
De mici ni se spune cat de grozav si bun e marele Dumnezeu, ca El ne-a facut, ca El a dres, insa acestea nu provoaca un impact prea mare. Adevaratul impact este frica generata de sugestiile pe care le primim tot cand suntem mici cum ca vom fi pedepsiti daca facem rele, ca Dumnezeu este foarte puternic si ca ne vede si daca am gresit il vom supara si daca il vom supara atunci e de rau, vom suferi etc. Amenintarea cu pedeapsa are un impact psihologic mult mai mare decat enumerea atributiilor sau enuntarea unei recompense de aici se instaleaza frica ca apoi sa se ramifice in credinta.
Răspunde
Dragostea si dorinta de a crede, nu fortarea sau frica.NU trebuie sa te impui sa crezi din frica, ci doar daca simti ca vrei sa crezi si iti place sa crezi---crezi
Iubirea fata de Dumnezeu si credinta care a aparut in urma lucrurilor invatate. Evrei11:1,Matei22:37
Eu Il iubesc pe Hristos pentru ca:
Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai. (1Ioan.4:19)
Adevarat ma bucur enorm cand citesc astfel de raspunsuri.
Totul provine din mediul de viata.
Idei bine plantate in subcosntient la varste fragede cand nu exista discernament si capacitate de intelegere.
Credinciosul tipic crede ca daca isi supara zeul o sa sfarseasca in iad secat de un infinit chin intern.
Intr-un mod inconstient produs de subconstient sentimentul respectiv provine din frica.
Deci din egoism iti iubesti zeul. In schimbul a ceva.
Dragostea, pusa in inima noastra de Cel ce a iubit si iubeste total dezinteresat - Dumnezeu.
Daca era frica, as fi fugit inca de la inceput, pentru ca eu nu pot face un lucru de frica, daca ar fi fost doar credinta, nu ar fi fost suficient, pentru ca eu nu ma pot multumi cu putin, si aveam nevoie de ceva concret. Dragostea insa mi-a oferit ceva de care chiar am avut nevoie - o relatie cu cineva, o acceptare ce nu venea de la ceilalti, o posibilitate de a trai si pentru altceva decit pentru mine insumi.
Credinţa se naşte din cunoştinşe. Tu crezi că tatăl tău este într-adevăr tată deoarece te temi ca lucrurile să nu stea altfel sau ca ai dovezi că el e tatăl tău. Nu mi se pare deloc logică ideea că "credinta se naste din frica".
Care cunostinte?
Cand li se spune copiilor usor de impresionat si influentat ca vor fi pedepsiti daca vor face rau intra in categoria cunostintelor?
Daca ar fi cunostinte li s-ar aduce informatii despre fiecare religie in parte, iar pe baza acestor cunostinte sa alega sau sa "se nasca" o credinta inspre religia care lui i se pare cea mai buna, sau mai corecta.
Credinta incepe de cand suntem mici, iar din punct de vedere psihologic (si logic) ceea ce lasa o urma mai mare in psihicul nostru sunt acele sintagme sau acea "frica de Dumnezeu".
Credinta e si din frica de iad si din dragoste pentru Dumnezeu, atunci cand il descoperi iti dai seama cat de Bun si Milostiv poate fii cu oameni! Si frica de Dumnezeu inseamna frica de a nu-i gresi
Eu nu am crescut cu niciun sentiment concret faţă de Dumnezeu. Ajuns matur am studiat şi am ajuns la concluzia că Dumnezeu există, că el ne-a creat cu un scop, că ne oferă îndrumare practică cu privire la viaţă. Aceste dovezi m-au făcut să cred că Dumnezeu există.
Felicitarile mele pentru concluzia ta, insa eu nu vorbeam la general ci la caz majoritar.
Bine, acum cati vor recunoaste ca din frica au inceput?!?
Eu nu contest că unii sunt religiosi din cauza fricii. Dar în acelaşi timp asta nu e o regulă general valabilă.
Pai si eu ce am zis ca nu ma leg de general ci de majoritar.
Concluzia ta nu are dovezi la baza. Frica, dorinta si emotivitatea sunt principalele cauze care ofera credinta crestinului. Scopul obiectiv este dezvoltat de dorinta omului, la fel iubirea, intelegerea si ajutorul lui Dumnezeu. Astea mai sensibilizeaza si emotivitatea omului, la fel si plata pacatului. Insa toate astea sunt implementate de familie si societate, sunt o normalitate in modul nostru de a gandi, la fel cum in alte tari normalitatea are alte valori, alti zei.
Incearca si o sa vezi.internetul nu e Dumnezeu,nici cer,nici altceva care sa fie vesnic.e o plasmuire,ca multe altele, niste naluciri care-l tin pe om in fata unui ecran, ingradindu-i libertatea, si dandu-i doar impresia de activitate, si de importanta.niste zombi, departe de ceia ce este viata adevarata.socializare? vacs.cine esti ducu cent? ce dureri ai? ce necazuri? ai prieteni? cum ai petrecut sarbatorile? ai avut cu ce? parinti ai? dar loc de munca? un animal de care sa ai grija? cand ai platit ultima amenda? cu dragostea cum stai? cand ai fost ultima data la o intalnire adevarata? ce parere ai despre oameni? cati cunosti in realitate? ii ajuti? cu ce? te-ai certat cu cineva? impacarea ti-a placut? ai iertat? ti-a placut? tie? cine esti ducu cent? pentru mine doar un ecran animat doar de semnalele primite prin cablu.
CREDINTA NASTE FRICA-posibil nu zic ca nu insa nu inteleg de ce sa iti fie frica de un Dumnezeu care este bun si iubitor. Tot aici inseamna ca pe acest rationament nu avem credinciosi ci fricosi.
Nu se poate sa iti fie frica de ceva fara sa crezi in acel lucru! -- Citeste bine primul meu raspuns mai ales ultima fraza sau partea asta "se instaleaza frica ca apoi sa se ramifice in credinta. " Nu trebuie sa crezi mai intai sa iti fie frica. Ceea ce sustin este ca frica cauzeaza credinta, crezi din frica damnarii, din teama de a fi pedepsit.
1)Un băiat.
2)Dureri musculare.
3)Personale
4)Destul de puțini, din cauza populației mică a orașului.
5)Fericit,dar nu îndeajuns.
6)Desigur.
7)Da.
8)Sunt minor, dar nu am mult pănă să devin major.
9)Un căine.
10)Nu îmi amintesc.
11)Foarte bine, sunt fericit de ea.
12)Acum 2 luni parcă.
13)O părere foarte variată.
14)Destul de mulți.
15)Sunt cam egoist, nu îmi place să ajut.
16)Am zis.
17)Da.
18)Da.
19)Da.
20)Da.
21)Un băiat.
Cei care sunt crestini sunt asa din prostie. Nu sunt in stare sa fie rationali si sa isi puna neuronii in miscare.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
