,,Cine sapa groapa altuia cade singur în ea, cine duce pe alții în robie va merge și el în robie " cum interpretați voi acest vers scris in Biblie în cartea Apocalisei unde in versetele unde se vorbeste despre semnul fiarei, se vorbeste ca cei care îl vor lua, vor fi intr-un fel de robie simbolica! Eu consider ca Biblia vorbeste despre un semn simbolic și nu fizic care trebuie pus pe mana sau pe frunte ci mai degrabă o simbolizare a lipsei de credință a oamenilor de atunci, cu o minte fără conștiința și un corp care își dorește doar material su nimic spiritual! Considerați ca este plauzibil ca cei care vor aduce lipsa de spiritualitate cu alte cuvinte acel semn al fiarei sa cada și ei în plasa aceea și sa nu mai creadă si ei după ce i-au făcut pe oameni asa? Adică ei sa promoveze nihilismul și ateismul dar ei sa creadă în secret după care sa își piardă și ei credința după ce i-au adus pe ceilalți la necredința! Cum comentați aceasta afirmație? Considerați plauzibil ca cineva sa fie,, dus în robie " adică la nihilism sau o stare de ateism complet! Cum vedeți aceasta interpretare și care sunt argumentele voastre cu privire la cum ar putea sa fie interpretat acest verset? Aștept argumentele voastre!

Eu mai degrabă cred ca va fi vorba de ceva fizic nu simbolic. Se vede in țări precum China cum crește dorinta unora de a-si conteola semenii.

"cine duce pe alții în robie va merge și el în robie " cum interpretați voi acest vers scris in Biblie

frecție de adormit ratații

Semnul lui Dumnezeu pentru poporul Său este Sabatul, adică adevărata zi de odihnă. Este numit și sigiliul Său pus pe frunțile slujitorilor Lui.
În contrast este semnul fiarei, sabatul fals, adică duminica. Toți oamenii care se închină duminica ei nu respectă porunca lui Dumnezeu, ci a fiarei.
Că semnul fiarei va fi pe frunte și pe mâna, asta înseamnă că primii acceptă sabatul fals cu bună știință, iar ceilalți o fac de nevoie pentru că sunt siliți ca să poată trăi, să-și întrețină viața lor și a familiilor lor. Oricum va fi, niciunul dintre închinătorii fiarei nu vor fi mântuiți, fie că vor avea semnul pe mâna, fie pe frunte.
Așadar, nu este vorba de un semn fizic, ci de o închinare contrară legii lui Dumnezeu.

Satana întotdeauna caută să contracareze lucrarea lui Dumnezeu. Toți oamenii suntem născuți în natură păcătoasă, vrăjmași ai lui Dumnezeu. Dar numai unii nu le place să trăiască în vrăjmășie cu Dumnezeu. Și aceștia sunt puțini în comparație cu masele de oameni existente.
Duminica este o zi a lui Dumnezeu ca oricare zi. Dar doar Sabatul, adică ziua a șaptea este adevărata zi de odihnă, lăsată de Dumnezeu în mod expres printre cele zece porunci. Duminica este ziua fiarei. Fiara este babilonul; iar babilon înseamnă amestecătură de profan cu religios, o amestecătură pe care Dumnezeu nu o poate primi, nu o poate accepta. Cei doi fii ai lui Aaron, Hofni și Fineas, au murit arși de Dumnezeu pentru că au adus foc străin pe altarul divin. Cain s-a supărat și el pe Dumnezeu pentru că jertfa lui nu a fost primită; și atât de tare s-a supărat încât l-a omorât pe fratele său Abel.
Deci dacă ne închinăm lui Dumnezeu trebuie să o facem în așa fel cum cere El, pentru ca jertfa să fie primită de El. Altfel închinarea noastră nu este mai bună decât celor idolatri.
Curând, credincioși și necredincioși vor fi siliți ca să se închine fiarei, adică să primească sabatul fals. Unii vor accepta de bună voie, iar alții se vor simți constrânși. Doar o mână de oameni vor fi aceia care vor refuza să se închine duminica; doar ei vor fi aceia care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. Ei vor fi condamnați la moarte de către închinătorii fiarei. Dar Dumnezeu va veni în ajutorul poporului Său.
Cei răi vor fi nimiciți de cele 7 plăgi pe care le va trimite Dumnezeu peste tot pământul. Dumnezeu a trimis peste egipteni 10 plăgi, și cu ele și-a scos poporul cu mână tare și braț întins; tot așa Își va scoate poporul din mâinile asupritorilor și în zilele din urmă. Printre cele 7 plăgi va exista una și de natură spirituală, când scaunul fiarei va fi cuprins de întuneric. Nu va fi un întuneric fizic ca cel din Egipt, ci va fi unul spiritual, când fiara, adică organizația religioasă va trebui să dea socoteala înaintea tuturor celor necredincioși de ce i-a ținut în întuneric până atunci. Oamenii de pe tot pământul se vor ridica împotriva fiarei și a reprezentanților ei religioși și îi vor cere socoteală de falsitatea pe care a adus-o întregului pământ. Oamenii își vor mușca limbile de durere pentru că au acceptat o închinare falsă.
Ca și diavolul și îngerii lui, atunci oamenii nu vor mai putea fi mântuiți, pentru că lucrarea de Mijlocitor a Domului Isus din Sanctuarul ceresc este încheiată. El a făcut deja curățarea Sanctuarului ceresc așa cum era simbolizată de marele preot din vechime odată la sfârșitul fiecărui an prin Ziua Ispășirii. Cum toate ceremoniile religioase de peste an din vechime se încheiau prin Sărbătoarea Ispășirii (și acestea erau simboluri ale adevăratelor ceremonii din cer), tot așa lucrarea de mântuire a oamenilor se va încheia în marea zi a ispășirii din cer. Pe pământ, astăzi ziua ispășirii este o perioadă de timp, de ani, și nu este doar o zi. Dar timpul acestei zile ea pe sfârșit, pentru că există niște date calendaristice în Biblie care ne ajută să cunoaștem timpul lucrării Domnului Isus în Sanctuarul ceresc. Și Dumnezeu a spus că cine nu se va smeri în această zi a ispășirii, va fi nimicit din poporul Său.
A trăi indiferenți față de lucrarea lui Dumnezeu, față de o mântuire așa de mare, este de fapt o blasfemie la adresa lui Dumnezeu. Iar închinarea noastră falsă față de Dumnezeu este tot o blasfemie.
Noi trăim pe pământ ca să fim mântuiți. Și cine nu va fi mântuit, nu va fi că nu a știut, ci că nu a vrut. Un astfel de om nu s-ar fi născut niciodată dacă păcatul nu ar fi intrat în lume. Cei nemântuiți au trăit degeaba pe pământul acesta, chiar dacă ei au fost bogați, sau au fost mari intelectuali. Prin necredincioșia lor ei eu ajutat la înaintarea împărăției întunericului. În lupta dintre bine și rău nu exista teren neutru, și nu există abținere. Domnul Isus a spus: "Cine nu este cu Mine este împotriva Mea." Nu există cale de mijloc.