Dacă doar Dumnezeu are puterea de a uni două suflete, atunci de ce căsătoriile aranjate de părinți sau ghidate de aceștia nu sunt considerate o profanare a sacralității iubirii și o sfidare a voinței divine?
Ordonare:
După relevanţă
Dumnezeu uneste prin căsătorie pe cei ce aleg in mod liber sa se căsătorească.
Si legal liosa voinei libere e motiv de nulitate a casatoriei.
RăspundeDumnezeu unește doi oameni prin iubire, nu prin căsătorie. Sunt oameni care se unesc prin căsătorie, dar nu se iubesc cu adevărat. Pot fi acei oameni considerați uniți de Dumnezeu? Evident, liberul arbitru este necesar în luarea unei decizii precum căsătoria, dar nu este suficient pentru a stabili că o persoană, prin aceasta, își exprimă o iubire autentică și este unită de Dumnezeu.
Răspunde
Asta intreaba orice preot :Te întreb in fata lui Dumnezeu si a martorilor 
in dragoste curată si nesilit de nimeni iei in casatorie pe...
Cine minte (de exemplu vrea sa aiba acces la banii ei dar nu-i pasă de persoana) se păcălește sungur.
După părerea mea in ziua de azi nu prea există presiunea părinților ci după căsătorie, oanenii lasă ciorile mai insistente sa isi facă cuib in mintea si brațele lor si apoi vin cu scuza: nu te-am iubit niciodată.
Căsătoria nu a fost niciodată despre dragoste in general. De când există conceptul scopul a fost divers, de menținere a averilor, a sângelui regal, a puterii.
"23. Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii.
24. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
25. N-o pofti în inima ta pentru frumuseţea ei şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei."
(Proverbe 6:23-25)
Sfaturile părinților sunt mai bune decât ale noastre, mai ales dacă părinții sunt oameni care iubesc pe Dumnezeu, deci care cunosc pe Dumnezeu.
Dar atunci când intențiile părinților sunt materialiste, atunci astfel de părinți nu sunt călăuziți de Dumnezeu și nu trebuie să luați aminte la sfaturile lor, pentru că o căsătorie materialistă distruge nu doar căsnicia, ci și caracterul celor doi. "Binele" unor astfel de părinți este de fapt un blestem. Și doar aceia care se tem de Dumnezeu pot vedea răul și se pot feri de el. Dar cei orbiți de interese egoiste vor pieri și își vor pierde și sufletul pentru veșnicie. Dumnezeu vorbește prin toți acei oameni care Îl iubesc.
Sfaturile parintilor sunt doar sfaturi din punctul lor de vedere. Ce este bine pentru ei, nu e obligatoriu sa fie bine si pentru copiii lor. Suntem oameni, si gresim enorm. Chiar si parintii gresesc enorm. Doar ca ei au orgoliul de persoana autoritara si nu se pun si in locul copilului in cauza. Asta a functionat in comunism, pentru ca erau vremurile de asa natura. Acum nu mai este cazul. Si parintele are de invatat ceva de la propriul copil, mai ales in era noastra digitala, unde doar ultimele generatii sunt la curent cu noutatile in societate.
Părinții care iubesc pe Dumnezeu știu ce este cel mai bine pentru copii lor. Samson a forțat mâna părinților lui să i-a pe cineva nepotrivit pe care iubea. Filisteanca, femeia străină de Dumnezeu, l-a dus la moarte. Ea a fost ajutorul potrivit pentru Satana, și nu ajutorul potrivit pe care l-a dorit Dumnezeu pentru Samson.
O mulțime de oameni forțează și ei mâna lui Dumnezeu și se unesc în căsătorii nepotrivite. Ceea ce trebuia să fie o binecuvântare se va dovedi blestem.
Dacă în om este întuneric, atunci va atrage întunericul în viața lui, și întuneric va fi peste toată casa lui. Scandaluri, neînțelegeri, bătăi și despărțire va fi într-o astfel de căsnicie.
Dar dacă este lumină într-un om, acesta va alerga la Dumnezeu în rugăciune și va implora ajutorul Său și prezența Sa întotdeauna: și când este bucurie și când este necaz.
Cine spune ca nu sunt? Nu stim sigur ce vointa are D-zeu in legatura cu iubirea dintr-un cuplu, dar putem deduce logic, ca casatoriile aranjate de forte externe, sunt din punct de vedere moral, gresite. Ele au fost validate pentru interese materiale. Iar ceea ce simt cei doi, unul pentru celalalt, este neglijat. Pentru ca interesele materiale in cazul lor, sunt considerate mult mai importante decat sentimentele lor.
Căsătoriile aranjate sunt de la începutul lumii, înainte de apariția religiilor poli sau monoteiste! Aceste căsnicii erau pentru că nu exista o deschidere către lumea largă, ci strict în zona, aria locuită! Apoi, aceste căsnicii au devenit un scut împotriva amestecului dintre muritorii de rând și clasele bogate!
Ceea ce ni se pare nouă astăzi ciudat, odată era normalitate!
Tipul asta de casatorii nu sunt comune la noi,si nu apartin societatii noastre, mergi ceva mai departe, prin India sau lumea islamică.
Dar ca sa incerc o logica explicatie, chiar si o casatorie din,, dragoste"" se poate destrama. In cazul asta, nu inseamna acelasi lucru?
Cheers
Am modificat acum întrebarea pentru a include și situațiile în care părinții joacă doar un rol de influență sau de ghid în alegerea partenerului pentru copilul lor, nu doar pe cele în care părinții aleg ei înșiși partenerul considerat potrivit.
Și da, căsătoriile aranjate nu sunt comune în România, deoarece ele sunt vizibile doar în cercuri mai restrânse, cum ar fi comunitățile de etnie romă sau cele profund religioase.
Edit: Din punctul meu de vedere, nu este același lucru, deoarece o căsătorie bazată pe iubire presupune ca ambii parteneri să fie atașați emoțional unul de celălalt, iar această legătură este aproape indestructibilă în cadrul acestor relații, similar cu legătura dintre mamă și copil.
,,Din punctul meu de vedere, lucrurile stau cu totul altfel, și o să-ți explic de ce: o căsătorie bazată pe iubire, în care ambii parteneri se iubesc cu adevărat, nu se destramă ușor din interior. Iubirea autentică creează un atașament profund, iar acest atașament face ruptura dintre cei doi aproape imposibilă."
Vorbesti din propria experienta?
Cheers
Vorbesc și dintr-o perspectivă psihologică. Există și se pot dezvolta atașamente între oameni, iar acestea nu pot fi ușor distruse din orgolii, decât dacă unul este atașat, iar celălalt stă din interes. În orice despărțire ai vedea, există unul care suferă mai mult decât altul; asta pentru că unul este atașat emoțional, iar altul iubește, dar nu în mod profund, așa cum se întâmplă când te atașezi.
Nu funcționază chiar așa. Dumnezeu are puterea de a uni soțul și soția, dar prin intermediul comunității. Asta înseamnă că chiar și atunci când erau aranjate casătoriile, Dumnezeu e cel care le unea. Bineînțeles că idealul de căsătorie este cel în care băiatul și fata se cunosc și se plac reciproc și așa mai departe, dar doar fiindcă nu este ideal nu înseamnă că se face vreo profanare. Chiar Scriptura sfătuiește bărbatul să se bucure de "femeia tinereții lui". Asta înseamnă fată cu care au aranjat căsătoria familiile lor.
Dumnezeu nu are nevoie de o comunitate pentru a lega două suflete, iar puterea acestei legături nu vine din sprijinul ei, ci dintr-un plan divin de cunoaștere și predestinare, prin care El face ca două suflete să se întâlnească aparent întâmplător. Se pune însă problema dacă este bine ca această comunitate, care îi include și pe părinți, să intervină în alegerea partenerului, atunci când lipsește o unire clar divină și o legătură autentică, întemeiată pe iubire, nu pe presiuni sau influente exterioare.
La modul ideal e bine să nu existe forțare, dar eu ți-am răspuns la întrebarea originală, anume că cununiile aranjate NU reprezintă o profanare, având în vedere că au existat în perioada VT cât și chiar a NT
Discuția nu ar trebui purtată aici la nivel idealist, ci în termeni concreți, dacă astfel de intervenții sunt sau nu contrare voinței divine. Nu mă refer la o căsătorie forțată, care, în mod evident, ar reprezenta o profanare a sacralității iubirii și o sfidare directă a voinței lui Dumnezeu. Mă refer, mai degrabă, la căsătoriile aranjate de părinți, în care, deși se solicită consimțământul celor implicați, alegerea partenerului este puternic influențată de criteriile stabilite de părinți. Mai exact, am în vedere acele situații în care părinții aleg pentru copiii lor un partener considerat „ideal" conform unor standarde proprii, prezentându-l într-o lumină favorabilă și determinându-i, mai mult sau mai puțin subtil, să îl accepte, fără a ține cont de faptul că iubirea autentică nu se naște dintr-o alegere rațională, ci dintr-o trăire emoțională și spontană.
Ok, în termeni concreți nu exista nicio problema cu o casatoria aranjata. Dumnezeu n-are nicio problema cu o astfel de casatorie si o binecuvanteaza fara nicio problema.
Știu cazuri reale Adevărate, își vindeau copii nici majore nu erau pe banii.
Astfel de "părinți" nu vor avea o soartă prea bună deloc.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
