Ordonare:
Cronologică
Dacă cele 10 porunci ale Decalogului s-au desființat, atunci și Sabatul -adica porunca a patra din Decalog- s-a desființat.
Sabatul este atât de important că a fost inclus între cele 10. Și nu oriunde între ele, ci între primele patru care vorbesc despre dragostea față de Dumnezeu, și ultimele 6 care vorbesc despre dragostea față de semeni.
Știu că oamenii ar vrea să scoată Sabatul din acest Decalog și chiar să le modifice pe celelalte. Dar Sabatul nu este o lege mozaică. El nu a fost desființat. Fariseii erau mustrați pentru că au restricționat Sabatul mai mult decât Dumnezeu, și interziceau ca să se facă chiar și un bine în acea zi.
Cine păzește duminica, nu face altceva decât să păzească o poruncă a bisericii catolice. Duminica este o poruncă a bisericii catolice, și nicidecum a lui Dumnezeu.
Duminica este prima zi a săptămânii, și acest lucru nu poate fi negat de nimeni. Nici măcar de biserica catolică.
Fiecare face ce vrea, se închină cui vrea și cum vrea. Dar a schimba ziua de odihnă cu duminica, închinându-ne lui Dumnezeu în felul acesta, nu facem altceva decât să aducem o hulă, o defăimare lui Dumnezeu.
Întotdeauna oamenii fac multe lucruri rele în Numele lui Dumnezeu. Dar ei nu vor scăpa nepedepsiți.
De aceea zic că este mai bine să fim atei și să ne vedem de viața noastră, decât să aducem o insultă la adresa lui Dumnezeu prin încălcarea legii Sale și în Numele Lui.
Răspunde
Legile nu au fost desfiintate, ci au fost implinite (legea jertfelor, a darurilor de mancare, a sarbatorilor (in afara de cea a Sabatului)).
Legile mozaice de care zici tu ca s-au desfiintat, ele inca se practica, dar sub o alta forma. De exemplu, jertfa necurmata care trebuia adusa in fiecare dimineata si in fiecare seara, reprezinta "altarul" de dimineata si de seara care trebuie facut in poporul lui Dumnezeu in fiecare zi. Toata familia se strange pentru un timp petrecut impreuna, dimineata si seara.
De asemenea, nici Pastele nu a fost desfiintat. El comemora iesirea evreilor din Egipt, si astazi comemoreaza iesirea poporului lui Dumnezeu din mijlocul unei lumi straine de El.
Tu imi spui: "Poți să arăți vreun exemplu când Isus a separat cele 10 porunci de restul legii?"
Deci toate sistemele de jertfa (cele mozaice) nu sunt incluse nicidecum in niciuna din cele 10 porunci.
Dupa cum am spus mai sus, sistemul de jertfe -asa cum a fost el dat- si-a gasit implinirea la cruce (chiar si putin mai inainte si putin dupa). Dar Decalogul -adica cele 10 porunci- a ramas constant valabil, si niciodata nu va suferi vreo modificare. Lucru mai greu de inteles este faptul ca si Decalogul isi va gasi implinirea atunci cand noi vom implini poruncile lui; deci si Sabatul.
Repet: Sabatul isi are locul lui intre aceste 10 porunci care niciodata niciodata nu vor suferi vor modificare. Nici macar pe Noul Pamant. Chiar si acolo Sabatul va fi sarbatorit.
Sabatul/Sambata este ziua a saptea a saptamanii. Duminica este o sarbatoare a bisercii catolice. Daca nu ma crezi, cearta-te cu ei: https://www.youtube.com/watch?v=-kv54nUCGjM
Chiar si americanii aveau trecuta ca prima zi a saptamanii duminica.
Dovezile arheologice arata ca canaaniti s-au facut vinovati de toate pacatele descrise in cartile Exod-Levetic-Numeri-Deuteronom, pacate pentru care au fost nimiciti de Dumnezeu. Inainte sa ii nimiceasca Dumnezeu le-a dat timp sa se caiasca si sa abandoneze acele practici ca sa nu fie distrusi. Insa canaanitii nu s-au cait.
Acum in lume observam ca lumea se indreapta spre depravare recunoscuta si aprobata politic precum casatoriile intre persoane de acelasi sex.
În Canaan erau foarte răspândite imoralitatea, închinarea la zei şi jertfirea copiilor. Henry Halley, specialist în istorie biblică, a scris că, în urma săpăturilor arheologice făcute în această regiune, „au fost scoase la lumină numeroase urne care conţineau rămăşiţe ale unor copii jertfiţi lui Baal [un zeu important al canaaniţilor]". El a mai spus: „Întreaga zonă s-a dovedit a fi un cimitir al copiilor nou-născuţi... Canaaniţii comiteau orgii sexuale ca ritual religios în faţa zeilor, iar apoi îşi ucideau copiii întâi născuţi, aducându-i jertfă acestor zei. Se pare că, în mare măsură, ţara Canaanului ajunsese un fel de Sodoma şi Gomora... Arheologii care fac săpături printre ruinele oraşelor canaanite se întreabă de ce nu le-a distrus Dumnezeu mai devreme".
Dumnezeu a ştiut cu mult timp înainte că locuitorii Canaanului se îndreptau într-o direcţie greşită. Însă, în loc să-i şteargă imediat din existenţă, el a avut răbdare şi a permis să treacă 400 de ani, până când nelegiuirea lor a ajuns „la culme" (Geneza 15:16).
Când păcatul canaaniţilor a atins nivelul la care nu mai exista nicio speranţă de îndreptare, Iehova i-a nimicit. Dar nici atunci el nu i-a distrus în mod automat pe toţi canaaniţii. De ce? Deoarece nu toţi erau păcătoşi incorigibili. El le-a arătat îndurare celor dispuşi să se schimbe, de exemplu lui Rahav şi gabaoniţilor (Iosua 9:3–11, 16–27; Evrei 11:31).
"Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis:
1: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
2: Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.
Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,
şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.
3: Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.
4: Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.
Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău.
Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
5: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
6: Să nu ucizi.
7: Să nu preacurveşti.
8: Să nu furi.
9: Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
10: Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.
Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui care fumega. La priveliştea aceasta, poporul tremura şi stătea în depărtare.
Ei au zis lui Moise: „Vorbeşte-ne tu însuţi şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim."" (Exod.20:1-19)
Este prima și ultima dată în Vechiul Testament când Dumnezeu vorbește întregului popor.
Celelalte legi despre jertfe și alte sărbători (în afară de ziua de odihnă) Dumnezeu le-a transmis poporului prin Moise. Acestea se găsesc în versetele următoare ale capitolului 20, și chiar în următoarele capitole.
"Domnul a zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Aţi văzut că v-am vorbit din ceruri." (Exod.20:22)
„Iată legile pe care le vei pune înaintea lor."(Exod.21:1)
"Domnul a zis lui Moise: „Suie-te la Mine pe munte şi rămâi acolo. Eu îţi voi da nişte table de piatră cu Legea şi poruncile pe care le-am scris pentru învăţătura lor." (Exod.24:12)
Aia a fost o slabiciune si o frica a lui Avraam pe care faraon a iertat-o si mai ales Dumnezeu. Insa Dumnezeu a intervenit si a impiedicat efectul fricii lui Avraam. Faraon nu a murit. Sara nu a fost violata. Avraam era si el un om pacatos cu slabiciuni dar cu respect fata de Dumnezeu.
Bine,când ai de ales intre carne de miel și legume e clara alegerea 
Dany vezi că o să fi ucis că ești irecuperabil frate
E cam la fel cum treci dintr-un partid în altul ai delapidat fonduri europene nu-i bai, te muti in partidul aflat la guvernare și ai scăpat tot așa te joci și cu Dumnezeu, faci păcate grave da dupa aia treci de partea lui și te-ai scos
Deoarece sau înfricoșat tare, izraeliții au rugat că Dumnezeu să nu le mai vorbească direct ci prin Moise. Exodul 20:19. De aceia restul a fost transmis prin Moise.
Atât cele zece cât și restul veneau tot de la Dumnezeu.
A lăsat Isus să se înţeleagă că Legea era formată din două părţi distincte?
Mat. 5:17, 21, 23, 27, 31, 38: „Să nu credeţi că am venit să desfiinţez Legea sau Profeţii. N-am venit să desfiinţez, ci să împlinesc". Observă acum la ce porunci a făcut Isus referire în continuare: „Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi [Ex. 20:13; porunca a şasea]»
Dacă îţi aduci darul la altar [Deut. 16:16, 17; nu făcea parte din cele Zece Porunci] Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter [Ex. 20:14; porunca a şaptea]» De asemenea, s-a zis: «Cine divorţează de soţia lui să-i dea un certificat de divorţ [Deut. 24:1; nu făcea parte din cele Zece Porunci]». Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte [Ex. 21:23–25; nu făcea parte din cele Zece Porunci]»". (Aşadar, Isus n-a făcut nicio diferenţă între cele Zece Porunci şi celelalte cerinţe ale Legii. Ar trebui oare ca noi să procedăm altfel?)
Când Isus a fost întrebat: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?", a separat el cele Zece Porunci de restul Legii? Nu, ci a spus: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». De aceste două porunci depind toată Legea şi Profeţii" (Mat. 22:35–40). Dacă unii rămân ataşaţi de cele Zece Porunci (Deut. 5:6–21), afirmând că acestea sunt obligatorii pentru creştini, iar celelalte nu, oare nu resping ei ceea ce a zis Isus (citând din Deut. 6:5; Lev. 19:18) despre cele mai mari porunci?
Și cum crezi, când Biblia vorbeşte despre abolirea Legii mozaice, se referă ea în mod explicit şi la cele Zece Porunci?
Rom. 7:6, 7: „Dar acum am fost eliberaţi de sub Lege, fiindcă am murit faţă de cea care ne ţinea legaţi
Când o țară își schimbă constituția nu înseamnă că în noua constituție nu va fi nici o lege din cele care erau în vechea constituție.
Pentru creștini au fost repetate multe dintre poruncile care erau și în legea mozaică. Dar legea despre sabat - nu.
Și întrebasem altceva, deci, când spune că nu mai suntem sub lege, se referă și la cele zece porunci?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
