De ce zeul iudeu a zis sa se adune toate apele la un loc si a despartit uscatul de ape? Nu putea sa faca uscatul si oceanele din prima, fara sa mai inunde Pamantul? E o incercare penibila sa impace capra si varza. Adica stiinta si creationismul.
Ordonare:
Cronologică
Esti simpatic. Stiinta e de ceva mai mult de 200 de ani. Ce e scris, e de 3500. Stiinta nu era nici macar bebe pe atunci.
Răspunde
Mai taie o mie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Datarea_Bibliei
Wiki nu intotdeauna reflecta realitatea. Pentru ca oricine poate adauga orice. Am realizat asta in domeniul sudurii. Sunt sudor de meserie, si am ris bine cand am vazut ineptii despre procesul sudurii. Dar e trist ca e asa. Si nu.a fost singura data cand am vazut ca Wiki greșește.
Nu e chiar asa. Mai informeaza-te din surse credibile.
Si unde sunt sumerienii cu toata stiinta lor acum?
Dar exista vreun original din antichitate?
Stii ca manuscrisele biblice sunt cele mai apropiate ca data de original, comparativ cu alte lucrari ale antichității? Interesant e ca lucrarile antichității nu le punem la indoiala, dar Biblia, da.
Wikipedia nu este sursa, ci doar depozitul acestor informatii. Daca vrei sa stii cine a facut afirmatiile respective, consulta notele de subsol. Fac pariu ca sunt scrise de profesori universitari de Biblie.
Concret, sursele sunt:
Greifenhagen, Franz V. (2003). Eerdmans Commentary on the Bible. Bloomsbury. ISBN 9780567391360. p. 212.
Enns, Peter (2012). The Evolution of Adam. Baker Books. ISBN 9781587433153. p. 5.
Sursele de mai sus sunt coroborate de:
Carr, David (2000). „Genesis, Book of". În Freedman, David Noel; Myers, Allen C. Eerdmans Dictionary of the Bible. Eerdmans. ISBN 9789053565032. pp. 491-493.
Carr, David (2011). The Formation of the Hebrew Bible: A New Reconstruction. Oxford University Press. ISBN 9780199742608. p. 10.
Dozeman, Thomas (2000). „Exodus, Book of". În Freedman, David Noel; Myers, Allen C. Eerdmans Dictionary of the Bible. Eerdmans. ISBN 9789053565032. p. 443.
Houston, Walter J (2003). „Leviticus". În Dunn, James D. G.; Rogerson, John William. Eerdmans Bible Commentary. Eerdmans. ISBN 9780802837110. p. 102.
McDermott, John J (2002). Reading the Pentateuch: a historical introduction. Pauline Press. ISBN 9780809140824. p. 21.
Van Seters, John (2004). The Pentateuch: a social-science commentary. T&T Clark International. ISBN 9780567080882. p. 93.
Astia sunt banuiesc majoritar crestini, atat ca nu sunt crestini prosti.
Bănuiesti... Asta spune mult. Hai sa mergem pe lucruri sigure. Vino cu surse sigure.
Eu nu am auzit de ei, deci sunt reticent. Vino cu nume consacrate. Dacă nu, acum nu pot, dar mai încolo am sa iti aduc bibliografie autentica.
Normal. Pina si tu dai copy-paste la ce iti place. Copiile multiplica originalul, e normal sa existe.
Dar stiinta lor? Daca erau atit de deștepți, de ce a dispărut?
Asta e curs direct de la Harvard: http://ruml.com/thehebrewbible/
Prof. Cohen zice practic aceleasi lucruri ca si sursele deja citate. Profesorii universitari de Biblie nu mai stau sa reinventeze roata. Desi exista mici diferente, cu totii sunt de acord ca Geneza nu dateaza din secolele X-IX i.Hr. sau mai devreme.
Cauta-i pe Google, ca-i gasesti neaparat. Eerdmans este o mare editura de literatura crestina. Zondervan la fel.
Istoria Primară formează capitolele de la începutul Torei, cele cinci cărți care discută despre istoria și originile poporului Israel. Aceasta a primit ceva similar cu forma ei actuală în secolul V î.Hr.,[1] dar Geneza 1-11 prezintă prea puține legături cu restul Bibliei:[2] de exemplu, numele personajelor sale și geografia sa - Adam (om) și Eva (viață), Țara lui Nod („Plimbare") ș.a.m.d. - sunt simbolice mai degrabă decât reale,[3] și aproape niciunul din persoanele, locurile și poveștile menționate acolo nu apar în alte părți.[3] Aceasta a făcut ca cercetătorii să presupună că Istoria Primară este o compunere târzie care a fost atașată la Geneză și la Pentateuh pentru a servi drept introducere.[4] Cât de târzie era este subiect de dezbateri: la o extremă sunt cei care o văd drept produs al perioadei elenistice, caz în care nu poate fi mai recentă decât primele decenii ale secolului IV î.Hr.;[5] iar la cealaltă susa iahvistă a fost datată de unii cercetători, în mod notabil de John Van Seters, la perioada exilică pre-persană (secolul VI î.Hr.) tocmai din cauză că Istoria Primară conține atât de multe influențe babiloniene sub formă de mituri.[6][7] Istoria Primară se bazează pe două „surse" distincte, sursa preoțească și ceea ce este uneori numită „ne-preoțească"; cu privire la Adam și Eva din Cartea Genezei termenii „ne-preoțească" și „iahvistă" pot fi priviți drept sinonime.[8]
1 Enns 2012, p. 5.
2 Sailhamer 2010, p. 301 and fn.35.
3 a b Blenkinsopp 2011, p. 2.
4 Sailhamer 2010, p. 301.
5 Gmirkin 2006, p. 240-241.
6 Gmirkin 2006, p. 6.
7 Vezi John Van Seters, Prologue to History: The Yahwist as Historian in Genesis (1992), pp.80, 155-156.
8 Carr 2000, p. 492.
Blenkinsopp, Joseph (2011). Creation, Un-creation, Re-creation: A Discursive Commentary on Genesis 1-11. A&C Black. ISBN 978-0-567-37287-1.
Carr, David (2000). „Untamable Text of an Untamable God". Interpretation: A Journal of Bible and Theology. SAGE Publications. 54 (4): 347–362. doi:10. 1177/002096430005400402. ISSN 0020-9643.
Carr, David (2000). „Genesis, Book of". În Freedman, David Noel; Myers, Allen C. Eerdmans Dictionary of the Bible. Eerdmans. ISBN 9789053565032.
Enns, Peter (2012). The Evolution of Adam: What the Bible Does and Doesn't Say about Human Origins. Baker Books. ISBN 978-1-58743-315-3.
Gmirkin, Russell (15 mai 2006). Berossus and Genesis, Manetho and Exodus: Hellenistic Histories and the Date of the Pentateuch. Bloomsbury Publishing. ISBN 978-0-567-13439-4.
Levenson, Jon D. (2004). „Genesis: introduction and annotations". În Berlin, Adele; Brettler, Marc Zvi. The Jewish study Bible. Oxford University Press. ISBN 9780195297515.
Sailhamer, John H. (21 decembrie 2010). Introduction to Old Testament Theology: A Canonical Approach. Zondervan Academic. ISBN 978-0-310-87721-9.
Stii de ce n-ai auzit de ei? Pentru ca n-ai studiat Biblia la o universitate serioasa.
Oxford University Press iti spune ceva? Acolo nu poate publica orice racan.
Să-ți spun cum sta treaba cu savanții creștini:
"A singular aspect of Mormonism is the belief that a divinely appointed prophetultimately pronounces truth — and members trust him to speak for God.
Beyond that, Latter-day Saints agree to "sustain" all their top leaders known as"general authorities."
But university professors typically defer to consensus in the field, not to a singleindividual, which sets up competing authorities. And they feel free to critique theirschool’s president." https://www.sltrib.com/religion/2021/09/07/can-unique-byu-really-be/
Traducere: „Un aspect singular al mormonismului este credința că un profet numit în mod divin pronunță adevărul - iar membrii au încredere în el să vorbească din partea lui Dumnezeu.
Dincolo de aceasta, sfinții din zilele din urmă sunt de acord să „susțină" toți liderii lor de top cunoscuți drept „autorități generale".
Însă profesorii universitari diferă de la acest obicei prin adeziune la consensul în domeniu, nu la un singur individ, ceea ce înființează autorități concurente. Și se simt liberi să-l critice pe președintele școlii lor."
Concluzia: pentru savanții creștini știința de carte e mai importantă decât dogma bisericii lor.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
