Este adevarat ca exista asa ceva numit Dumnezeu?

Nu se stie,nimeni nu stie daca exista sau nu,dar, daca credinta face omul mai bun sau îi da un scop, sens in viata, nu vad ce e rau sa crezi in dumnezeu, cat timp nu faci pe teroristul

Cred ca ai vrut sa spui "cineva"
Eu nu am nicio indoiala ca exista un Dumnezeu caruia ii pasa de soarta omului si care asculta fiecare rugaciune de pe pamant.

Din punct de vedere logic sau stiintific, existenta unei zeitati, a unui dumnezeu nu poate fi demonstrata. Credinciosii de diferite religii sustin ca ei au dreptate cand afirma ca dumnezeul lor exista, iar credinta nu e neaparat un lucru rau atata timp cat le da acelor oameni un scop, o putere de a merge mai departe (atata timp cat nu se ajunge la cruciade, jihaduri si mai stiu eu ce alte razboaie sfinte). La urma urmei, nimeni nu va sti sigur pana nu ajunge acolo.

Noi sapienşii suntem foarte inventivi și frumoși și deștepți, oioioi.

Ceva exista, dar nu are nicio legatura cu rahatul ala de carte numita Biblie.

De ce intrebi, ti-a spus cineva ca nu as exista? Sunt viu, bine mersi.

Cu alte cuvinte tu vrei să te întrebi care este probabilitatea apariţiei vieţii în mod accidental, spontan, în afara influenţei unui,, Creator"?

- Mai mulţi biologi au estimat că pentru obţinerea până şi a celor mai mici fiinţe vii (virusuri, bacterii), sunt necesare 445 de unităţi de aminoacizi, de cca. 20 de tipuri diferite. Dintre aceste tipuri de aminoacizi doar glucina nu are o structură asimetrică. Se estimează că ar ramâne 410 de unităţi de aminoacizi cu o structură asimetrică.

- Dacă se consideră că într-o trapă se află un amestec din toţi aminoacizii necesari din cele două tipuri (dextro şi levo) şi că probabilitatea de asociere este egală pentru ei, în vederea obţinerii unei legături corecte pentru realizarea unei proteine complexe, probabilitatea va fi de 1 din 2,, la puterea" 410, (s-a luat baza 2 pentru că sunt câte 2 cazuri şi anume dextro şi levo), adică de 1 din 10,, la puterea" 123!

- Este necesar să luăm în considerare faptul că fizicienii în prezent nu lucrează cu mărimi mai mari de 10,, la puterea" 40. De altfel, fizicienii au apreciat ca numarul de electroni în întregul univers cunoscut astazi ar fi de 10,, la puterea" 80.

- Astfel, câteva calcule simple pot demonstra faptul că probabilitatea apariţiei vieţii ÎN MOD ÎNTÂMPLĂTOR prin amestecul de aminoacizi, este foarte mică, practic imposibilă, chiar dacă s-ar considera vârsta universului de 30 miliarde de ani (ceea ce ar însemna 10,, la puterea" 18 secunde), sau după alte calcule - 13, 75 miliarde ani.

- Dacă s-ar considera că pe pământ, în mai multe zone ale sale, ar fi existat (în mod foarte optimist) un milion de locuri în care s-ar fi efectuat câte 10 încercări de aranjare pe secundă a tuturor celor 410 structuri de aminoacizi simultan (!), totuşi, probabilitatea de a se forma în mod haotic înlănţuirea corectă ar fi de 1 din 10,, la puterea" 98, deci cu foarte mult peste „exponentul de 40" admis ca limită numerică de discuţie de către fizicieni! Deci şansa de apariţie în mod întâmplător, spontan a vieţii, este infimă, practic nu există!

Probabil ca exista.

Vad, ca asculta foarte bine pe victimele violurilor. Sau pe copiii morti in incendii.

Si care sunt acesti biologi retardati?

Din punct de vedere logic, existenta lui Dumnezeu poate fi foarte usor de demonstrat. Nu ai nevoie decat de niste premise care sa respecte lumea inconjuratoare.

Copiii nevinovati ajung in rai si au parte de fericire vesnica iar violatorii sunt exterminati in iad.
Foarte simplu

"Si care sunt acesti biologi retardati?"

Printre cei care admit aceste sanse practic inexistente se numara si atei faimosi precum Richard Dawkins.

Si trebuie sa sufere ca sa ajunga acolo?

Si care sunt premisele asta, ma rog?

Dumnezeu exista dar nu asa cum il inteleg multi. Dumnezeu nu e un mos cu barba care sta pe nori. Dumnezeu nu e un spiridus.

Nu este adevarat.

Da, este adevarat.

Am citit recent cartea „Omul in cautarea sensului vietii" de Viktor Frankl, un supravietuitor al lagarelor de concentrare din Germania nazista si a observat si el ca suferinta este ceva inevitabil in aceasta existenta, dedicand chiar un capitol temei.
Mentioneaza un citat memorabil din Dostoievski: „de un singur lucru ma tem: sa nu imi merit suferintele" si spunea despre detinutii din lagar ca isi purtau suferinta cu demnitate transformand-o intr-un fel de eliberare spirituala pe care nimeni nu le-o putea lua, dand astfel scop si sens vietii.