Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Nu exista nici o dovada ca ar exista vreun creator e doar credință cum spunea si Iisus, ferice de cei care nu vad dar cred, e credință bazata pe speranțe atât
Dar sufletul există, o arată Platon în Faidon. Altfel de unde avem idei, precum ideea de egalitate? Un om poate considera două obiecte ca fiind egale între ele, în timp ce alt om poate spune că sunt inegale, nefiind perfect egale la nivel de atomi, dar ideea de egalitate ambii participanți la discuție o au. Se pare că sufletul doar își amintește lucruri în această viață. Apoi, trebuie să ne întrebăm despre natura lui Dumnezeu. Consider că dacă Dumnezeu ar fi rău, ar fi pe deplin rău și s-ar autodistruge chiar înainte să se nască pentru că acest act s-ar întâmpla în afara timpului. Astfel nimic nu ar putea exista. Rezultă că Dumnezeu este a tot bun, adică Dumnezeu este iubire. Și de aici rezultă și Sfânta Treime, căci, fiind iubire, Dumnezeu va dori să se împartă. În creștinism avem atât ideea de Dumnezeu ca și iubire (Noul Testament, I Ioan 4:8), cât și ideea de Treime. În islam și în iudaism nu avem ideea de treime, iar în islam știu că printre cele 99 de nume ale lui Allah nu se află și Iubire. Nu știu dacă în iudaism există ideea de Dumnezeu ca și iubire, dar, oricum, ar fi vorba de o iubire egoistă, evreii având monoteism absolut, adică Dumnezeu monopersonal.
Nici măcar in biblie nu scrie de suflete, căci cei morți numai stiu de ei si nici nu vor mai stii vreodată, Platon era pagan nu credea in zeul evreilor
În cartea Eclesiastul, din Vechiul Testament, 12:7 se spune că sufletul se întoarce la Dumnezeu.
Biserica ortodoxă nu spune că ar fi o metaforă aici. Nu trebuie să uităm că această Biserică a păstrat și tradiția orală pe lângă Scriptură (2 Tesaloniceni 2:15:
https://ebiblia.ro/app/index.html? ebiblia#read/vba/2Tes/2/14
Sunt verseturi scrise după sute de ani de cand a fost scrisa prima evanghelie anonima, au fost făcute multe modificări
Cuvântul biblic pentru credință nu înseamnă „încredere bazată pe dovezi suficiente". E la fel ca într-un tribunal: nu ai văzut crima, dar condamni vinovatul pe baza dovezilor (ADN, amprente, martori).
Dacă prin „dovadă" te referi la faptul că Dumnezeu nu poate fi pus într-o eprubetă, ai dreptate. Dar asta e o limitare a metodei tale, nu a realității Lui. Totuși, avem indicii masive pe care ateismul se chinuie să le explice:
Știința (Big Bang) confirmă că Universul a avut un început. Tot ce are un început are o cauză. Acea cauză trebuie să fie în afara timpului, spațiului și materiei (pentru că ea le-a creat). Aceasta sună suspect de mult a definiția lui Dumnezeu. Ateismul trebuie să creadă în miracolul suprem: apariția a totul din nimic, fără cauză.
Constantele universului (gravitația, forța nucleară) sunt reglate cu o precizie de 1 la 10^{60}. O deviere milimetrică și universul nu ar exista.
Opțiunea A: E un accident cosmic de o improbabilitate matematică absurdă.
Opțiunea B: E rezultatul unei intenții.Care dintre ele necesită mai multă „credință oarbă"?
Eu zic că Opțiunea A.
De câteva mii de ani se screme omenirea să dea un răspuns la asta și nu reușește și vrei tu cu o intervenți pusă așa, din intoarcere, s-o lămurești?
Nu cred!
Iisus spune: Eu sunt Adevarul. Adevarul nu depinde doar de partea materiala ci adevarul depinde si de o invatatura. In Iov 22:28 spune ca atunci cand faci un lucru, acel lucru se Decreta. Devine Fiinta sau Realitate. Exista partea orgánica si partea dogmática. Platón spune ca doar Dianoia si Noesis sunt adevarul nu si celelalte parti care el le numeste o CONJUNCTURA inselatoare (nu tot e verosímil Popper). Parmenide iar vorbea de Lumea Adevarului si Lumea opiniei.
Adevarul ca dialéctica Exista. Heraclit spune cu Unul nu exista ci doar Multiplul care este o lupta(eris) intre contrarii. Fiecare Ipoteza sau Observatie este un Eris care se lupta cu alte Observatii si Ipoteze. Adevarul ca o heurística trebuie sa treaca mai multe probe: proba sanatatii pentru ca si sanatatea se afla in natura: proba unei evaluari a eticii, etc
Daca intelegi Limbajul ca sustantivism nu mai ai flexibilitate. Limbajul trebuie inteles ca formalism. Nu ceva ca Unul ci ceva ca Multiplul in care exista Eris care confrunta absolutismul prin relativism. Doar asa putem avea libertate, diálog si proritati. Cunoasterea insemna si dialog. Intr-un diálog receptorul are libertatea de a filtra mesajul. El respinge si accepta ce vrea, si acest detaliu face parte din atributele ratiunii. Ratiunea nu insemna doar cunoastere ci si Potenta. Potenta si Act se refera la doua fete a Ratiunii. Prin Act se ingelege actualitatea ratiunii nu la actiune comportamental.
Realitatea Universala poate sa fie fragmentata in particularitati, se numeste Nominalism. Fiecare Arta isi cere propia autonomie rupturistica din intregul disciplinar artistic. Nominalistii stabilesc adevaruri partiale nu universale. Fiecare particularizare se departeaza de ceva plin, total si universal. Aici vorbim de Stiinta care are treaba cu fenomenele.
Insa Limbajul nu prea are treaba cu fenomenele (Empiricul). Limbajul nu se resuma la Empiric. Ratiunea stabileste adevaruri peste Empiric sau Natural. Ratiunea poate sa mearga mai incolo de Natural prin libertatea ei de jurisdictie. Limbajul Formal este diferit de Limbajul Natural. Se gaseste cu el pe drum, insa este un pic peste. Limbajul sau cum numesc ei Dialéctica la limbaj nu a fost tot timpul naturalizat ( Engels vorbeste de Dialéctica Naturii aici deja naturalizeaza Limbajul care inainte se considera arta liberala nu arta mecánica).
Dumnezeul există Isus Hristos există cu Adevărat și real.
Munciți fiți oamenii serioși! Stați departe de prostii! Dezumanizări, stați departe de oamenii plini de dușmănie răutatea în ei, egoism, orgoli deplasate! Nu vă inhăitați cu toți oamenii care vă învață la prostii, nu vă faceți anturajele, pline de vici droguri etnobotanice și alte mizeri! Fiți oamenii serioși și muncitorii.
Pentru unii există pentru alții. Fiecare religie are un dumnezeu, ateismul fiind o excepție. Dumnezeul din religia creștină ortodoxă nu este singurul din univers, chiar dacă în prima poruncă sugerează altceva, "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei înafara de mine". Nu trebuie să existe fizic ci sufletește. Deci, depinde pe cine întrebi. 
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
