Exista si oameni care si-au dat viata pentru Mantuitorul Iisus Hristos.Sa ne amintim multele prigoniri crestine din trecutul omenirii, uciderea si incarcerarea celor ce credeau in Iisus Hristos.Acum intrebarea e:cati dintre noi,nu,ca si-ar da viata(poate e mult spus) dar s-ar dedica total lui Dumnezeu, ar face sacrificii pentru Dumnezeu? Ce impune o viata dedicata lui Dumnezeu?

Eu,nu numai ca nu te contrazic,dar sunt de acord cu tine ca,pana la atingerea,hai sa-i zicem,"masei critice"de adepti,biserica crestina (de fapt ca si alte religii), a folosita de multe ori, forta si intimidarea. Asta insa, in afara faptului ca a fost dictata de personaje care folosindu-se de inocenta credinciosilor au ajuns sa-i conduca, nu are relevanta pentru ce a simtit si trait cerdinciosul adevarat.Credinta nu trebuie explicata,ci traita.Cel care incearca sa si-o explice,nu este inca un adevarat cerdincios.Din acest motiv eu nu sunt un credincios.
Referitor la exemplu de sfinti,gasesti destule pe net, sau in carti bisericesti. Pilde despre cum trebuie sa simta un muritor pentru a se considera adevarat credincios, gasesti si pe YouTube.
Eu am intrat in vorba, intrucat voi ati deviat de la subiect, in care era vorba de puterea credintei si nu de istoria ei.Istoria,in toate cazurile, este facuta de oameni si nu de zei(D-zeu), pe cand credinta este inspirata de EL. Daca m-am facut inteles cared ca-mi vei da dreptate.

Ema iti sunt recunoscator, dar nu trebuie sa-mi multumesti.Asa cum i-am raspuns acum si lui Man Strong, eu am intervenit numai pentru a va atentiona ca ati deviat de la subiect.

Eu nu vad de unde ai inteles ca este vorba decu totul altceva.Din moment ce este vorba despre crimele facute de si impotriva crestinilorasta se inxadreaza la istoria crestinismului.Cel putin eu asa inteleg. Putem discuta si pe o alta tema, dar nu mi se pare ca din contextul intrebarii, asta ar fi concluzia.

Ai dreptate. Multumesc pentru timpul acordat.

O fac totdeauna cu placere, daca este nevoie.

Crestin autentic! Tot stau si ma mir!
La inceputul misiunii sale Ap Pavel nu stia ca e crestin adica nu era.El era doar un evreu care credea in Masiah.
Iar pe cei dintre neamuri care au facut partasi la gruparea lor ia numit; ramuri altoite in maslin, in locul ramurilor ascate.
Cam aceasta era vedera lui Pavel cu privire la neamuri, la inceput ma refer.
Mai tirziu prin Antiohia oamenii straini, sau paginii, cum ar zice cineva acum, ia numit crestini pe gruparea care se infiripa pe acolo.

Apostolul Pavel a renuntat la autoritatea pe care o avea din partea preotilo de seama de a persecuta pe crestini, si din prigonitor el a ajuns un prigonit. Din functia inalta pe care o avea, a ajuns sa fie batut, inchis si persecutat.Cum iti imaginezi ca un om ar renunta la tot ce avea, daca nu ar fi avut o intalnire reala cu Domnul Isus?

Salut. Păi prin cântările și rugăciunile pe care le rostești în cadrul Sfintei Liturghii și a altor sfinte slujbe, nu-i aduci slavă și laudă Domnului?! Astfel Dumnezeu se bucură că noi nu ne ocupăm timpul cu alte lucruri trecătoare, ci că venim să ne dedicăm Lui, iar acest lucru ne este de folos și nouă spre mântuirea sufletului.