"Un bătrân tâmplar se afla în pragul pensionării. Era încă în putere, de aceea patronul său îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea, bătrânul era hotărât să se retragă, pentru a duce o viaţă mai liniştită alături de familie. Renunţa la un salariu bunicel, preferând liniştea.Cu părere de rău pentru pierderea unui meşter aşa de priceput, patronul i-a cerut să mai construiască doar o singură casă. Bătrânul a acceptat, însă n-a mai pus suflet în această ultimă lucrare. A chemat ajutoare nepricepute şi a folosit scânduri nepotrivite. Chiar şi lui îi era ruşine de cum arăta ultima lucrare. Când, în cele din urmă, a terminat-o, patronul a venit să o vadă. Şi i-a dăruit tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
-Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul a rămas uimit. Ce mare ruşine! Dacă ar fi ştiut că îşi zideste propria casă, atunci ar fi făcut-o cu totul altfel."
Aşa e şi cu noi. Ne construim vieţile punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun.
Apoi, cu uimire, ne dăm seama că trebuie să trăim în „casa" pe care ne-am construit-o.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
4 Şi din nou a început să-i înveţe pe oameni lângă mare. Şi o mulţime foarte mare s-a strâns la el, astfel că el s-a urcat într-o barcă şi a stat la distanţă, pe mare, iar toată mulţimea stătea pe ţărm, lângă mare. 2 El îi învăţa multe lucruri în ilustrări şi, în timp ce preda, le spunea: 3 „Ascultaţi! Iată că semănătorul a ieşit să semene 4 şi, în timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut de-a lungul drumului, iar păsările au venit şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe loc stâncos, unde n-avea mult pământ, şi imediat a încolţit, pentru că pământul ei nu era adânc. 6 Dar, când a răsărit soarele, a fost arsă şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă parte a căzut printre spini şi spinii au crescut şi au înăbuşit-o, iar ea n-a dat rod. 8 Dar altele au căzut pe pământ bun, au ieşit, au crescut şi au început să dea rod, producând: treizeci, şaizeci şi o sută". 9 Şi a adăugat: „Cine are urechi de auzit să audă!"
10 Când a fost singur, cei ce erau în jurul lui împreună cu cei doisprezece au început să-l întrebe despre ilustrări. 11 El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să înţelegeţi secretul sacru al regatului lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară toate rămân ilustrări, 12 pentru ca, deşi privesc, să privească şi totuşi să nu vadă şi, deşi aud, să audă şi totuşi să nu înţeleagă şi să nu se întoarcă vreodată şi să găsească iertare". 13 Şi el le-a mai zis: „Dacă nu înţelegeţi această ilustrare, atunci cum veţi înţelege toate celelalte ilustrări?
14 Semănătorul seamănă cuvântul. 15 Cele de-a lungul drumului sunt cei în care este semănat cuvântul, dar, de îndată ce îl aud, vine Satan şi ia cuvântul care a fost semănat în ei. 16 Şi, tot aşa, aceştia sunt cele semănate pe locuri stâncoase: îndată ce aud cuvântul, îl primesc cu bucurie. 17 Totuşi, n-au rădăcină în ei, dar rămân un timp. Apoi, îndată ce vine un necaz sau o persecuţie din cauza cuvântului, se poticnesc. 18 Mai sunt unele semănate printre spini: acestea sunt cei care au auzit cuvântul, 19 dar îngrijorările acestui sistem, puterea amăgitoare a bogăţiilor şi dorinţele după celelalte lucruri pătrund în ei şi înăbuşă cuvântul, iar el ajunge neroditor. 20 Iar cele semănate în pământ bun sunt cei care ascultă cuvântul şi îl primesc cu plăcere şi dau rod de treizeci de ori, de şaizeci de ori şi de o sută de ori mai mult".
Şi iată că un bun cunoscător al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare şi a întrebat: „Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" 26 El i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?" 27 Răspunzând, el a zis: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată forţa ta şi cu toată mintea ta» şi «pe aproapele tău ca pe tine însuţi»". 28 El i-a zis: „Ai răspuns corect. «Continuă să faci aşa şi vei primi viaţă»".
29 Dar, vrând să arate că este drept, omul i-a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?" 30 Răspunzând, Isus a zis: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Din întâmplare, pe drumul acela cobora un preot, dar, când l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. 32 La fel, şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. 33 Dar un samaritean care mergea pe drum a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. 34 S-a apropiat de el şi i-a legat rănile, turnând pe ele ulei şi vin. Apoi l-a urcat pe animalul său, l-a dus la un han şi l-a îngrijit. 35 A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: «Îngrijeşte-l, iar orice vei cheltui în plus îţi voi plăti când mă voi întoarce». 36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că s-a dovedit aproapele celui care căzuse între tâlhari?" 37 El a zis: „Cel care s-a îndurat de el". Atunci Isus i-a zis: „Du-te şi fă şi tu la fel.
Atunci regatul cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat lămpile şi au ieşit în întâmpinarea mirelui. 2 Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci erau prevăzătoare. 3 Cele nechibzuite şi-au luat lămpile, dar nu şi-au luat ulei, 4 pe când cele prevăzătoare şi-au luat, odată cu lămpile, şi ulei în vasele lor. 5 Pentru că mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit. 6 Chiar la miezul nopţii s-a auzit un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi în întâmpinarea lui!» 7 Atunci toate fecioarele acelea s-au ridicat şi şi-au pregătit lămpile. 8 Cele nechibzuite le-au zis celor prevăzătoare: «Daţi-ne din uleiul vostru, pentru că ni se sting lămpile». 9 Cele prevăzătoare au răspuns, zicând: «S-ar putea să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Duceţi-vă mai bine la cei ce vând şi cumpăraţi-vă». 10 În timp ce ele se duceau să cumpere, a sosit mirele, iar fecioarele care erau gata au intrat cu el la ospăţul de nuntă şi uşa a fost închisă. 11 Mai târziu au venit şi celelalte fecioare, zicând: «Domnule, domnule, deschide-ne!» 12 Răspunzând, el a zis: «Vă spun adevărul: Nu vă cunosc!»
13 Vegheaţi deci, pentru că nu ştiţi nici ziua, nici ora.
Căci este ca şi când un om, pregătindu-se să plece în călătorie în străinătate, şi-a chemat sclavii şi le-a încredinţat bunurile sale. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat în străinătate. 16 Cel care primise cei cinci talanţi s-a dus imediat şi a făcut negoţ cu ei şi a mai câştigat cinci. 17 Tot aşa, cel care primise doi a mai câştigat doi. 18 Dar cel care primise unul singur s-a dus, a săpat în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său.
19 După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit şi a încheiat socotelile cu ei. 20 Astfel, cel care primise cinci talanţi s-a apropiat şi a adus încă cinci talanţi, zicând: «Stăpâne, mi-ai încredinţat cinci talanţi. Iată că am mai câştigat cinci talanţi». 21 Stăpânul lui i-a zis: «Bine, sclav bun şi fidel! Ai fost fidel peste puţine lucruri. Te voi numi peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău!» 22 Apoi s-a apropiat cel care primise cei doi talanţi şi a zis: «Stăpâne, mi-ai încredinţat doi talanţi. Iată că am mai câştigat doi talanţi». 23 Stăpânul lui i-a spus: «Bine, sclav bun şi fidel! Ai fost fidel peste puţine lucruri. Te voi numi peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău!»
24 În cele din urmă, s-a apropiat şi cel care primise un singur talant şi a zis: «Stăpâne, ştiam că eşti un om care ceri mult, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat. 25 Aşa că, de teamă, m-am dus şi ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată ce este al tău». 26 Răspunzând, stăpânul lui i-a zis: «Sclav rău şi leneş, ştiai că secer de unde n-am semănat şi strâng de unde n-am vânturat! 27 Atunci trebuia să-mi fi dat arginţii la bancheri, iar la venire aş fi primit cu dobândă ce este al meu.
28 Luaţi-i talantul şi daţi-i-l celui ce are cei zece talanţi. 29 Fiindcă celui ce are i se va mai da şi va avea din belşug, dar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce are. 30 Aruncaţi-l pe sclavul netrebnic în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor»
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
