In mod paradoxal, desi am cunoscut persoane apartinand mai multor religii si culte, extrem de putine aveau si simtul umorului.Consider ca simtul umorului este o calitate.Eu am o teorie care cred ca ar explica acest fenomen, dar ar vrea sa vad ce zic si altii.Au persoanele religioase simtul umorului?

Nu poti generaliza.

Consider ca orice grup social are in apartenenta mai multe personalitati, iar in cazul asta si in tabara religiosilor pot exista si oameni fara simt al umorului. Depinde de tine peste cine dai si in ce moment.

Hmmm, foarte interesantă întrebarea.
Acum că reflectez asupra acestui fapt tind să-ți dau dreptate. Mereu când am fost în preajma persoanelor profund religioase mi-au transmis un sentiment de seriozitate și de rigiditate. Ce e cert, din experiența personală, acest tip de persoane nu par a fi înclinate a spune bancuri, mai ales de cele fără perdea se feresc foarte mult, probabil pentru că li se pare un păcat și încearcă insctinctiv să evite asemenea situații. E adevărat și faptul că studierea religiei este una dintre cele mai anoste activități din punct de vedere umoristic, nu e de mirare deci că practicarea îndelungată a acestui fel de studiu elimină încet încet orice urmă de umor din spiritul persoanei respective.
Întrebarea ta îmi aduce aminte de un fost coleg de liceu, cu care mai țin legătura și acum din când în când. Acesta are o fire profund religioasă, dar în adolescență a avut uneori încercări de a fi rebel, de a cerceta dedesubturile religiei. Avea momente când ne puteam amuza în voie cu el și râdea la glume, indiferent de cât de vulgare ar fi fost acestea, dar de cele mai multe ori privea totul prin prisma păcatului, de exemplu, dacă făceam glume despre el și o anumită fată, nici măcar nu se gândea la posibilitatea de a păcătui înainte de căsătorie și nu i se părea amuzant.
Din păcate, acum s-a lăsat acaparat cu totul de delirul religios și nu mai știe de glumă, practic am început să vorbim din ce în ce mai rar pentru că nu mai suntem pe aceeași undă și nu mai avem aceleași valori și principii, nici măcar pe aproape.

Nu am generalizat.Am spus ca foarte putine aveau si simtul umorului.Nu am spus "toti" erau asa.Am spus ca majoritatea. Exceptii sunt in orice categorie.Dar daca din 3.000 de religiosi, doar 20 au simtul umorului, iar din 3.000 de persoane necredincioase, 20 nu il au, iar restul da, atunci eu, fiind o persoana foarte curioasa, incep sa imi pun semne de intrebare.Eu caut raspunsuri si as vrea sa am raspunsuri la tot.Din acest motiv am considerat sa intreb daca si altii au facut aceeasi observatie, sau doar a fost o coincidenta nefasta sa intalnesc eu fix astfel de persoane.

Inseamna ca doar am fost eu mai ghinionista in cazul asta...

Din pacate, cei pe care i-am intalnit pareau mai mult decat seriosi. Uneori chiar imbufnati.Sigur, poate ca unii aveau si alte motive de suparare, dar aveam senzatia ca orice as spune in preajma lor trebuia sa fie bine gandit inainte pentru ca luau cuvintele ad litteram si nu stiau de gluma.Am intalnit foarte putini care sa zambeasca sau sa incerce o glumita ici-colo.
Recunosc ca initial, am pus-o pe seama inteligentei.Eram inca in facultate, descoperisem niste studii care spuneau ca persoanele religioase au un IQ mai scazut decat cele atee si alte studii in care se arata cum persoanele cu simtul umorului au un IQ mai ridicat decat cele fara simtul umorului.Automat, am facut aceasta legatura.Desigur, acestea sunt niste medii, iar unii subiecti, la modul individual, ar fi putut sa se afle fie la o extrema, fie la cealalta, indiferent de categoria careia ii apartinea in timpul studiului, dar cu toate ca nu era chiar relevant, mi-a ramas aceasta idee in minte, recunosc. Ulterior, lucrand cu persoane cu probleme mintale, inclusiv persoane cu retard si un IQ mult sub medie, am realizat ca unii dintre ei reactionau pozitiv la lucrurile amuzante, iar altii chiar incercau sa fie amuzanti in mod constient.
Timpul a trecut si revenind in Romania, am observat oamenii care mergeau la biserica.Toti pareau tristi si din nou m-am gandit la faptul ca, daca Dumnezeu este iubire si tu mergi la biserica, considerata casa lui, ar trebui sa te bucuri.Intamplarea a facut sa am ocazia sa plec din nou in strainatate si sa particip la un studiu in care dorea sa se arate impactul pozitiv al religiei asupra sanatatii mintale, inclusiv in pacientii care deja sufereau de tulburari psihice.Studiul a fost un esec, rezultatul fiind tocmai pe dos.Atunci mi-am dat seama ca religia, de fapt, te poate aduce in stadiul acesta.In primul rand crezi intr-un personaj fictiv (sau mai multe) care face lucruri ce sfideaza legile fizicii si logica.Deci deja te rupi oarecum de realitate. Ulterior intervine frica si teama ca acesta te poate vedea in orice moment si cam orice este pacat (mai putin ce le convine popilor; la alea au dezlegare) si atunci este ca si cum cineva te-ar observa permanent.Incepi sa te inchizi in tine.Incet, incet, incepi sa fii o persoana mai trista, mai inchisa in tine, mai depresiva, chiar.
Acum, asta gandesc eu. Poate fi partial sau chiar total gresit, dar cred ca viata anosta pe care o duc, totul fiind pacat, studiind permanent o carte cu legi vechi de mii de ani si mituri, frica de furia "celui de sus" etc. contribuie la aceasta tristete si seriozitate pe care o vad in cazul celor mai multi religiosi.

Ai dreptate. Problema e ca toate religiile te invata ca distractia, umorul, dansul, voia buna nu sunt ok. Sunt pacate de moarte in mai mica sau mai mare masura. Nu trebuie sa te simti bine. o tampenie.

Ca sa razi sanatos mai intai trebuie sa stii ce e de plans in lumea asta.

Nu ai curaj sa cauti demoni sa te implici in spiritism, magie neagra. Asta in materie de adevar. Daca ai fi sigur ca nu exista Dumnezeu, demoni, ai avea curajul. Nu doar sa scrii un document ( plagiat ) pentru master.

Eclesiastul 7:1-3:"1. Mai mult valorează un nume bun* decât uleiul bun+ și ziua morții decât ziua nașterii. 2 Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere,+ pentru că acesta este sfârșitul fiecărui om; cel viu să ia aminte la lucrul acesta."

Simtul umorului ține de individ și nu de credintele religioase. Stiu un comediant pe Youtube care e de asemenea apologet in credinta creștin-ortodoxă.
Unii oameni au simtul umorului iar altii nu. Tine strict de personalitatea fiecaruia.

Cand am scris aceste doua postari si acum rad de cad sub masa. = ))
Cand mastadont va incerca sa comunice cu demonii si vor veni dupa el atunci sa vezi. E de ras dar si de plans. Ca tot se lauda ca stie adevarul.

Hahaha, vorbești de parcă m-ai cunoaște. Lăsând la o parte acuzația complet nefondată de plagiat, vreau să te anunț că am încercat într-o vreme ce spui tu, toate chestiile astea cu demoni, spiritism, etc. Ce am descoperit? Că e o mare vrăjeală. Chiar dacă am obținut niște rezultate interesante, cum ar fi experiențe extracorporale și întâlniri cu diferite entități pe care tu le-ai numi demonice, ba chiar și cu entități pe care tu le-ai numi îngeri, am ajuns la concluzia că totul era doar în mintea mea. Dacă ai fi încercat să ai asemenea experiențe aș putea să-ți explic și de ce însă tu habar n-ai ce sunt alea, doar când auzi cuvântul demon cred că tremură și carnea pe tine.
Am rămas totuși cu ceva foarte benefic în urma acestor experiențe, și anume cu o disciplină de fier a minții.

Am avut sute de astfel de experiențe însă uite că trăiesc bine-merci și nu a venit nici un demon după mine, și nici nu va veni. Dacă ești interesat pot să îți povestesc în detaliu dar cred că îmi răcesc gura de pomană.
Dar tu ai încercat astfel de lucruri sau îți e prea frică?
Cred și eu că îți e frică, căci să încerci asemenea lucruri cere o cunoaștere de sine exemplară ceea ce implică o cunoaștere a modului în care funcționează mintea și în care încearcă să ne amăgească cu diferite iluzii, cum ar fi cele religioase.
Ai observat vreo dată că cei mai fervenți credincioși au aproape întotdeauna anumite experiențe, pe care eu le-aș numi și deliruri? Culmea e că acești așa-zis credincioși au experiențe indiferent de religia în care cred, ba chiar și cei care cred și se gândesc prea mult la extratereștri au afirmat că au avut experiențe paranormale. Concluzia logică este că e doar un delir provocat de o fervoare a minții, o amăgire cu bună știință care merge atât de departe încât mintea caută un mod de a valida credința creând o experiență pentru asta.
Mintea noastră dispune de o putere imensă, poate să te facă să te îndoiești și de realitate, ba chiar să creeze propria realitate. Dar ce să știi tu despre aceste lucruri când singura carte pe care ai citit-o vreo dată e biblia?

Sigur că au, mai mult sau mai puțin. Însuși Dumnezeu îl are... însă nu toți îl sesizează.

La fel ca si tocilarii, religiosii nu prea isi permit sa glumeasca sau daca isi permit isi permit f putin, ori sa aiba simtul umorului.Sunt mai rezervati cu asta.
Cum nu ii sta bine unui tocilar sa glumeasca sau sa aiba simtul umorului, tot asa nici religiosului nu îi sta de fire.
In religie vei intalni tot felul de restrictii, seriozitate maxima, zile de post si vei invata sa adopti o altfel de atitudine, una de sfant.
Deci nu vor avea multi simtul umorului decat f putini.
Inca de mici chiar, copiii sunt invatati de parintii lor sa practice ritualuri, sa poarte rochii pana in pamant, sa citeasca biblia, sa, cu alte cuvinte sunt spalati pe creier.
Poate ai auzit si de atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo, o revista satirica, in care niste religiosi au luat cu asalt birourile editoriale și au facut macel si pentru ca nu au stiut de gluma.

"Am avut sute de astfel de experiențe" - daca aveai experiente cu demoni nu veneai cu astfel de vorbe. Nu ai curaj.

"experiențe extracorporale și întâlniri cu diferite entități pe care tu le-ai numi demonice, ba chiar și cu entități pe care tu le-ai numi îngeri, am ajuns la concluzia că totul era doar în mintea mea." - demonii nu vin asa usor. Trebuie sa faci anumite lucruri. Demonii nu vin daca zici abracadabra.

Interesant ceea ce spui.Da, am observat si eu aceasta asociere in mult prea multe cazuri pentru a fi o simpla coincidenta.Nu spun ca aceasta este cauza, dar poate fi un factor agravant.
Cu toate ca incerc sa lucrez la mine insami in fiecare zi, recunosc ca ma infurie atunci cand vad si aud persoane care recomanda si chiar determina oameni cu boli mintale, sa se refugieze in religie, in sfaturile popilor.Si degeaba incerci sa le explici ca le va face mai rau aceasta alegere.Ei o tin pe a lor.Sunt extrem de habotnici si chiar incapatanati.

Sa stii ca nu chiar toate, dar majoritatea.Asta nu inseamna ca celelalte sunt cu mult mai bune sau potrivite...
Dar ai dreptate, exista niste limitari fara sens.

Si eu stiu calugari franciscani care rad cu lacrimi la bancuri cu Dumnezeu.Sau chiar popi care rad si spun bancuri cu popi. Faptul ca exista cateva persoane de acest gen pe care le poti numara pe degete, nu face ca majoritatea sa fie la fel.

Sa stii ca ai dreptate intr-un fel. Daca Dumnezeu exista, sunt convinsa ca rade cu lacrimi de cei care se tarasc in genunchi la moaste, de cei care isi dau peste maini ca sa nu se masturbeze, de cei ce fac sex sub paturi pentru ca ochii divini sa nu ii vada, de cei care citesc niste mituri si decid sa creada ca o balena poate scuipa un om pe care l-a inghitit, de babutele care se trag de batice pentru a fi primele in a lua apa chioara dintr-un butoi etc.

Văd că habar n-ai despre ce vorbești așa că nu-mi răcesc gura de pomană.
Dar sunt curios așa că hai, te rog! Povesteștene câteva întâmplări extraordinare din viața ta, încântă-ne cu ce ai învățat tu din întâlnirile tale cu aceste entități... Sau îți e frică?

Cu toate astea, sa stii ca am intanit mult mai multi tocilari amuzanti decat religiosi amuzanti.
Unii tocilari, chiar daca nu se pricep la spus glume sau replici amuzante, macar pricep glume fine si rad la ele sau incearca sa se integreze in alte moduri.
Sunt fel de fel de oameni in toate categoriile, dar cred ca in zilele noastre aceasta indoctrinare exagerata nu isi mai are rostul. Poate ca si l-a avut in alte timpuri, dar acum totul se invarte mai mult in jurul persoanelor naive si a mafiei bisericilor (aici ma refer si la banii care pleaca de la Guvernul unei tari laice catre o cladire monstruasa, fara sens si care nu plateste taxe si nu da socoteala statului), din pacate.
Exemplul dat este unul iesit din comun, dar din pacate, nu singular.Dar ai dreptate, este un exemplu in care niste fanatici religiosi nu au stiut de gluma...

Daaaa, esti super amuzant! Deja mi-am schimbat opinia.Gata, datorita tie mi-am dat seama ca aveti simtul umorului.
Si daca tot esti atat de bine dispus, hai, sa te intreb ceva: ce ar face Pomohaci daca l-ar intalni pe "baby Jesus"?

Intrebarea ta si subiectul inclus in intrebarea ta nu e o dovada sau un argument ca nu exista Dumnezeu.

Tu te lauzi ca in timp ce te crezi rationala si amuzanta esti pe calea cea buna necrezand in existenta lui Dumnezeu. Asa gandesc multi sefi care se afunda in mocirla acestei lumi condusa de Satan.

In cele din urma nu-mi vine sa ma amuz cand vad sfarsitul tau - moartea vesnica.

Tu ar trebui sa faci un drum dus intors pana la capatul universului ca sa argumentezi ca nu exista Dumnezeu si toti prietenii tai care se cred savanti.

Nu exista bun, rau, frumos, urat, drept, nedrept, corect, incorect, adevarat, fals etc.Nu sunt adevaruri absolute, sunt concepte relative si subiective.Deci nu sunt pe "calea cea buna", sunt asa cum sunt, pe drumul pe care il consider cel mai bun pentru mine. Poate pentru altii altul este drumul bun sau corect in viata.Fiecare cu propria gandire, sau asa ar trebui sa fie daca multi nu ar fi subjugati de limitarea religiilor.
Si nici nu sunt amuzanta, dar nici tu nu esti din moment ce te-ai incruntat la o glumita nevinovata

Nu este dovada ca nu exista Dumnezeu.Nici nu era asta ideea.
Este dovada ca sunteti niste frustrati habotnici care iau totul mult prea in serios.
Ca nu stiti de gluma.Ma rog, cel putin tu

Problema e ca tu ataci fara logica o categorie de oameni care cred in Dumnezeu.