In mod paradoxal, desi am cunoscut persoane apartinand mai multor religii si culte, extrem de putine aveau si simtul umorului.Consider ca simtul umorului este o calitate.Eu am o teorie care cred ca ar explica acest fenomen, dar ar vrea sa vad ce zic si altii.Au persoanele religioase simtul umorului?
Ceea ce spui îmi clarifică anumite lucruri. Deși nu m-am gândit prea mult la aceste lucruri, nefiind incluse în sfera mea de interes profesional ci doar ca hobby-uri, nu mă mai miră faptul că o mare majoritate din pacienții cu boli psihice care provoacă halucinații și iluzii, cum ar fi schizofrenia, au halucinații cu tentă religioasă, diavolul sau dumnezeu fiind prezent în multe din aceste cazuri.
Îmi amintesc că pe când eram la master, am avut de făcut un glosar cu tulburările psihice mintale, în care a trebuit să menționăm toți termenii asociați acestui tip de tulburări. Bineînțeles, a trebuit să facem și puțină cercetare pe subiect pentru a descoperi toți termenii ambivalenți iar mie mi-a ieșit chiar schizofrenia. Am rămas uimit de mulțimea de deliruri care aveau aspecte religioase însă nu le-am dat mare importanță pe atunci.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Daca tu defonesti ca fiin fara simtul umorului persoanele care au lucriuri despre care nu glumesc atunci toate persoamele religioase nu au simtul umorului.Eu inca nu am intalnit oameni care sa zica ca simtul umorului nu e o calitate.Bivlia spune ca si Dumnezeu rade uneori.
Răspunde
Să fie aduși oamenii într-o atmosferă potrivită, prietenoasă, unde să se simtă bine, să se simtă iubiți; într-un mediu în care să lipsească grija zilei de mâine... și atunci vei vedea tot ce este mai bun în ei.
Dar dacă oamenii și-au denaturat gusturile și au început să le placă glumele nesărate, atunci va fi mai greu cu "dezvățul" decât cu "învățul".
În Levitic 2:13 stă scris:
"Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare."
Acest lucru este valabil în toate aspectele vieții. Chiar și în glume. Și cine nu știe cantitatea de sare, îi sfătuiesc să nu-și mai piardă timpul și caracterul pe lângă cei neștiutori, pe lângă aceia care nu folosesc sare sau folosesc peste măsură de mult. (Copiii și adolescenții sunt lipsiți de experiență; lipsiți și de această educație). Noi trebuie să știm când o glumă supără pe cineva; atunci trebuie să ne abținem și să o înăbușim pentru ca să nu lezăm pe absolut nimeni.
Glumele nesărate nu le acceptam nici atunci când n-aveam nicio treabă cu Dumnezeu.
Socializarea care îți permite să te simți în largul tău, aceasta face mai mult decât ne-am putea imagina.
Simtul umorului nu e definit de religia cuiva, ci de personalitate.
Chiar nu stiu de ce multi asociaza cu religia cuiva, trasaturi specifice personalitatii.
Poate pentru ca religia sau lipsa ei influenteaza mult formarea personalitatii unui individ...
Răspunde
Extrem de fals. Cunosc persoane care au aceeasi religie si sunt la fel de diferite pe cat cineva poate fi diferit de altcineva.
Si pot spune acelasi lucru si despre persoanele care nu au o religie.
Personalitatea cuiva se formeaza cu timpul, si se formeaza pe baza mediului in care ai trait, familiei pe care o ai, si multe alte criterii. Religia joaca un rol foarte mic in asta, rol aproape nesemnificativ.
De asemenea, personalitatea cuiva se poate schimba depinzand de lucrurile prin care trece prin viata. Uneori se poate schimba chiar drastic.
Corect! Nu am spus ca religia formeaza in totalitate o persoana, ci ca ii influenteaza personalitatea in proportii destul de mari.In cazul unora intr-o mai mica masura, este adevarat, dar in cazul majoritatii, intr-o mai mare masura.Depinde de mai multi factori, dar indiferent ca vorbim de 5% sau 85%, religia sau lipsa ei influenteaza intr-o anumita masura mentalitatea, deci si personalitatea.
Cred ca tu incurci mentalitatea cu personalitatea. Mentalitatea si personalitatea sunt doua lucruri complet diferite. Pot exista doua persoane cu mentalitati similare, chiar si exceptii in care au exact acelasi tip de mentalitate, dar nu cu personalitati similare. Personalitatea e o caracteristica unica. Oricat de mult cineva ar incerca sa imite personalitatea altcuiva, nu o sa poata sa o perfectioneze din moment ce personalitatea respectiva e unica. Multe personalitati pot avea caracteristici similare, dar personalitatea in sine nu poate fi identica sau nici macar similara cu o alta personalitate. Personalitatea e un fel de amprenta a fiecaruia. Singura diferenta e ca amprenta e fizica si nu se schimba, iar personalitatea e mentala si cu timpul se poate schimba
Aceeasi poveste in care eu spun ceva si se interpreteaza ca fiind altceva.Este un fel de problema universala pe aici.Nu am zis in niciun moment ca mentalitatea este fix acelasi lucru cu personalitatea.Dar am facut trimiterea deoarece este evident ca au o stransa legatura.Mentalitatea, adica modul de a gandi al unui om, in mod automat are legatura directa si cu personalitatea acestuia.Doar nu o sa aiba o mentalitate opusa personalitatii...
Atat mentalitatea cat si personalitatea se pot schimba din cauza anumitor factori.Insa schimbarea nu prea se produce in mod sanatos in contextul limitarii, iar religia este o forma de limitare.
La partea cu religia fiind o forma de limitare, sunt total de acord cu tine.
Simtul umorului ține de individ și nu de credintele religioase. Stiu un comediant pe Youtube care e de asemenea apologet in credinta creștin-ortodoxă.
Unii oameni au simtul umorului iar altii nu. Tine strict de personalitatea fiecaruia.
Si eu stiu calugari franciscani care rad cu lacrimi la bancuri cu Dumnezeu.Sau chiar popi care rad si spun bancuri cu popi. Faptul ca exista cateva persoane de acest gen pe care le poti numara pe degete, nu face ca majoritatea sa fie la fel.
Nu am vorbit nici de majoritate nici de minoritate. Eu am spus că simțul umorului nu are absolut nicio legătură cu credinta unui om ci are legatura exclusiv cu personalitatea lui.
Iar personalitatea este influentata intr-o anumita masura de credinta sau religie.
Nu sunt de acord. Cunosc multe persoane religioase si toate au o personalitate unică. Unii sunt mai serioși, alții mai glumeți, unii sunt introvertiti altii extrovertiti, unii sunt încrezatori altii timizi, unii prefera sa citeasca in timpul liber, altii sa asculte muzica, sa se uite la filme sau sa danseze. Sunt oameni și oameni.
Pun pariu ca cunosc mai multe persoane credincioase decat userii de aici (mai ales cei atei) si stiu despre ce vorbesc. N-am observat niciun trend prin care poti sa spui ca persoanele religioase sunt asa si asa.
Si gandeste-te la o chestie. România are o problema reala cu oamenii care fac bășcălie și caterinca exagerata si totusi suntem o țară foarte religioasa. Daca religiozitatea ar face oamenii mai serioși de ce avem atat de multi care fac bășcalie tot timpul?
Sa stii ca ma refer la persoanele care chiar tin cu dintii de credintele lor, nu la oamenii sau romanii care se declara ortodocsi, crestini, musulmani, credinciosi de orice tip doar pentru a fi in randul lumii.Atunci cand zic "persoana religioasa" ma refer la cineva care chiar respecta doctrina in care crede, deci nu prea este acelasi lucru.
Insa partea buna este ca nu neaparat trebuie sa fim de acord.Tu poate ai cunoscut o alta realitate, iar eu alta.Sau poate doar privim lucrurile din alt context, mai ales ca tu te referi la religiosi incluzandu-i si pe cei care doar declara asta, iar eu nu ii iau in calcul pe aceia.
Aia care fac bascalie sunt cei pe care nu o sa-i vezi tinand posturi, citind Biblia zilnic, respectand intocmai doctrina, deci nu sunt religiosi practicanti, sunt doar declarati pentru a fi in rand cu societatea.
Dar este doar perspectiva mea...
Desigur, la ultima mea observatie recunosc că am inclus întreaga Românie care e mai mult nominal religioasă decât pe bune. Aici recunosc și îți dau dreptate.
Dar când am spus că cunosc persoane foarte evlavioase cu simtul umorului nu am exagerat și nici n-am extrapolat o minoritate. Cunosc foarte multe persoane evlavioase și aș putea zice ca au la fel de mult simtul umorului ca cei mai puțin religioși.
Iar tu pari o persoana care nu e credincioasa deci mă îndoiesc că cunoști foarte multe persoane credincioase în viața de zi cu zi. Sigur nu cunoști mai multe ca mine deci nici n-ai cum să-ți faci o părere foarte precisă.
Am uitat sa precizez ceva. A face bășcălie ieftină nu consider că e umor. E adevarat ca ateii o sa fie mai înclinati să fie superficiali si sa ia totul în râs, dar asta nu înseamnă că au simtul umorului.
Cunosc foarte multe persoane religioase, din diverse religii, dar este clar ca unii pot cunoaste mai multe.Nu ma indoiesc de asta.
Si eu cunosc persoane religioase, chiar preoti sau calugari care au un simt al umorului deosebit, insa sunt foarte putini comparativ cu ceilalti pe care ii observ mai posomorati.Iar ceea ce mi-a atras atentia si mai mult, a fost faptul ca tocmai cei ce propovaduiesc aceste dogme, au aceasta calitate, in schimb, cei ce ii urmeaza, sunt majoritar seriosi si posomorati.
Repet, poate doar am cunoscut eu o alta realitate, sau chiar am avut ghinionul sa intalnesc mai mult astfel de persoane.
Nu stiu ce legatura are a fi posomorât cu a avea simtul umorului.
Am vazut oameni foarte fericiti care nu au cel mai dezvoltat simt al umorului. Pur si simplu nu simt nevoia sa glumeasca, dar ei sunt fericiti.
Ba chiar exista o tendinta interesanta între comedianti si aceea este ca foarte multi comedianti sunt în depresie. Chestia asta e atat de cunoscuta în cultura populară încât s-au făcut fel de fel de glume despre comedianții care după un show ajung acasă și se întorc la rutina lor depresivă și figura posomorata.
Ma refer mai mult la un simt al umorului spontan, nu neaparat la ceva antrenat sau repetat in cadrul pregatirii unui spectacol, dar inteleg ce zici.Insa din nou, nu zic ca toti oamenii sunt intr-un anumit fel, ma refer la majoritatea oamenilor pe care i-am observat eu.Nu ma pot referi la toti sau la oameni pe care nu ii stiu, este logic.
Si a fi posomorat, este normal uneori, poate omul are o problema in acel moment, poate este trist dintr-un anumit motiv, dar atunci cand esti posomorat si imbufnat 95% din timp, este greu sa spui ca mai esti si glumet in acelasi timp, deci eu consider ca au legatura.Si nu neaparat ma refer la simtul umorului in sensul de a spune sau elabora glume sau replici haioase, ci si la reactia omului la o gluma sau la o situatie amuzanta, la capacitatea lui de a face haz de necaz, la a pricepe sensul figurat al anumitor expresii.
Nu contest existenta extremelor nici intr-o tabara, nici il alta.Ar fi imposibil ca toti oamenii dintr-un anumit grup sa fie fix la fel.Ma refer strict la majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut eu.Iar prin majoritatea vreau sa zic minim 75%.
Aș mai adauga ceva si cu asta te las în pace. Nu știu de alte religii, dar în Ortodoxie daca esti posomorat se considera ca nu traiesti deloc o viață sfântă. În mod normal un creștin ideal ar trebui să fie fericit, nu în sensul straniu al unei fericiri ciudate și forțate ci în sensul de pace interioară, un fel de zâmbet interior permanent, o stare de bine aproape permanenta rezultata din constiinta ca esti aproape de Creatorul tau.
Deci a fi posomorât nu e deloc ceva dezirabil sau bun pentru un creștin, ba din potriva. Iar oamenii sfinti au caracteristica de a fi permanent fericiti. Într-un mod subtil și frumos.
Nu ma deranjeaza sa port conversatii in care fiecare isi expune punctul de vedere intr-un mod elocvent, chiar daca nu suntem de acord.
Cred ca, in general, a fi posomorat nu este o stare de dorit, ideala sau potrivita, indiferent de credinte, dar tocmai asta mi se pare paradoxal, ca oamenii care sunt in armonie cu credintele lor, ar trebui sa aiba o stare de bine si tocmai asta nu prea am observat.
Eu nu sunt credincioasa, deci e posibil sa gresesc, dar de exemplu, atunci cand oamenii merg la biserica, aceasta se considera a fi casa lui Dumnezeu. Daca tu mergi in casa celui pe care il adori si care iti ofera dragoste la randul sau, ar trebui sa fii bucuros, sa ai o stare de bine.Nu zic ca oamenii trebuie sa rada ca nebunii pe strada, dar nici sa mearga imbufnati ca si cum ar fi o obligatie sa mearga acolo.Asta sa nu mai spunem de persoanele care ies din biserica si incep sa critice si sa judece.Dar asta este un alt subiect, nu are legatura.
Daca tu crezi in ceva, in orice si esti in armonie cu acea credinta, ar trebui sa fie ceva pozitiv si chiar daca nu exteriorizezi prea mult, s-ar cunoaste acea stare de bine, de pace.
Dar tocmai, ca eu am observat fix opusul si asta ma intriga.
Poate peste un timp, o sa intalnesc persoane care sa ma faca sa imi schimb parerea, sau care sa ma faca sa inteleg pe deplin fenomenul.Nu se stie...
Da, aici sunt de acord cu tine. Nu vreau să-i judec pe alții, dar din păcate foarte mulți creștini care merg la biserica nu trăiesc bucuria la care sunt chemați sa o trăiască.
Măcar când mergi la biserică ar trebui să te simți exact ca un adolescent îndrăgostit care merge la prima întâlnire cu fata pe care o iubește. Exact cum un adolescent care după ce se întâlnește cu fata pe care o iubește nu mai are aproape nimic în minte decât pe ea. Nu simte nevoia să judece, să jignească, sa se certe și așa mai departe. Mintea lui e preocupată cu persoana pe care o iubește.
Exact la această iubire și fericire suntem chemați, nu să fim plictisiți și posomorâți ca și cum nici n-am crede în Dumnezeu.
Unii au impresia că să crezi în Dumnezeu înseamnă să crezi că există. Complet greșit. Credința e mult mai mult de-atât. Credința adevărată e conștientizarea că Dumnezeu e lângă tine și dacă conștientizezi asta 99.99% din timp vei fi cel mai fericit dintre pământeni.
Hmmm, foarte interesantă întrebarea.
Acum că reflectez asupra acestui fapt tind să-ți dau dreptate. Mereu când am fost în preajma persoanelor profund religioase mi-au transmis un sentiment de seriozitate și de rigiditate. Ce e cert, din experiența personală, acest tip de persoane nu par a fi înclinate a spune bancuri, mai ales de cele fără perdea se feresc foarte mult, probabil pentru că li se pare un păcat și încearcă insctinctiv să evite asemenea situații. E adevărat și faptul că studierea religiei este una dintre cele mai anoste activități din punct de vedere umoristic, nu e de mirare deci că practicarea îndelungată a acestui fel de studiu elimină încet încet orice urmă de umor din spiritul persoanei respective.
Întrebarea ta îmi aduce aminte de un fost coleg de liceu, cu care mai țin legătura și acum din când în când. Acesta are o fire profund religioasă, dar în adolescență a avut uneori încercări de a fi rebel, de a cerceta dedesubturile religiei. Avea momente când ne puteam amuza în voie cu el și râdea la glume, indiferent de cât de vulgare ar fi fost acestea, dar de cele mai multe ori privea totul prin prisma păcatului, de exemplu, dacă făceam glume despre el și o anumită fată, nici măcar nu se gândea la posibilitatea de a păcătui înainte de căsătorie și nu i se părea amuzant.
Din păcate, acum s-a lăsat acaparat cu totul de delirul religios și nu mai știe de glumă, practic am început să vorbim din ce în ce mai rar pentru că nu mai suntem pe aceeași undă și nu mai avem aceleași valori și principii, nici măcar pe aproape.
Din pacate, cei pe care i-am intalnit pareau mai mult decat seriosi. Uneori chiar imbufnati.Sigur, poate ca unii aveau si alte motive de suparare, dar aveam senzatia ca orice as spune in preajma lor trebuia sa fie bine gandit inainte pentru ca luau cuvintele ad litteram si nu stiau de gluma.Am intalnit foarte putini care sa zambeasca sau sa incerce o glumita ici-colo.
Recunosc ca initial, am pus-o pe seama inteligentei.Eram inca in facultate, descoperisem niste studii care spuneau ca persoanele religioase au un IQ mai scazut decat cele atee si alte studii in care se arata cum persoanele cu simtul umorului au un IQ mai ridicat decat cele fara simtul umorului.Automat, am facut aceasta legatura.Desigur, acestea sunt niste medii, iar unii subiecti, la modul individual, ar fi putut sa se afle fie la o extrema, fie la cealalta, indiferent de categoria careia ii apartinea in timpul studiului, dar cu toate ca nu era chiar relevant, mi-a ramas aceasta idee in minte, recunosc. Ulterior, lucrand cu persoane cu probleme mintale, inclusiv persoane cu retard si un IQ mult sub medie, am realizat ca unii dintre ei reactionau pozitiv la lucrurile amuzante, iar altii chiar incercau sa fie amuzanti in mod constient.
Timpul a trecut si revenind in Romania, am observat oamenii care mergeau la biserica.Toti pareau tristi si din nou m-am gandit la faptul ca, daca Dumnezeu este iubire si tu mergi la biserica, considerata casa lui, ar trebui sa te bucuri.Intamplarea a facut sa am ocazia sa plec din nou in strainatate si sa particip la un studiu in care dorea sa se arate impactul pozitiv al religiei asupra sanatatii mintale, inclusiv in pacientii care deja sufereau de tulburari psihice.Studiul a fost un esec, rezultatul fiind tocmai pe dos.Atunci mi-am dat seama ca religia, de fapt, te poate aduce in stadiul acesta.In primul rand crezi intr-un personaj fictiv (sau mai multe) care face lucruri ce sfideaza legile fizicii si logica.Deci deja te rupi oarecum de realitate. Ulterior intervine frica si teama ca acesta te poate vedea in orice moment si cam orice este pacat (mai putin ce le convine popilor; la alea au dezlegare) si atunci este ca si cum cineva te-ar observa permanent.Incepi sa te inchizi in tine.Incet, incet, incepi sa fii o persoana mai trista, mai inchisa in tine, mai depresiva, chiar.
Acum, asta gandesc eu. Poate fi partial sau chiar total gresit, dar cred ca viata anosta pe care o duc, totul fiind pacat, studiind permanent o carte cu legi vechi de mii de ani si mituri, frica de furia "celui de sus" etc. contribuie la aceasta tristete si seriozitate pe care o vad in cazul celor mai multi religiosi.
Ca sa razi sanatos mai intai trebuie sa stii ce e de plans in lumea asta.
Nu ai curaj sa cauti demoni sa te implici in spiritism, magie neagra. Asta in materie de adevar. Daca ai fi sigur ca nu exista Dumnezeu, demoni, ai avea curajul. Nu doar sa scrii un document ( plagiat ) pentru master.
Hahaha, vorbești de parcă m-ai cunoaște. Lăsând la o parte acuzația complet nefondată de plagiat, vreau să te anunț că am încercat într-o vreme ce spui tu, toate chestiile astea cu demoni, spiritism, etc. Ce am descoperit? Că e o mare vrăjeală. Chiar dacă am obținut niște rezultate interesante, cum ar fi experiențe extracorporale și întâlniri cu diferite entități pe care tu le-ai numi demonice, ba chiar și cu entități pe care tu le-ai numi îngeri, am ajuns la concluzia că totul era doar în mintea mea. Dacă ai fi încercat să ai asemenea experiențe aș putea să-ți explic și de ce însă tu habar n-ai ce sunt alea, doar când auzi cuvântul demon cred că tremură și carnea pe tine.
Am rămas totuși cu ceva foarte benefic în urma acestor experiențe, și anume cu o disciplină de fier a minții.
"experiențe extracorporale și întâlniri cu diferite entități pe care tu le-ai numi demonice, ba chiar și cu entități pe care tu le-ai numi îngeri, am ajuns la concluzia că totul era doar în mintea mea." - demonii nu vin asa usor. Trebuie sa faci anumite lucruri. Demonii nu vin daca zici abracadabra.
Interesant ceea ce spui.Da, am observat si eu aceasta asociere in mult prea multe cazuri pentru a fi o simpla coincidenta.Nu spun ca aceasta este cauza, dar poate fi un factor agravant.
Cu toate ca incerc sa lucrez la mine insami in fiecare zi, recunosc ca ma infurie atunci cand vad si aud persoane care recomanda si chiar determina oameni cu boli mintale, sa se refugieze in religie, in sfaturile popilor.Si degeaba incerci sa le explici ca le va face mai rau aceasta alegere.Ei o tin pe a lor.Sunt extrem de habotnici si chiar incapatanati.
Văd că habar n-ai despre ce vorbești așa că nu-mi răcesc gura de pomană.
Dar sunt curios așa că hai, te rog! Povesteștene câteva întâmplări extraordinare din viața ta, încântă-ne cu ce ai învățat tu din întâlnirile tale cu aceste entități... Sau îți e frică?
Tu ar trebui sa faci un drum dus intors pana la capatul universului ca sa argumentezi ca nu exista Dumnezeu si toti prietenii tai care se cred savanti.
Ți-am mai spus-o și o să o mai spun, poate înțelegi și tu până la urmă. Nu ai cum să dovedești inexistența unui lucru PUNCT. Dacă vrei să dovedești ceva atunci trebuie să arăți că există, nu că nu există. Aș putea la fel de bine să călătoresc până la capătul universului să caut unicorni și vrăjitori că tot la același rezultat aș ajunge.
Dacă vrei ca cineva să te creadă atunci dovedirea existenței lui dumnezeu cade în sarcina ta, nu a mea. Deci, călătorie plăcută, și nu uita să mă suni când te întorci!
"Aș putea la fel de bine să călătoresc până la capătul universului să caut unicorni și vrăjitori că tot la același rezultat aș ajunge." - aici gresesti. Daca un catel nu exista intr-o casa nu inseamna ca nu exista nicaieri. In plus vorbim de Dumnezeu a carui marime depaseseste universul. Ca sa spui ca nu exista niciun catel nicaieri trebuie sa cauti peste tot si dupa ce ai cautat peste tot abia atunci ai putea spune.
Io nu stiu ce sa zic. Dar una stiu ca am vazut clar cu ochii mei. Maicamea o avut cancer or venit oamenii credinciosi într-o seara la ea si sau rugat pentru. ea. In noaptea aia o visat un vis ca o venit un inger si so atins de ea. In dimineata urmatoare so ridicat bine mersii din pat si si astazi ii sanatoasa(de menționat ca abia se mai ridica din pat ca sa mearga pana la baie). Deci nu stiu frate ce ai incercat tu da asta am vazut-o clar. Deci eu cred ca exista. Cat despre paranormal sunt multe dovezi si cercetari ca exista. Usi deschizându-se sau batai sau galagii. Doar ca stiinta nu accepta deoarece paranormalul lui ii logic si ii ceva spontan. Nu se întâmplă ca vrei tu ci ii imprevizibil. Dar sunt multe marturii.
Puterea minții este nebănuită și necunoscută încă de oamenii de știință. Există două efecte, efectul placebo și efectul nocebo. Prin acestea, mintea poate fi influențată prin sugestie în bine sau în rău. S-au observat foarte multe cazuri în care doctorii le-au spus pacienților că le va fi administrat un medicament revoluționar, li s-a implantat practic credința că acel medicament îi va vindeca, chiar dacă le-a fost administrat doar zahăr, fără nici o proprietate. Ce crezi? cei care credeau chiar s-au vindecat. A fost încă un caz în Germania: o femeie a avut un accident în urma căruia și-a pierdut gradual vederea. Când a mers să se trateze, era complet oarbă având nevoie de un câine ghid pentru a se deplasa. Doctorii au descoperit însă un fapt uimitor. Acea femeie suferea de o tulburare psihică numită DID, dissociative identity dissorder, adică avea personalități multiple. Ce i-a uimit pe doctori însă a fost faptul că două din cele 10 personalități ale acestei femei nu aveau nici un handicap așa că femeia vedea perfect atunci când avea una dintre cele două personalități. Cu ajutorul terapiei femeia și-a recăpătat vederea. Și cazuri de acest fel sunt multe, oameni care cred că vor avea o alergie brusc o fac, oameni cu personalități multiple care dezvoltă anumite boli doar când au o anumită personalitate, ba chiar am citit despre un caz care avea o personalitate în care pacientul era complet orb. Chiar dacă ochii erau complet funcționali, medicii au observat că la creier nu ajungea nici-un fel de informație, acesta comportându-se ca și cum pacientul chiar ar fi fost orb.
Probabil că același lucru s-a întâmplat și cu mama ta. Având un vis atât de frumos cu acel înger, la care se adaugă și sesiunea de rugăciune din seara trecută, sesiune care probabil a declanșat visul, a fost sugestionată foarte puternic cum că se va vindeca, iar îngerul din vis i-a întărit această convingere și chiar s-a vindecat.
Nu spune nimeni că credința nu are o putere, ba chiar pare să aibă una imensă, însă se pare că nu contează prea mult în ce crezi. Poți să crezi în medicamente, în faptul că ești altcineva, în dumnezeu, în injecția minune, efectele par a fi aceleași.
https://www.medicaldaily.com/......-10-363300
Ceea ce spui tu is oameni bolnavi mintali(sau cum se spune) As fii curios daca doar printr-un crez in orice mintea noastra ar putea profetii lucruri de viitor cu exactitate, sau ar putea sa zica pur si simplu ce au vorbit 2 persoane singure in camera(asta am patit-o pe pielea mea). Fiecare are elegera pana la urma. Eu cred in Dumnezeu. Fiecare alege pana la urma. Oricum ms de raspuns. Interesanta explicatia(ceva nou).
Cu toate ca s-a facut o referite la tulburarea de personalitate multipla, acela a fost un exemplu de cum ne poate "pacali" creierul.
Majoritatea oamenilor care experimemteaza un efect placebo (partea pozitiva a efectului) sau nocebo (partea negativa) doar se autosugestioneaza sau doar se autoconving ca "x" lucru le-ar putea face bine sau rau.
Deci aici nu vorbim deloc de tulburari mintale, ci de puterea si capacitatea creierului de a crea o realitate fizica din nimic.
Este ca si cum ai reusi sa iti pornesti masina si sa mergi la mare fara pic de combustibil.
Creierul se comporta in corpul uman prin autoconvingere ca si cum ar avea combustibilul necesar si parcurge un proces (de vindecare, sa zicem) fara a avea, de fapt, combustibilul necesar, doar fiind convins ca il are.
Chiar si in prezenta tulburarii mintale din exemplul lui @mastadont, nu ar exista un motiv real pentru efectele fizice deoarece nu vorbim de tulburari cu simptome fizice, ci de tulburari ale mintii, mintea nu fiind ceva palpabil.In teorie, ceva abstract precum "mintea" nu ar trebui sa afecteze planul fizic, dar totusi, prin autoconvingere, creierul actioneaza in consecinta.
Exista persoane care sunt atat de convinse ca au o boala fizica incat ajung sa aiba simptomele fizice specifice fara a avea absolut nimic de ordin fizic.
Sigur, este doar un exemplu, insa peste 85% dintre cei care experimenteaza un efect placebo sau nocebo, nu au tulburari mintale.
De aceea, se spune despre credinta ca poate muta muntii.Nu e vorba de un zeu. Poti crede in Soare, intr-un crin, in puterea apelor, in papucii vechi ai bunicii, sau pur si simplu in tine insuti.Nu are importanta. Efectul este acelasi asupra creierului.Deoarece tu crezi in ceva si esti convins ca acel ceva te va ajuta intr-o situatie, creierul tau actioneaza ca si cum ar fi adevarat si chiar iesi din acea situatie mai usor.
Desigur, sunt multe de spus despre functionarea absolut incredibila a creierului uman, dar oricine este intetesat, cred ca gaseste materiale referitoare la acest subiect complex si pe internet sau pe platforme cum ar fi Netflix.
Ceea ce spui îmi clarifică anumite lucruri. Deși nu m-am gândit prea mult la aceste lucruri, nefiind incluse în sfera mea de interes profesional ci doar ca hobby-uri, nu mă mai miră faptul că o mare majoritate din pacienții cu boli psihice care provoacă halucinații și iluzii, cum ar fi schizofrenia, au halucinații cu tentă religioasă, diavolul sau dumnezeu fiind prezent în multe din aceste cazuri.
Îmi amintesc că pe când eram la master, am avut de făcut un glosar cu tulburările psihice mintale, în care a trebuit să menționăm toți termenii asociați acestui tip de tulburări. Bineînțeles, a trebuit să facem și puțină cercetare pe subiect pentru a descoperi toți termenii ambivalenți iar mie mi-a ieșit chiar schizofrenia. Am rămas uimit de mulțimea de deliruri care aveau aspecte religioase însă nu le-am dat mare importanță pe atunci.
Cel mai fain banc l-am auzit de la un preot.
Daca ti-l spun este posibil sa nu-l intelegi.
Si o sa zici ca n-am simtul umorului.
Consider ca orice grup social are in apartenenta mai multe personalitati, iar in cazul asta si in tabara religiosilor pot exista si oameni fara simt al umorului. Depinde de tine peste cine dai si in ce moment.
Nu am generalizat.Am spus ca foarte putine aveau si simtul umorului.Nu am spus "toti" erau asa.Am spus ca majoritatea. Exceptii sunt in orice categorie.Dar daca din 3.000 de religiosi, doar 20 au simtul umorului, iar din 3.000 de persoane necredincioase, 20 nu il au, iar restul da, atunci eu, fiind o persoana foarte curioasa, incep sa imi pun semne de intrebare.Eu caut raspunsuri si as vrea sa am raspunsuri la tot.Din acest motiv am considerat sa intreb daca si altii au facut aceeasi observatie, sau doar a fost o coincidenta nefasta sa intalnesc eu fix astfel de persoane.
Sigur că au, mai mult sau mai puțin. Însuși Dumnezeu îl are... însă nu toți îl sesizează. 
Sa stii ca ai dreptate intr-un fel. Daca Dumnezeu exista, sunt convinsa ca rade cu lacrimi de cei care se tarasc in genunchi la moaste, de cei care isi dau peste maini ca sa nu se masturbeze, de cei ce fac sex sub paturi pentru ca ochii divini sa nu ii vada, de cei care citesc niste mituri si decid sa creada ca o balena poate scuipa un om pe care l-a inghitit, de babutele care se trag de batice pentru a fi primele in a lua apa chioara dintr-un butoi etc.
La fel ca si tocilarii, religiosii nu prea isi permit sa glumeasca sau daca isi permit isi permit f putin, ori sa aiba simtul umorului.Sunt mai rezervati cu asta.
Cum nu ii sta bine unui tocilar sa glumeasca sau sa aiba simtul umorului, tot asa nici religiosului nu îi sta de fire.
In religie vei intalni tot felul de restrictii, seriozitate maxima, zile de post si vei invata sa adopti o altfel de atitudine, una de sfant.
Deci nu vor avea multi simtul umorului decat f putini.
Inca de mici chiar, copiii sunt invatati de parintii lor sa practice ritualuri, sa poarte rochii pana in pamant, sa citeasca biblia, sa, cu alte cuvinte sunt spalati pe creier.
Poate ai auzit si de atentatul împotriva revistei Charlie Hebdo, o revista satirica, in care niste religiosi au luat cu asalt birourile editoriale și au facut macel si pentru ca nu au stiut de gluma.
Cu toate astea, sa stii ca am intanit mult mai multi tocilari amuzanti decat religiosi amuzanti.
Unii tocilari, chiar daca nu se pricep la spus glume sau replici amuzante, macar pricep glume fine si rad la ele sau incearca sa se integreze in alte moduri.
Sunt fel de fel de oameni in toate categoriile, dar cred ca in zilele noastre aceasta indoctrinare exagerata nu isi mai are rostul. Poate ca si l-a avut in alte timpuri, dar acum totul se invarte mai mult in jurul persoanelor naive si a mafiei bisericilor (aici ma refer si la banii care pleaca de la Guvernul unei tari laice catre o cladire monstruasa, fara sens si care nu plateste taxe si nu da socoteala statului), din pacate.
Exemplul dat este unul iesit din comun, dar din pacate, nu singular.Dar ai dreptate, este un exemplu in care niste fanatici religiosi nu au stiut de gluma...
Ai dreptate. Problema e ca toate religiile te invata ca distractia, umorul, dansul, voia buna nu sunt ok. Sunt pacate de moarte in mai mica sau mai mare masura. Nu trebuie sa te simti bine. o tampenie.
Sa stii ca nu chiar toate, dar majoritatea.Asta nu inseamna ca celelalte sunt cu mult mai bune sau potrivite...
Dar ai dreptate, exista niste limitari fara sens.
Eclesiastul 7:1-3:"1. Mai mult valorează un nume bun* decât uleiul bun+ și ziua morții decât ziua nașterii. 2 Mai bine să mergi într-o casă de jale decât într-o casă de petrecere,+ pentru că acesta este sfârșitul fiecărui om; cel viu să ia aminte la lucrul acesta."
Cand am scris aceste doua postari si acum rad de cad sub masa. = ))
Cand mastadont va incerca sa comunice cu demonii si vor veni dupa el atunci sa vezi. E de ras dar si de plans. Ca tot se lauda ca stie adevarul. 
Am avut sute de astfel de experiențe însă uite că trăiesc bine-merci și nu a venit nici un demon după mine, și nici nu va veni. Dacă ești interesat pot să îți povestesc în detaliu dar cred că îmi răcesc gura de pomană.
Dar tu ai încercat astfel de lucruri sau îți e prea frică?
Cred și eu că îți e frică, căci să încerci asemenea lucruri cere o cunoaștere de sine exemplară ceea ce implică o cunoaștere a modului în care funcționează mintea și în care încearcă să ne amăgească cu diferite iluzii, cum ar fi cele religioase.
Ai observat vreo dată că cei mai fervenți credincioși au aproape întotdeauna anumite experiențe, pe care eu le-aș numi și deliruri? Culmea e că acești așa-zis credincioși au experiențe indiferent de religia în care cred, ba chiar și cei care cred și se gândesc prea mult la extratereștri au afirmat că au avut experiențe paranormale. Concluzia logică este că e doar un delir provocat de o fervoare a minții, o amăgire cu bună știință care merge atât de departe încât mintea caută un mod de a valida credința creând o experiență pentru asta.
Mintea noastră dispune de o putere imensă, poate să te facă să te îndoiești și de realitate, ba chiar să creeze propria realitate. Dar ce să știi tu despre aceste lucruri când singura carte pe care ai citit-o vreo dată e biblia?
"Am avut sute de astfel de experiențe" - daca aveai experiente cu demoni nu veneai cu astfel de vorbe. Nu ai curaj.
Daaaa, esti super amuzant! Deja mi-am schimbat opinia.Gata, datorita tie mi-am dat seama ca aveti simtul umorului.
Si daca tot esti atat de bine dispus, hai, sa te intreb ceva: ce ar face Pomohaci daca l-ar intalni pe "baby Jesus"?
Intrebarea ta si subiectul inclus in intrebarea ta nu e o dovada sau un argument ca nu exista Dumnezeu.
Tu te lauzi ca in timp ce te crezi rationala si amuzanta esti pe calea cea buna necrezand in existenta lui Dumnezeu. Asa gandesc multi sefi care se afunda in mocirla acestei lumi condusa de Satan.
In cele din urma nu-mi vine sa ma amuz cand vad sfarsitul tau - moartea vesnica.
Nu exista bun, rau, frumos, urat, drept, nedrept, corect, incorect, adevarat, fals etc.Nu sunt adevaruri absolute, sunt concepte relative si subiective.Deci nu sunt pe "calea cea buna", sunt asa cum sunt, pe drumul pe care il consider cel mai bun pentru mine. Poate pentru altii altul este drumul bun sau corect in viata.Fiecare cu propria gandire, sau asa ar trebui sa fie daca multi nu ar fi subjugati de limitarea religiilor.
Si nici nu sunt amuzanta, dar nici tu nu esti din moment ce te-ai incruntat la o glumita nevinovata 
Nu este dovada ca nu exista Dumnezeu.Nici nu era asta ideea.
Este dovada ca sunteti niste frustrati habotnici care iau totul mult prea in serios.
Ca nu stiti de gluma.Ma rog, cel putin tu
Problema e ca tu ataci fara logica o categorie de oameni care cred in Dumnezeu.
Din moment ce tu consideri ca nu exista adevar absolut nu poti sa fii luata in serios.
Ok.Unde este atacul mai exact? Poate ca sunteti voi mai sensibili...
Desigur ca nu exista un adevar absolut, indiferent de domeniu. Exista mult prea multe variabile in Univers, chiar si pe planeta noastra, pentru a exista un adevar absolut.
Eu consider ca cei care considera cu tarie ca exista un adevar absolut, sau si mai rau, ca ei il detin, delireaza.Iar oamenii care delireaza chiar nu pot fi luati in serios.
Dar acesta este doar adevarul meu.Adevarul tau este cel pe care l-ai expus.Ambele adevaruri sunt valide depinzand de oamenii care le judeca.Deci nu exista un adevar absolut.
Si, hai sa iti mai zic ceva, se spune ca problema omenirii este ca desteptii au prea multe dubii, iar prostii prea multe certitudini.
"Exista mult prea multe variabile in Univers" - atunci de ce se considera viteza luminii in vid ca fiind o constanta in univers?
Atacul ia forma unei batjocuri. Dumnezeu e fericit. Ori tu spui ca cei care cred in Dumnezeu se confrunta cu depresie si sunt nefericiti si chiar bolnavi psihic.
Dumnezeu a creat omul cu simturi care sa-l faca fericit pe om, se se bucure de viata si nu doar sa traiasca.
Tu de la expresia "multe variabile" ai dedus ca nu exista nicio constanta?
"Multe" nu este sinonim cu "toate".
Acum chiar cred ca esti amuzant intr-un fel.
Dar, pentru a clarifica, viteza luminii este constanta in medie, dar nu are aceeasi valoare in toate directiile.Relativitatea se aplica in anumite cazuri.
Cum ai zis si tu "viteza luminii IN VID" este o constanta, dar atunci cand intervine o variabila din acele multe, iar particulele de lumina nu mai calatoresc in vid, nu mai este o constanta...De ce? Pentru ca viteza luminii se poate calcula cunoscand sursa si receptorul.Astfel, viteza este calculata cunoscand timpul in care fasciculul de lumina ajunge din punctul 1 in punctul 2.In vid, viteza este constanta, dar daca nu e vid, atunci intervin doua variabile: timpul si spatiul.Studii stiintifice au aratat in urma masuratorilor ca lumina ajunge la noi de 10 ori mai repede comparativ cu viteza cu care se indeparteaza de noi.Asta inseamna ca lumina nu are aceeasi viteza in toate directiile, deci este influentata de anumite variabile atunci cand nu este in vid.Viteza medie, insa ramane aceeasi atunci cand calculam viteza dus-intors.In vid, viteza este mereu aceeasi deoarece vidul este nimic, iar nimicul nu poate contine variabile.
Existenta constantelor e o dovada ca exista adevar absolut.
Umor sau amuzare pe seama prostiei sau necazului cuiva.
Pai nu exista adevar absolut din moment ce si acele constante pot fi supuse oricand unor variabile si alterate. Daca ar fi fost absolute, nu ar fi putut fi supuse niciodata variabilelor, sau chiar daca ar fi fost supuse, nu ar fi existat modificari.
Aia inseamna un adevar absolut.
Mai, sincer, inainte ma deranja prostia, dar fiindca incerc sa nu ma mai enervez anapoda, acum recunosc ca a ajuns sa ma amuze intr-o oarecare masura.Asta e...Fiecare cu "pasaricile" lui pe creier.
Atunci cum a fost masurata viteza luminii in vid daca vidul nu exista? Tu vii si spui ca nu exista vid perfect lipsit de materie si totusi e o constanta viteza luminii in vid. Daca ar fi sa o luam asa de fapt nu e o constanta pentru ca vidul in care s-a masurat nu e un vid perfect sau lipsit de orice fel de materie.
Viteza luminii in vid e o constanta cu vidul tinzand spre vidul perfect lipsit de materie. Mai exact, cu cat vidul e mai lipsit de materie, cu atat viteza luminii converge spre o constanta spre o valoare mai exacta. Fotonul e imaterial pentru ca nu are masa de repaus.
Unde am zis eu ca vidul nu exista? Unde? Vidul perfect nu exista, o alta dovada ca adevarul absolut nu exista.Dar am spus ca variabilele sunt timpul si spatiul.Ce legatura au cu cantitatea de materie existenta in vid?
Dar tu ori intelegi ce vrei sau schimbi ceea ce zic unii si altii in incercarea disperata de a-ti demonstra teoriile fara cap si fara coada, ori te prefaci si aberezi aiurea.
Ok, poate ca nu ai inteles ce am scris.Nu e problema.Treci mai departe, dar, nu, tu simti nevoia sa schimbi parte din ce am zis pentru a parea inteligent.Tu nu intelegi ca aici nimeni nu este sa demonstreze nimic in realitate?
Tu ai auzit de limite din analiza matematica? O constanta e rezultatul unei limite. Existand constante evident ca exista si adevar absolut.
Repet. Tu care consideri ca nu exista adevar absolut nu poti fi decat subiectiva si nu obiectiva. Fizica se doreste a fi o disciplina obiectiva. Se doreste formularea unor teorii valabile in orice sistem fizic precum teoria relativitatii generalizate. Oamenii tind spre o constanta spre obiectivitate. Obiectivitatea poate fi numita o constanta. Subiectivitatea tinde spre variabile adica cum ai zis tu - fiecare cu ideile lui. Si totusi lumea tinde spre o constanta, spre constante spre valori comune precum pacea, adevarul. Atata timp cat exista buruiana subiectivismului lumea nu va fi niciodata unita si toti vor rade unii de altii si se vor razboi unii cu altii. Sfarsitul acestei buruieni e aproape.
Si da, rasul este un dar de la Dumnezeu. Un om credincios are simtul umorului. Insa in lume distractia pe seama suferintei altora este umorul despre care vorbesti si care e batjocura si nu umor sanatos.
Ok.Suna corect ceea ce spui.Atunci, de ce nu esti mai relaxat? Pari mereu suparat pe toti...
Necredinta afisata si ridicata la rang de ratiune si logica nu mi se pare motiv de a rade. Uneori mai rad si eu cum mi s-a intamplat si mie azi cand radeam sa cad sub masa de ras.
Dar cine a ras de ratiune, de credinta sau de necredinta? Tu esti cel care s-a suparat din cauza ca nu esti de acord cu altii si pentru ca ti se pare ca detii adevarul absolut si pentru ca nu ai simtul umorului, chiar daca spui ca il ai si esti, de fapt, un suparacios.Tocmai ala care radea astazi de aproape sa cada sub masa...De ras, se poate rade de orice, dar persoanele mai limitate vor percepe in aproape orice o ofensa."Relax, take it easy!", Mika.
Umorul e un viciu. Fericirea e o virtute. Tu ramai cu umorul. Eu raman cu fericirea si cu adevarul si cu stiinta adevarata.
Da, asa! Tu si stiinta adevarata! Foarte bine! Hai, ca esti din ce in ce mai simpatic
Este in continuare aberant ceea ce spui, dar poate ca asta este "harul" tau
Daca esti asa si in viata de zi cu zi, nu imi imaginez o persoana care sa stea cu tine in aceeasi casa.Esti o persoana obositoare pentru ca spui numai lucruri fara sens.Partea cea mai ciudata este ca in capul tau, tu esti convins ca face sens tot ceea ce spui.In plus, tu nu intelegi nimic din ceea ce ti se spune.Intelegi numai ce vrei.E ca si cum informatia, cuvintele sau intrebarile s-ar lovi de un zid.
Dar, esti simpatic aici pentru ca faci lumea sa zambeasca cu aberatiile tale
Numai bine, mult succes in aprofundarea stiintei adevarate, oricare ar fi aia pentru tine.Este adevarul tau personal si nu il poate contesta nimeni, dar nici nu inseamna ca ceilalti trebuie sa il accepte, sa il inteleaga, sa il adopte.
Zi frumoasa si asteapta ziua sfarsitului asezat.Cateva miliarde de ani inseamna totusi prea mult pentru a sta in picioare.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
