Porunca despre cinstirea parintilor nu este in legea civila.
Poti sa-l injuri pe taica-tu sau sa-ti bati joc de maica-ta.
Credeti ca porunca asta ar avea un efect bun asupra societatii daca ar fi aplicata? Are ceva bun in ea sau nu e importanta?
Poruncile sunt universale.Iar eu cand lucrez duminica, mereu fac efort dublu sau mai mult sa obtin vreun rezultat.Ce urmeaza? Aisa vezi, mai devreme sau mai tarziu.Si eu le-am calcat pe aproape toate si acum sufar.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Doar in triburile afircane mai exista legi de soiul acesta, cinstitul batranilor satului si al parintilor, insa intr-o societate civilizata o asemenea lege barbara nu are ce cauta, fiecare trebuie sa aiba dreptul sa-si injura parintii si e si normal sa fie asa.
Răspunde
@"intr-o societate civilizata o asemenea lege barbara nu are ce cauta, fiecare trebuie sa aiba dreptul sa-si injura parintii si e si normal sa fie asa. "
Tocmai definesti o directie a ateismului. Erai mirat ca am intrebat daca ateii au mulah/ hogea; candidezi la titlu.
Răspunde
Bai frate, tu citesti ce spui?
Cum sa-ti cinstesti mai parintii, pai ce, mai traim in epoca de piatra?
Porunca de tip biblic "şi ce dacă te insultă, te bat, te mutilează, te înfometează, te agresează (inclusiv sexual)...? eşti obligat(ă) să te supui lor (cum sunt obligate să se supună şi femeile bărbaţilor, tot după "înţelepciunea" biblică), căci s-a întâmplat să ieşi din materialul lor genetic şi acum eşti sclava/ul lor"...este stupidă, nocivă şi neetică/imorală, aşa că nu văd ce ar căuta în legislaţie.
Din contră, pentru când este cazul, avem Protecţia Copilului, să-i protejăm pe copii de părinţi idioţi, căci mai sunt şi din aceştia.
Nu cred ca ar trebui sa avem nevoie de o lege pentru ca sa ne onoram parinti. Ei ne-au dat viata si pentru asta merita iubirea si respectul nostru
Ce spui tu acolo se cheama insulta si se regaseste in codul penal.
Asa ca...intrebare fara rost.
Ce ar fi sa sa bagam in codul penal si primele 4 porunci? Sau mai bine toata lista de pacate emisa de BOR?
Asta da, ar fi ceva, daca tot nu excelam in ceva, macar in prostie s-o facem.
Nu ar avea un efect prea bun asupra multor copii care ar trai astfel ca si un fel de sclavi ai parintilor lor, si nu ar avea niciun drept sa-i infrunte si sa lupte pentru drepturile lor.
Este foarte importanta. Porunca. De asta e porunca si nu lege. Legea o respecti sau nu. Legea daca nu e respectata, primesti o pedeapsa minora prevazuta de codurile dreptului. Daca nu-ti respecti si cinstesti parintii, atunci se intampla exact cu ce scrie in porunca decalogului. Pedeapsa cu moartea. Daca cineva nu ma crede, nu are decat sa faca o simulare, incercare.
Caci a nu-ti respecta parintii inseamna ca nu te repecti pe tine, este greu de a explica, usor de intuit!
De aceea in Biblie este porunca, nu rugaminte, nu 'cod civil sau penal'.
Biblia e doar o poveste, nu moare nimeni daca nu face ceva de pe acolo, in schimb daca comiti o infractiune ai "sansa" sa suporti pedeapsa legala.
In afara de cateva lucruri etice, si alea furate din alta religie, cea egipteana, nu e decat manipulare.
Daca Biblia e o poveste, tu ce vei fi dupa 200 de ani? (am exagerat desigur!).
Chiar te sfatuiesc sa calci vreo porunca. Mai vorbim!
Primele 4 si aia cu sabatul chiar nu exista pentru mine, asa ca le-am calcat, cum zici tu, acum ce urmeaza? Sa vorbim peste 200 de ani?!
Cum ti-am mai zis, poruncile astea nici macar nu sunt ale crestinilor sau evreilor, sunt copy/paste din alta parte. iar aia nu-l aveau pe dumnezeu in povestea lor.
Azi am fost la un turneu de poker, si am pierdut desi aveam 76% sanse de câştig. Să fie oare din cauza încălcării poruncilor divine? Apropo, porunicile divine nu se limitează la "10", ci în fapt oriunde se ordonă de către cel de sus, e asemuit unei porunci. Sa fie şi pentru că nu-mi caut sclavi? Să fie şi pentru că nu arunc cu pietre în homosexuali? Să fie şi pentru că nu dispreţuiesc o femeie ce divorţează? Să fie si pentru că nu blamez o femeie ce-a fost violată că nu s-a căsătorit cu violatorul? Oare de ce am pierdut eu la poker azi, deşi aveam şanse aşa de mari... să fie pentru că, pur şi simplu se întâmplă?
Biblia nu doar că e o poveste, e o poveste proastă, odioasă, scârboasă, plină de moralitate îndoielnică, primitivă, survenita de la un zeu egoist, înfumurat, misogin, homobof ş.a.m.d
Ştii vorba aia, "respectul se câstiga", evident că un copil ar trebui să arate respect faţă de părinţii care l-au crescut în condiţii bune, s-au ocupat de educaţia lui, ş.a.m.d Mă întreb totuşi ce respect i se poate imputa unui minor ce este maltatat, malnutit, lipsit de orice fărâmă de copilărie, de multe ori abuzat sexual, impui tu respectul că aşa scrie în cartea aia proastă? Noroc că e legea care te poate sancţiona pentru rele tratamente aplicate minorului şi eventual te poate şi decade din drepturi.
In fapt este vorba de o singura porunca:'Sa nu te crezi Dumnezeu!"Restul poruncilor) nu fac decat sa explice aceasta porunca.Gandeste-te ca toate codurile religioase si civile si penale se refera in fapt la aceasta porunca! Sa nu te crezi Dumnezeu! Cand judeci, te consideri implicit Dumnezeu. Cand esti ateu, te substitui chiar! Ca ai pierdut la poker, pai mai si pierzi.E luna plina si poate ai plusat prea mult sau nu ti-ai ascuns suficient fata, sau ai fost trisat. Nu orice pierdere inseamna o pedeapsa. Poate fi si o 'incercare' a umilintei! Nu ma face sa fac pe preotul caci nu ma pricep! Dar nu judeca si nu vei fi judecat (greselile altora nu sunt obiectul urii tale nici al dispretului tau, ti-ai pierde vremea).Are cine-i judeca. Pastreaza-ti tu sufletul curat! Nu ai a judeca nici Biblia nici macar pe atei sau femei nebune.
Copilul in schimb trebuie sa-si iubeasca neconditionat parintii, chiar si daca sunt tampiti parintii. Poate asa ii imbuneaza. E adevarat si faptul ca undeva in biblie scrie (un corolar-mai putin vazut) ca 'nici parintii sa nu-i ispiteasca pe copii.
Oricum e clar :daca ambele parti se cred Dumnezei, sigur vor iesi scantei!
In biblie scrie sa-ti iubesti femeia, sa o respecti, sa nu o batjocoresti, doar sa o indrumi cu blandete si iubire! Caci e mai slaba, din multe puncte de vedere, fie si prin faptul ca are tendinta de a te provoca la rau si a face fara sa gandeasca rau.Biblia nu e o poveste, doar ne face niste reguli pe care daca le respectam ne va fi mai bine. Eu asa o inteleg. Legea de pe pamant nu poate controla tot, oricum nu poate vindeca nici o rana si nu va da nici o compensatie reala pentru greselile noastre. In rest:'che sara, sara', adica fie ce va fi! Si cand se intampla rau, gen ce -mi povestesti si stiu si eu, se intampla tocmai din necredinta, nerespectarea poruncilor acelea de familia ta. Din cauza societatii care vad ca te-a convertit si pe tine.Din pacate. Moralitatea indoielnica apare atunci cand cu generatii inainte nu mai se repecta LEGEA. Ateii cen (noname) apar din aceleasi cauze care nu fac decat sa inrautateasca ani mai inainte 'vremurile'. Asta nu te justifica insa pe tine, sau pe mine, sa mai turnam venin mai mult decat exista deja.
Asa cred!
Îmi va lua puţin timp să-ţi raspund. Cam mule aspecte la care trebuie să mă adresez. Sper să nu mă apuce somnul. Dacă mă apucă, mâine.
"In fapt este vorba de o singura porunca:'Sa nu te crezi Dumnezeu!"Restul poruncilor) nu fac decat sa explice aceasta porunca"
Pe ce anume te bazezi când zici că e vorba doar de o singură poruncă?
Dumnezeu este perfect deci fiecare poruncă este perfectă, nu poţi afirma că există o poruncă mai perfectă decât alta. Fiecare poruncă trebuie deci să fie de acelaşi rang, căci vin de la aceeaşi autoritate iar încălcarea lor este sancţionată la fel, iadul. Sub sancţiune omenească, putem spune că există forme diferite, aşa cum consideră Dumnezeu, când e cazul sa fie biciuit, când e cazul să fie omorât ş.a.m.d, însă de luat în considerare trebuie sa fie doar efectul final, ultima sentinţa, iar aceea este iadul. Astfel, sub aspect de efect al încălcăii poruncilor, nu există nicio distincţie între ele, oricare încalci, iadul, asta dacă nu te pocăieşti. Astfel, dacă nu există o delimtiare din punct de vedere al sancţiunii, iar diverse porunci presupun diverse fapte, "a ucide nu-i tot aia cu a fura", "a comite adulter nu-i tot aia cu a avea alt zeu", habar n-am de ce con
sideri că exista "doar o poruncă". Dacă aş presupune ca există doar o poruncă, si aceea să fie "Să nu te crezi Dumnezeu", atunci aş aplica-o doar pe aia, nu m-aş crede Dumnezeu, nu aş judeca pe nimeni, însă mi-aş permite să violez o femeie pe stradă, pentru ca prin asta nu aş încălca singura poruncă, căci nu judec sub niciun fel respectiva femeie, nu o consider mai naivă, mai rea, ci pur şi simplu vreau să-i satisfac o poftă sexuală, iar asta nu ţine de faptul că mă substitui judecăţii divine, nu o violez pentru că doresc să o pedepsesc, ci pentru că doresc să ma simt bine. Cam asta ar fi rezultatul practic dacă ar fi să consider "doar o poruncă" valabilă, restul, cât să nu mă substitui judecăţii.
" Cand esti ateu, te substitui chiar!"
Când eşti ateu, eşti ateu. Nu te substitui ceva ce consideri puţin probabil a exista. Nu te poţi substitui unei inexistenţe. Dacă vorbeşti de "judecată", nu e vorba de ateism aici, oamenii bârfesc şi vorbesc dintotdeauna, si pentru că sunt mai mulţi credincioşi decât necredincioşi, oare care sunt cei ce "judecă"? Măcar ateul nu încalcă nicio poruncă, din perspectiva lui, atunci când bârfeşte ori emite raţionamente de valoare, însă un credincios încalcă.
Sunt de-acord că nu e bine sa judeci oamenii, însă nu îmi trebuie un dumnezeu pentru a respecta asta, ci doar bun simţ şi raţiune. Însă, mă refer la faptul că nu e bine să "bârfeşti" şi să nu-ti vezi de viaţa ta, şi de problemele tale, nu la faptul ca poţi ridiculiza o idee dacă nu e susţinută. A ridiculiza o idee nu e acelaşi lucru cu a judeca. Realmente consider că multe persoane cunoscute sunt pesoane de treabă, inteligente, citite, însă dacă au convingeri de ordin spiritual, şi eventual le mai şi expun într-o conversaţie, nu mă simt obligat la a "respecta" un punct de vedere ce nu ţine de realitate. Acum sa nu crezi că, eu sau, probabil majoritatea, alte subiecte şi alte treburi nu avem, decâţ să râdem de credincioşi, personal nici nu prea discut cu prietenii mei despre astfel de subiecte, căci îmi cunosc punctul de vedere, eu îl cunosc pe al lor, şi aia e, trăim în continuare împreună. Dar dacă eu aş fi convins că există reptilieni(nu am asemnea convingeri, pur exemplificativ), nu m-as simţii batjocorit ori "judecat" dacă cineva mi-ar lua în râs o astfel de convingere. A "judeca" pe cineva, înseamnă altceva, înseamnă să te iei de viaţa omului, de anumite comportamente ori mod de trai, ce nu au legătură cu ideea, ci cu viaţa lui în sine. Astfel judeci pe cineva ca e homosexual, sau că e prostituată, sau că nu vrea să se mărite la 35 de ani, ş.a.m.d Asta înseamnă să judeci un om. Să judeci o idee, e altceva, ideile sunt susceptibile de critică. Însă, " a avea o idee cretină" nu e acelaşi lucru cu " a fii cretin". Aş mai avea de scris pe subiectul ăsta, dar mai am şi alte puncte de atins.
" Dar nu judeca si nu vei fi judecat (greselile altora nu sunt obiectul urii tale nici al dispretului tau, ti-ai pierde vremea)."
Nu ştiu de ce îmi explici asta, pentru că nu ştiu să fi judecat momentan pe nimeni, însă dacă te referi la "dispreţ", greşeşti. E demn de fiinţa umană să dispreţuiască ceea ce aduce atingere fiinţei umane. Ură, nu sunt sigur dacă e necesar, însă vorbim de termene ce ţin de emoţii, si nu prea poţi pune un punct unde se termină dispreţul si unde începe ura. Însa e normal, e uman, dai dovadă de empatie, atunci când dispreţuieşti ceea ce e în mod evident demn de dispreţ. Şi nu se poate numi asta judecată. Judecata e după cum ziceam mai sus, atunci când pui sub semnul întrebării anumite comporamente ale unor oameni ce nu ţi-au facut nimic şi nici altora. Dar ai dreptul şi obligaţia de a dispreţui, un om ce violează alt om, un om ce înşeală alt om, un om ce omoară alt om si nu pentru cauze ce pot fi uman înţelese(şi cauze ce pot fi uman înţelese, nu înseamnă că ţi-ai prins nevasta în pat cu altul, si trebuie călcat pe cap, nenorocita dracu`). Dacă nu dispreţuieşti un om ce violează un copil nu ştiu cum te poţi numi om. La fel, dacă nu dispreţuieşti crimele comise în numele religiei, poate ar trebui să te gândeşti ce anume te face să fii impasibil la suferinţele iraţionale cauzate unor oameni.
"Pastreaza-ti tu sufletul curat! Nu ai a judeca nici Biblia nici macar pe atei sau femei nebune."
Nu ştiu ce-i ăla suflet, şi dacă ar fi să folosesc termenul probabil l-aş folosi într-un mod ce nu l-ai înţelege, pentru că eu dacă mă folosesc de termenul "suflet" nu mă refer la, o energie invizibilă ce va rămâne cu mine după moarte, aşa cum nici Einstein când se referea la Dumnezeu nu se referea la "o fiinţa atotputernică". Însă, am conştiinţa curată, şi atunci când nu o am, îmi fac autocritica şi incerc să repar stricăciunea dacă este posibil.
"Copilul in schimb trebuie sa-si iubeasca neconditionat parintii, chiar si daca sunt tampiti parintii."
Puţin tâmpiţi, n-ar fi o problemă. Toţi am trecut prin pubertate şi probabil ne-am considerat părintii tâmpiţi, fie că erau sau nu. Dar acceptăm că ar fi "putin tâmpiti", pentru ca majoritatea oamenilor sunt ceva tâmpiti, aşa că n-am de ce a pretinde perfecţiunea, însă întrebarea se pune, în tâmpiţenia lor, le-au oferit totuşi condiţii cât de cât normale pentru creştere/dezvoltare? Dacă da, merită respect, iubire, dacă nu... NU. Pentru că nimeni nu poate impune nimănui nimic, pe baza unui "respect" ce nu e reciproc.
"Oricum e clar :daca ambele parti se cred Dumnezei, sigur vor iesi scantei!"
Părintele, nu-si poate judeca copilul decât dacă a făcut tot posibilul să-i ofere o creştere potrivită. Tot posibilul nu înseamnă maximul de posibilitate, ci tot posibilul din ceea ce ar fi fost posibil pentru respectivii părinţi. Hai poate nici tot posibilul, însa destul încât să-i ofere o şansă la viaţa normală, fără traume prea multe. Dacă vorbim de cazuri extreme, ca cel pe care ţi l-am dat, cu ţinut fără hrană, bătut, abuzat sexual, habar n-am pe ce poţi argumenta obligaţia unei "iubiri necondiţionate", dacă însă vorbim de cazuri, să zicem la limită, depinde.
Cert e că, iubirea necondiţionată faţa de părinţi, se poate lua în considerare atunci doar când părinţii au fost părinţi, în fapt, aşa se şi intâmplă in realitate, şi nu ştiu de ce mai discut problema asta. Dacă cunoşti mulţii copii ce au fost abuzaţi sexual, bătuti fară milă, şi obligaţi sa traiască într-un mediu de spital de nebuni, care să-si iubească părinţii, să-mi zici şi mie.
"In biblie scrie sa-ti iubesti femeia, sa o respecti, sa nu o batjocoresti, doar sa o indrumi cu blandete si iubire! Caci e mai slaba, din multe puncte de vedere, fie si prin faptul ca are tendinta de a te provoca la rau si a face fara sa gandeasca rau."
Nu sunt adeptul versetelor, aşa că am să las altcuiva "onoarea", de a alipi îndemnurile legate de comportamentul femeii. Mă opresc totuşi să evidenţiez misoginismul arătat de tine, în sec XXI anul 2014. "E mai slabă din multe puncte de vedere", care sunt alea? intelectual, şi singurul punct de vedere care conteaă cu adevărat, e la fel de capabilă ca un bărbat. Fizic, deşi bărbatul are nativ un fizic mai bine conturat, asta nu o face neapărat mai slabă. Am practicat arte marţiale în timpul liceului, şi să ştii că am dat si de fete destul de rapide si de precise încât dacă ar fi fost să "ne-o dăm parte în parte", e posibil să fi fost făcut k.o prematur. Accept totuşi că, "de regulă", fizic femeia e mai slabă, dar nimic nu o opreşte să depună efort în sensul ăsta. Mai slabă, emotional ai putea spune, şi îţi zic că nici aici nu e cazul, femeile în realitate, sunt făcute să reziste "emoţional", de asta probabil multe dintre ele ajung la o vârstă fără să cunoască "iubirea", pentru că sunt asaltate de aşa de mulţi prădători, încât a devenit un mecanism de apărare al femeii asupra traumelor sentimentale. Ai putea spune, nu, mă refer mai slabă în sensul că se panichează mai uşor, că nu sunt stăpâne pe situaţie, şi iar ţi-aş zice că n-ai dreptate, şi revin la "mecanism de apărare format în timp", pai femeile au fost bătute secole întregi, curentul feminist şi drepturile egale e ceva nou, dacă face faţă soţului beat când vine acasă, şi în acelaşi timp e în stare să aibă şi grijă de casă, nu ştiu cum ai putea considera că-s mai slabe. De fapt, nici n-am să mai continui, că termenul poate fi explicat în prea multe feluri, şi te las pe tine să explici la ce te-ai referit prin " mai slabe ", eu am zis doar câteva exemple.
Habar n-am la ce te referi prin " are tendinţa de a provoca la rău ", în afară de dictonul francez "Caută femeia", dar care se referă la o cauză ce ar avea în centru femeia, de exemplu Elena din Troia, nu ştiu la ce te referi. Şi asemenea cauză, nu poate fi considerată ca "provocare la rău", nu e vina femeii că e frumoasă şi bărbaţii roiesc în jurul ei, şi ea îl prefera pe unul în loc de altul. Oricum, pentru că nu înţeleg nici afirmaţia asta, am să te las pe tine să o explici.
"Biblia nu e o poveste, doar ne face niste reguli pe care daca le respectam ne va fi mai bine. "
Ceea ce nu are bază în realitate, este o poveste. Biblia este o poveste. O poveste religioasă, cu pilde pentru copilaşi pogonaşi, dar o poveste. Nici nu poate fi privită ca un text filozofic, că nu e nici destul de elevat în exprimare nici destul de puternic in argumentaţie - pentru ca nu cuprinde argumente ci doar soluţii.
Deci o femeie violată trebuie să se mărite cu violatorul ei, asta înseamnă să respecţi o regulă din cartea aia deşteaptă. Destul de clar, nu?
"Si cand se intampla rau, gen ce -mi povestesti si stiu si eu, se intampla tocmai din necredinta, nerespectarea poruncilor acelea de familia ta."
Astfel, e vina copilului că a fost adus pe lume de nişte netrebnici ce nu sunt capabili să ofere o viaţă normala unui copil? Eu vreau să-mi explici, unde este vina copilului, şi de ce e obligat acesta la "iubire necondiţionată", că in fapt, asta era discuţia. Acum că tu zici că, părinţii dacă ar fi respectat poruncile divine, nu şi-ar fi tratat copilul cu asemenea brutalitate, e indiferent pentru punctul de vedere. E o altă discuţie aici. Tu presupui că acel copil, trebuie să le ofere iubire necondiţionată chiar şi unor asemenea părinţi, şi asta trebuie să explici, nu ca părinţii sunt vinovaţi, EVIDENT că sunt vinovaţi, dar nu pentru că n-au respectat poruncile divine, ci pentru că sunt retardaţi, cretini, tămpiţi, scursuri umane, ce n-au nimic în comun cu umanitatea. Sunt şi părinţi ce nu-şi cresc copii în "spirit creşti" sau în orice "spirit" şi sunt fericiţi. Însă repet, nu asta era discuţia.
"Din cauza societatii care vad ca te-a convertit si pe tine.Din pacate."
Nu societatea m-a convertit. Socrate, Platon, Epicur, Seneca, Heraclit, Ovidiu, Horatiu şi alţii(pasionat de filozofi antici de mic ce să fac şi eu, nu mi-a plăcut biblia). Ţi-aş dori asemenea convertire şi ţie.
" Moralitatea indoielnica apare atunci cand cu generatii inainte nu mai se repecta LEGEA."
Nu, moralitatea îndoielnică apare atunci când omul refuză să gândească pentru el, şi acceptă orice ca fiind adevărat pentru că vine din partea unei "autorităţi divine". Mai apare şi atunci când nu se adaptează la realităţile şi dinamica vieţii, la progresul ştiinţific.
(Am cam obosit, aş mai avea de completat la punctul ăsta, dar nu mai rezist)
"Ateii cen (noname) apar din aceleasi cauze care nu fac decat sa inrautateasca ani mai inainte 'vremurile'. Asta nu te justifica insa pe tine, sau pe mine, sa mai turnam venin mai mult decat exista deja.
Asa cred!"
Nu ştiu la ce venin te referi, discutăm idei, momentan n-am instigat pe nimeni să meargă să ardă pe rug credincioşii.
Te rog frumos să nu-mi critici viitoarea nevastă de peste 9 ani şi ceva luni, că m-am dus şi am anulat actele de divorţ.
Gata că am obosit, sţiu că n-am atins toate punctele ce le doream, dar nu mai pot.
'Daca nu-ti respecti si cinstesti parintii, atunci se intampla exact cu ce scrie in porunca decalogului. Pedeapsa cu moartea. Daca cineva nu ma crede, nu are decat sa faca o simulare, incercare.'
-Deci, vrei sa spui ca daca nu-ti respecti parintii, cea mai buna pedeapsa ar fi moartea?
Nu te fa ca nu intelegi si nu rastalmaci. Omul se refera la moartea spirituala, in raport ca accesul la viata vesnica.
Nu inteleg ei ce-or sa fie peste 200 de ani. Nu inteleg nici macar ca vor fi si ei parinti peste 20 de ani si vor culege in familiile lor ce seamana acum cu vorbe.
Si vorbele tale sunt 'furate', daramite la religii milenare?
Ca sa nu citezi pe nimeni, nu-i asa ca trebuie sa tacem din gura?
Dar vorbim, prefacandu-ne ca traim si existam.Sa fim seriosi stimabile!
Cand colo 'purceaua e moarta-n cotet!".
Poruncile sunt universale.Iar eu cand lucrez duminica, mereu fac efort dublu sau mai mult sa obtin vreun rezultat.Ce urmeaza? Aisa vezi, mai devreme sau mai tarziu.Si eu le-am calcat pe aproape toate si acum sufar.
Fiecare face ce vrea, daca omul vrea sa-si cinsteasca parintii atunci ok, daca nu, iarasi ok.
Respectul ar trebui sa fie pe merit, in caz contrar el creeaza ipocrizie. Respectul trebuie sa fie din convingere. Nu se poate respecta un dictator sau o persoana care isi bate joc(in cazul asta respectul este de fatada, el este fals).
O persoana se iubeste pentru ceea ce este, se iubesc calitatile ei. Daca ei ii lipsesc acele calitati, ea nu mai poate fi iubita, nu poate fi iubita pentru ceea ce nu este. Nu se poate iubi ceea ce provoaca repulsie sau displace, nu se poate iubi un caracter urat, inuman.
Nu se poate porunci ce si cat sa iubesti. "Poruncile" sunt aberante si indecente, ele nu explica, nu tin cont de aspecte, situatii, calitati, valori, ele doar dicteaza.
Orice lege/porunca poate fi abuzata de catre omul pervers. In familie trebuie sa existe un respect reciproc intre parinti - copii. In general se spune caci copii sunt cei care trebuie sa-si respecte parintii,pentru ca ei sunt (sau ar trebui sa fie) mai experimentati. Cand mama iti spune ca nu e bine sa stai asa de mult la internet si sa te apuci de carte,stie ea ce stie. Eu,ca adolescent,stiu cum e : deseori avem tendinta sa ne ignoram parintii pentru ca,spunem noi,sunt mai inapoiati. Poate ca acem dreptate,progresul din ziua de azi a creat un dezechilibru intre generatii,dar parintii vor avea intotdeauna o intelepciune a lor,a oamenilor trecuti prin viata. Bineinteles,sunt si parinti ce fac abuz,cred ca stim cu totii, sunt destule cazuri. Un parinte nu trebuie sa uite ca deseori, ei, adultii, sunt doar niste copii care au uitat sa se mai joace.
Legea civila aduce mai mult bine decat multe lucruri ce le zic in Biblie, o tema mai des scrisa de mine (de genul pensia pentru oameni in varsta nici macar nu e sugerata(!), dar e un drept ce orice om bolnav sau cu handicap (iar ce nu era ajutat de societatea Biblica, din contra oamenii cu handicap erau considerati ca aveau un blestem fie ca au pacatuit fie ca parintii lor au pacatuit).
Totusi, a incurajat Isus la a cinsti parintii? Si-a cinstit el parintii? A incurajat pe altii cand a zis: "Lasa mortii sa isi ingroape mortii"?
Personal nu cred ca o astfel de porunca aduce nimic bun, doar ca e porunca. O porunca mai buna ar fi: "cinsteste oamenii cu bun simt, sau cei care ajuta pe altii".
Parintii nu intotdeauna intra in aceasta categorie!
@"Totusi, a incurajat Isus la a cinsti parintii? Si-a cinstit el parintii? "
Avand in vedere doar rastimpul anilor vietii pamantesti ai putea avea indoieli.
Dandu-i darul de a ajuta oamenii, Maica Domunului este cinstita in comunitatile ortodoxe si catolice. Nu stim noi in cer cum este cinstita, insa sigur stii atitudinea fata de ea in biserica; asa a cinstit-o.
@"Personal nu cred ca o astfel de porunca aduce nimic bun, doar ca e porunca. O porunca mai buna ar fi: "cinsteste oamenii cu bun simt, sau cei care ajuta pe altii".
Nu degeab am intrebat eu mai inainte daca ateii de pe TPU au un mulah/ hogea al lor.
Iaca-ta ca ti-ai facut legea ta si ai desfiintat-o pe cea a lui Dumnezeu.
Pai de ce- ntrebi? ce nu ai vazut la adolescenti? ori la dragoste si sex despre cei de 14 ani care sant mari, si iau decizii? ori cei de 12-13 care au IUBITI-IUBITE, si nu-si suporta parintii ca nu-i lasa noaptea afara? esti culmea!
Am vrut sa vad daca este vreun ateu (unul singur) care sa spuna ca e bine sa iti cinstesti parintii. Ma asteptam la Khlud, sublimu'...
Bartoldo? concentreaza-te pe ce e improtant in viata ta de crestin. daca esti ateu nu cauta sustinere ori adepti.fiindca un ateu devine crestin in secunda unu.un crestin nu mai devine ateu decat cand nu spune; cred Doamne, ajuta necredintei mele
Tu chiar îi acorzi o vină copilului? Copilul e lipsit de discernământ, e obligaţia părintelui să-l educe, să-i explice ce e bine şi ce rău, ba chiar are şi un drept de corecţie atâta timp cât nu depăşeşte o anumită limită pentru a da în infracţiune, tu chiar crezi, că copilul ăla, şi modul in care se comportă faţă de tine, e altceva decât o reflecţie a modului în care l-ai crescut?
Totuşi, legal există o obligaţie de întreţinere a copiilor faţă de părinţi, dacă părinţii sunt în imposibilitate de "a supravieţuii". Însă mai mult, nu ştiu de ce ar trebui să existe o astfel de normă legală, despre cum să îţi creşti copilul să nu ajungă să-şi bată joc de tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
