Bună ziua, in ultima perioadă de o lună, ma simt foarte groaznic, nu prea am chef de nimic, nu pot comunica deschis, sunt făcut etc. am gânduri negative, groaznice, daca văd o știre pe Facebook sau îmi povestește cineva ceva mă îngrijorez ca și cum și eu as putea face sau pății. Am fost la psihiatru a zis că am reacție depresiva anxioasă, am primit tratament dar tot nu mă simt bine și în siguranță. Oare innebunesc?

Depresia și anxietatea nu au legătură cu nebunia.

Așa sunt și eu de câțiva ani, e greu sa ieși din stările astea, au multe cauze.

Nu, ai nevoie si de psihoterepeut sa vorbesti despre aceste probleme

Nu innebunesti, ceea ce faci este o reactie bazata pe compararea cu alte persoane / lucruri ce le consideri un esec personal.

De obicei, cel putin eu asta am observat, depresia provine in proportie de 70-80% din familie, nu reusesti sa-ti mandresti parintii / ai esuat cu o fata sau baiat si undeva ai considerat ca te-ai autosabotat, restul de 30-20% provin din nereusitele integrarii sociale.
Tratamentul nu este bazat intotdeauna sa te vindece, ci mai degrama, sa linisteasca spiritul gol. Daca nu ai o caracteristica personala (un mod de a fi tu), de ce nu preiei anumite atribute din alte personaje? De exemplu, partile negative ale unui om, ura, violenta, cinismul, etc, integrezi asta in caracterul tau si il limitezi in vigorile modernismului.
Pe langa asta, nu consider ca ai fost total sincer cu psihiatrul, i-ai spus ce vezi tu problematic si el ti-a oferit pe baza asta, niste solutii.
Ce doresc sa spun este ca, nu vad depresia ca pe o boala formata din ceva, ci mai degraba o modificare a constientului, intelegi si vezi lucruri, iar acest fapt duce la noi interpretari, ceea ce te face sa gandesti negativ si sa o iei ca pe o varianta sigura. (de exemplu, 7 din 10 relatii se despart, tu consideri ca sansele sa fii acel 3 din 10 este aproape imposibil si te pregatesti sa faci fata celor 7 din 10, nimic neobisnuit)

Si depresia totodata vine din tine, nu doresti sa intri in societate din cauza a catorva esecuri, este intr-adevar de inteles, insa cum poti spune ca vrei sa mangai blanita un lup cand te temi de lup ca te v-a musca?

Rezumat, posibil ca din cauza trecutului tai sa fi creeat un zid protectiv, consideri orice lucru periculor decat binevoitor si decat sa ajungi asemenea altor oameni in pierdere, preferi sa ramai in zona de confort, cu timpul te vei plictisii si vei face pasi spre a revenii in societate, fie prin tarie (prin ura si violenta), fie cu starea ta actuala.

Si eu pățesc, încă merg la terapie, psiholoaga mea a spus ca se numește anxietate socială, si mă pune sa vorbesc cu oameni (face 2 face la ea in centru) care se confrunta si ei cu asta si, așa ne deschidem