Doresc sa spun ceva despre depresie si anxietate. Spune colegul nostru simplu ca nu se vindeca depresia cronica, cum asa? Destui se vindeca daca-si urmeaza tratamentul cu sfintenie, de exemplue prietenul meu a avut anxietate de mic, s-a trezit la 36 ani sa se trateze cand era sa cada jos de rau, s-a tot agravat, i-am zis si nu s-a dus la medic, e programator, are minte dar nu stiu de ce nu s-a dus. A luat Spitomin 30 mg/zi dat de medic si s-a vindecat, a luat 2 ani, dupa aia a ramas bine fara tratament, deci nu generalizam ca nu se vindeca, dar a primit trat corect si l-a urmat. Nu am inteles de ce oamenii nu urmeaza trat.

sadrian46 spune ca leacul depresiei este miscare, iesitul si etc, si recomanda sa aiba acela un ideal in viata. Nici nu conteaza ce zice ala in cartea aia de 200 pagini. Chiar am discutat cu medicul despre chestiile astea, a spus "ei nu au studii de medicina, medicamente, mecanisme dar se baga". O depresie serioasa sau anxietate, ori si si, nu se duce fara tratament, chiar si aia moderata, se poate agrava si se poate lasa cu suicid. Asta chiar prietenul meu medic de pe FB a spus-o. Din moment ce are un om depresie, intai sa treaca si apoi vin de la sine toate alea nivel 0 pana la 3 sau ce o fi. Daca ajungi sa-ti pui problema ca trebuie aia si aia, deja nu e ok, iar daca te fortezi te chinuie, e ca si cum vrei sa accelerezi cu frana pusa la masina, e aiurea. Se trateaza depresia si de la sine ii vine omului sa faca ce trebuie, in mod automat. Bine sa fie depresie, nu o suparare normala si sa o luam ca depresie.

Si la intrebarea ta Simplu, nu pot spune care e cel mai bun antidepresiv sau anxiolitic, depinde de om. Unuia ii merge un AD foarte bine fata de oricare altul, altuia ii merge bine altul, sau la 10 insi le merge acelasi lucru foarte bine. De ex unuia de pe romedic nu i-a mers nici 10 AD-uri, a luat unu Brintellix, si asta ii merge bine. La altii merge Cipralex foarte bine. Iar pentru anxietate merge bine de ex Spitomin 30 mg, asta merge la multi, si nu are efectele secundare unui AD, dar multi medici nu il dau, isi face efect ca si un AD in minim 21 zile. Incep cu ce nu trebuie, direct cu un AD SSRI plus un anxitolitic benzo trei sapt ca sa ia anxietatea mai sus data eventual de AD, apoi scot benzi si ramane AD care-si face treaba si pe anxietate, dar SSRI face praf sexul, Spit nu. Sau da alte combinatii gen haloperidol plus carbamazepina, sau baga antipsihotic de-i face leguma pe aia si vin si spun ca trat nu ajuta, ca e aiurea sa luam, ca i-a facut praf, si lumea generalizeaza fapta unui medic naspa. La unii merge si un AD+ doza mica antipsihotic f bine.
Altii dau Remeron care nu ataca sexul pe timp trat, dar sedeaza si urca pofta de papau, la altii le merge f bine si nu sedeaza, dar la mai putini. E bun anxiolitic.

Altii baga un AD SSRI si Bubropion, primul e pe serotonina, al doilea pe dopamina si noradrenailina, deci e relativ rau de tot.

Si daca ii spune? Celalalt tot aia simte si isi urmeaza ce simte, nu ajuta pana ce nu ii trece automat de la tratament. Din pacate parerea ta este formata subiectiv dupa cum esti tu chiar daca poate nu constientizezi asta, este incorect sa-ti faci o parere generalizata doar luand cazul tau in calcul sau doar alte cateva pe care l-ai cunoaste, cel mai corect e sa spunem ca unii se vindeca, si unii nu, am mai zis.

Nu poti generaliza, caci e fals, si unii chiar o sa creada si le pica mai rau moralul adica le pica degeaba, cand de fapt se pot numara printre cei mult norocosi (nu printre cei multi care sunt nenorocosi), si deci au 50 % sansa sa fie okey mereu fara trat dupa ce se trat corect.

De ex cand eu am probleme, chiar nu am nevoie de cineva, vreau sa stau linistit ori in pat, ori asa in camera mea, ma irita cineva langa mine, oricum nu are cu ce sa ma ajute, si nici nu imi mai face placere sa socializez atunci, din contra, cand sunt bine, atunci vreau contact cu oamenii. Insa sigur ca-s multi la care le face bine sa stea de vorba, asa cum zici, si ii ajuta nesinguratatea in acele momente.

Da, pai orice medicatie are efecte secundare, asta nu are legatura cu adictia si toleranta (adica sa maresti doza pentru acelasi efect) pe care o poate da benzodiazepinele. Dar la multi efecte secundare apar la inceput, si in timp dispar, cand sunt in tratament. La unii se manifesta unele efecte, la altii altele, la altii deloc, depinde si aici de om. Dar sigur, poate fi si cum zici tu, sa se intensifice in timp.

Uite un efect secundar nasol care exact cum zici, apare in timp si este caracteristic tratamentului cu AD-uri din clasa SSRI, la unii poate apare sindromul AAS, deci cam dupa 6 luni sau mai tarziu de tratament, poate apare asta adica Antidepressant Apathy Syndrome, adica te aplatizeaza emotional, ai anhedonie deci nu mai simti placere din nimic, apatie adica nu mai ai motivatie pentru nimic. Deci nu apare de la inceput la nimeni, si nu este trecut in prospect ca na, nu i-a dus capul sa o faca deci acest sindrom este cunoscut in lumea medicala. Adica esti o masina fara emotii. Solutii exista, fie se reduce doza daca starea permite, fie se schimba AD-ul cu unul din aceiasi clasa, fie se schimba clasa de AD-uri, fie se asociaza acel SSRI cu un stimulant. Efectul nu e permanent, se duce complet daca se schimba tratamentul.

Si am uitat, aviz amatorilor care au depresie mai serioasa si nu se trateaza, netratata poate (dar nu e o regula) sa se lase cu cel mai nasol efect si anume anhedonia si apatia, am zis mai sus ce este, astea se trateaza foarte greu sau uneori deloc! Dar aici nu mai e de la medicamente ca mai sus adica AAS, ci pe bune. Deci e clar cred ca. Daca pentru depresii, anxietati exista trat, pentru alea doua nu prea, baietii nu stiu cam cu ce se mananca anhedonia si apatia.

Ce afectare tati, suparare, pus la suflet, ca s-a certat mama in familie, ca n-am luat examenu`, ca m-a parasit iubirea mare aia a vietii mele, sau frica si nu stiu ce, ca nu pot lucra si aoleu nu am bani sa ma intretin, ci indiferenta totala, ce pana mea. Nici sa mori nu mai vrei, deci nu mai esti in pericol de suicid, pentru ca nu mai vrei nimic, pai de ce sa mori daca nici nu mai suferi! E jale cu asta.

Adica? Aaa, cu poluarea, incalzirea globala si E-urile din mancare, mda, se cam apropie sfarsitul, ai dreptate.

Unii se simt f bine acasa si fara vreo problema, sau ca protectie, de ex eu sunt foarte sociabil, deschis, prietenos, vb cu oricine, am trei prieteni f buni care ma viziteaza des, deci socializez f okey, mai stau pe forumuri, am gramada de pasiuni si preocupari pe care le fac acasa, si crede-ma ca afara chiar ma cam plictisesc sa ies mereu, depinde fiecare unde se simte bine, nu generalizam ca doar un model de stil de viata e normal sau bun. Aia care nu ies din casa ca au anxietate si evita contactul cu oamenii, sunt alta categorie. Si dupa ce se trateaza, vedem cum sunt ei natural si ce le place, ce stil de viata.

Uite ceva politic, e doar o parere, nu le convine la astia mari ca sta lumea mai mult la calc si pe smart, si fac reclama anti, caci daca bati mingea, alergi prin santiere, nu inveti nimic. Stand pe la astealalte mai mult, inveti, evoluezi, "risti" sa ajungi mai dotat, mai valoros pe piata muncii, iar ei nu au nevoie de oameni destepti, ci fraieri ca sa fie manipulati usor. Chiar scria undeva de cativa hackeri "tinerii stau la calc, si invata, si ajung sa faca din astea". Ca sa nu mai spun ca nu poti sta exagerat, are omu munca, scoala, vad ca strazile si orasu e full de oameni, daca era ca astia de fac propaganda, era cam pustiu. Parcurile-s pline de copii, oameni, terasele, strandurile, la mare, munte, deci aici mi-am dat seama ca ei mint "putin". Copilu vine de la scoala, mai si invata 1-2-3 ore, cand sa stea toata ziua pe smart sau calc?! Omu mare vine pe la ora 19 obosit, se spala, mananca, mai sta poate la cal, dar cat? Ca a doua zi trebuie scularea pentru munca.

Si asa se face manipularea "nu e bine aia pentru ca...dar e bine asa", dar pentru ca-ul ala tu nu l-ai verificat sa vezi daca chiar asa e. Dar daca compari cu realitatea ai sa vezi o hiba. Nici eu care stau acasa nu stau mereu, vin aici dupa ora 18, sau uneori dupa ora 22, 30. Ca mai fac si altele.

Da, 0,25 mg.

Deci dupa combinatie de Alprazolam cu altele, nu i-a mers deloc. Numai Alprazolam cu Serlift. Mai intai doza de 0, 50 mg dimineata si seara iar apoi i-a scazut dr. psihiatru la cat am spus, 0, 25 mg Alprazolam seara si 0, 25 mg la nevoie. Astea i-au mers bine chiar daca dormea mai mult. Cand trebuia sa se trezeasca mai devreme, o putea face, nu era problema. Numai ca turcul nu a inteles ca trebuie sa se tina de tratament. Gasise de lucru s daca venea obosita acasa si putea adormi, a crezut ca nu mai are nevoie de tratament. Eh, dupa o saptamana i-au revenit crizele, dupa cum spuneam.

In cazul meu, nu mai retin diagnosticul, a fost acum 10 ani un episod de halucinatie. Nu puteam dormi de 4 zile absolut deloc.In loc de somn cu vise erau halucinatii. Ok, internat 30 de zile din care retin numai cateva, probabil acele zile in care eram mai putin sedat iar dupa externare, Seroquel si picaturi de Haloperidol. Nu era anxietate, nu era frica de moarte sau de altceva ci mai degraba nesiguranta zilei de azi, de maine. Dupa cum am relatat mai sus am tinut tratamentul cu sfintenie, vizitat medicul la 6 luni si scazut tratamentul dupa investigatii. Doamne, dar ce investigatii, parca dadeam test la scoala de soferi. Scris, oral etc. Totusi mi-a dat acele picaturi de Haloperidol 3-3-6 pe restul vietii ca sa ma mentin asa. Si uite ca ma manca in fund sa nu le mai iau. Adica le iau cand consider eu.
Uneori uit, dimineata am treaba si numai la tratament nu am gandesc, iar seara furat de alte activitati uit din nou. Un alt impiediment este ca trebuie scoasa scrisaorea emdicala si locuiesc la 70 de km de oras, trebuie programare la telefon, eu am probleme cu auzul, locuiesc singur dupa ce fosta a plecat...e mai greu pentru mine sa fac o programare. Iar o simpla plimbare cu tractorul numit microbuz, mi se pune pe suflet.
Una stiu somnul sontribuie foarte mult la „vindecare", fie anxietate sau altceva. Nu ma supar repede, nu cedez nervos la o ceartasau altceva dar si cand o fac, vere... I-am spus asta psihiatrei si m-a asigurat ca orice om mai cedeaza nervos. Totul este sa ai si putina incredere in tine, in cei din jurul tau...asa e lumea. Niciodata sa nu pui raul inainte, sa te gandesti la ceva negativ. Tv-urile astea sunt focare de anxietate, cum daidrumul al tv vezi groaza si distrugere. unui bolnav de anxietate nu-i face bine asa ceva. Fosta mea daca vedea un paianjen ziua, il visa 4 nopti la rand. Se trezea noaptea plangand, traia visele, de oricare fel ar fi. Daca erau vise urate, se trezea si nu isi putea reveni imediat, inca traia visul. Atunci se impune a doua persoana care sa se trezeasca cu bolnavul si sa il tina de vorba, sa ii explice, sa il tina de vorba. Cu timpul se putea controla singura si cu ajutorul acelui tratament era ok.
Dupa ce ne-am desapartit (gagica credea ca e ok si isi putea trai singura viata, fara sa depinda de nimeni) s-a angajat in oras dar....nu a mai luat tratamentul, aplecand urechea la unul si la altul cum ca Alprazolamul da dependenta, desi i-am explicat si eu si psihiatra ca doza este mica. Aia e! Oricum, asemenea persoane nu pot trai singure, pe picioarele lor. Trebuie sa fie cineva alaturichiar si intr-o calatorie scurta. De pilda fosta a fost singura la oras iar la intoarcere a facut o criza in microbuz. Criza aia de se uita pe pereti si n stia ce se intampla. Noroc ca cineva din microbuz mi-a dat un mesaj si am fost sa o iau din statie cand microbuzul a sosit. Altfel ramanea in el. Dar nici atunci nu voias a coboare, frate. Mai tarziu, mi-a spus ca in timpul crizei, credea ca a fugit de la spital si nu mai voia sa se intoarca. Da, stiu probabi sa aiba si alte afectiuni.

Multumesc de sfat! Inca mai tin legatura cu ea. O sa ii propun sa mearga la un control la glanda tiroida. Fratioare, ea nu are parinti, adica nu i-a cunoscut, nu a avut familie fiind crescuta la casa de copii si iti dai seama ce tambalau si frica ea colo.

A avut sprijin moral de la mine, am ascultat-o, am incercat sa aflu ce anume are in suflet, ce ii provoaca s-ai i-a provocat frica asta. Ma rog, poate si ceva ingropat adanc in memorie este cauza. Da, am aflat destule, a avut viata trista, grea...imi povestea episoade din viata la orfelinat dar... deodata imi spunea ca nu mai vreas a vorbeasca despre asta. O intelegeam si nu o fortam ca mai apoi in alte zile sa o descos, sa ii explic ca e mai ok sa isi usureze sufletul si sa nu tina ascuns in ea. Se vedea vizibil ca se simtea mai bine dupa ce se spovedea.
Nu mai avea frica de cimitir dupa ce mi-a spus ca a fost violata intr-un cimitir cand avea numa 5 ani. Si nici nmanui nu a spus, nici atunci dupa ce s-a intamplat. Fata asta a trait cu socul asta tinut in ea, mult tmp.

Da trebuie sa simtă sa facă toate astea la ea nu prea e cazul dar sa meargă la psiholog și psihiatru nu strica mai ales ca o trecut prin ce o trecut

Din ce ai zis tu are nevoie de psiholog mai degrabă decat endocrinolog deci făcut regulat vizite la psiholog

Ca sedendarist pe perioade lungi riști tot felul de probleme nu e de jucat cu sedentarismul aici nu ai zis bine nimeni nu ar trebui sa fie sedentarist e adevărat ca dacă nu simte nu face da sedentarismul e foarte periculos pe perioade lungi o dai în boli serioase dacă tu stai și nu faci nimic

Eu cu sportul nu am zis nimic greșit sportul chiar ajuta în anxietate și sedentarismul e asa cum am zis eu dacă tu ești sau nu ești sedentarist e problema ta asta nu înseamnă că trebuie să fie toți la fel dacă își urmează cu strictetete tratamentul poate va simți sa facă nu ca e asa cum spun eu sa facă și ea nu simte asa e corect dar dacă va fi mai ok făcând sport o va ajuta mai ales ca o trecut prin niște traume și după cum zic acești specialiști sedentarismul favorizează anxietatea și da complicații grave care cu ele ramai

Un număr însemnat de studii constată o legătură între sedentarism și probleme medicale precum diabetul, obezitatea sau problemele cardiace. Cercetătorii de la Centrul de Cercetare a Activității Fizice și a Nutriției de la Universitatea Deakin din Australia au fost interesați să vadă dacă sedentarismul se poate asocia și cu probleme de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea. Conform lui Megan Teychenne, directorul de cercetare al centrului, atât anxietatea, cât și comportamentul sedentar înregistrează creșteri la nivelul societății moderne, astfel că echipa sa și-a pus problema dacă ar putea exista o legătură între acești doi factori.

În acest scop, cercetătorii au evaluat rezultatele a nouă studii care investigau în mod specific legătura dintre sedentarism și anxietate. Studiile vizau diverse comportamente sedentare, printre care privitul la televizor, utilizarea calculatorului, statul așezat în timpul transportului, la serviciu, precum și timpul total petrecut stând jos de-a lungul unei zile. Două dintre studii au inclus copii și adolescenți, restul de șapte referindu-se la adulți.

În cinci dintre studii, sedentarismul fost asociat cu un risc crescut de anxietate. Patru studii au identificat o legătură între timpul total petrecut stând jos și riscul de a dezvolta anxietate. În ceea ce privește contribuția timpului petrecut în fața televizorului și a calculatorului, rezultatele sunt mai puțin concludente, însă unul dintre studii a arătat că 36% dintre elevii de liceu care petreceau mai mult de două ore pe zi în fața calculatorului sau a televizorului manifestau un risc semnificativ mai crescut de a fi anxioși decât cei care petreceau sub două ore.

Echipa de cercetare afirmă că legătura dintre comportamentul sedentar și anxietate s-ar putea datora tulburărilor de somn, izolării sociale sau problemelor survenite la nivel metabolic din cauza sedentarismului. Cauzele nu sunt insă cunoscute cu precizie. Puține studii au reușit, până acum, să testeze în mod direct relația cauzală dintre anxietate și comportamentul sedentar.

Ceea ce știm, însă, dintr-o serie de alte cercetări realizate până în prezent, este că exercițiul fizic este o modalitate eficientă de a diminua anxietatea. Un studiu citat adesea în literatură, realizat în 2001 de un expert de la Universitatea din Liverpool, Peter Salmon, inventariază modalitățile prin care exercițiul fizic duce la scăderea anxietății. Autorul arată că mișcarea influențează starea de bine prin efectul asupra sentimentului de eficacitate personală și de mobilizare și prin faptul că promovează integrarea socială. Mai mult decât atât, exercițiul fizic are efecte antidepresive și anxiolitice, favorizând modificări chimice benefice la nivelul creierului (de exemplu, producția de noradrenalină și opioizi), și îmbunătățind, totodată, rezistența la stres.

Așadar, exercițiul fizic este, fără îndoială, o alternativă la comportamentul sedentar inclusiv pentru cei care sunt expuși la probleme de anxietate. Chiar dacă încă nu se cunoaște precis felul în care sedentarismul poate conduce la anxietate, o bună modalitate de a-i contracara efectele negative, susținută atât de știință, cât și de intuiția noastră, este să începem să facem mai multă mișcare.
Deci dacă tu nu ieși din casa și ești sedentar e problema dar eu zic ca sedentarismul favorireazeaza anxietatea o alimentează și mai mult tu nu ai contact cu societatea acolo zicea de 2 ore eu zic ca foarte mulți stau cu zecile sportul făcut regulat chiar ajuta în anxietate ce am zis eu nu am zis greșit și nu am făcut nimic greșit cu generalizatul sa se tine de tratament bineînțeles dar dacă nu poate reuși sa iasă afara dacă anxietatea e mare măcar sa facă în casa exercuzii fizice fiindcă o va ajuta sunt cazuri în care sau murit de la sedentarism deci sa fim realiști degeaba iei tu tratament dacă tu stai între 4 patru pereți nici asa nu o sa te faci bine le vei lua degeaba trebuie sa ieși și din zona de confort dacă chiar vrei sa scapi de anxietate dar dacă tu iei tratament și stai numai în casa pe smarthone nu prea cred ca vei scăpa de anxietate cu ea vei rămâne deci sportul ajuta da bineînțeles trebuie sa ia tratament și sa simtă dar daci nici când simte nu face nimic e grav nu vorbesc de cazul ei în general statul în casa nu te va scăpa de anxietate niciodată și sedentarismul. Sunt câțiva pe situ asta care degeaba urmează tratament ei tot în casa stau cu orele normal ca nu i se va vindeca niciodată asa o alimentează mai rău anxietatea. Dacă tu stai numai în casa și cam asta reiese nu înseamnă că și altora le va face bine asta tu poți ieși da nu vrei alții vor da da nu pot ieși da sau nici măcar nu încearcă sa lupte deci sedentarismul pe perioade lungi afectează serios sănătatea chiar favorizează anxietatea și lipsa exercițiilor fizice asa cum spun și ei specialiștii eu mi am zis părerea

Fiecare sa facă cum vrea ce vrea ce simte da eu unu am observat ca e chiar asa cum zic specialiștii când ies rar din casa anxietatea se resimte serios când ies mai des se ameliorează semnificativ și când alergam în aer liber parca nici nu simțeam ce e aia depresie dar bineînțeles e nevoie de un trigger ca să faci asta tratamentul ți l da dar chestia e ca trebuie sa faci mișcare nu sa stai înțepenit pe calculator măcar în casa poți face exerciții cazul fetei e într-adevăr grav din ce o zis fostul are nevoie de psiholog și de tratament medicamentos dar în casa poate face mișcare exerciții fizice una alta dar alții iau tratament se simt ok și tot nu fac nimic sunt niște blegi prefera sa stea cu orele în fata telefonului și se mai mira de ce se îmbolnăvesc de la sedentarism se îmbolnăvesc îți zic eu e asa cum zic eu.

Pai au șanse dar trebuie sa se tina de tratament asa cum i sa recomandat de specialisti

Nu conteaza ce intelegea turcul sau nu! Sanatatea este numarul 1, pentru ca am mai zis, daca omu se joaca, s-ar putea sa nu mai conteze nimic, nici ca ai munca, ca nu ai, sau altele. Pai normal ca a avut starile care le-a avut, aia cu microbuzul era mai mult decat anxietate, era si ceva psihotic poate, in anxietate normala, atac de panica nu crezi ceva ce nu a fost sau nu este in realitate. Si de ce v-ati despartit? Ca era bine, tu cu probleme, ea la fel, va potriveati.

Si tu la fel, nu te juca, ca te joci cu focul, ia tratamentul ala ca la carte, pentru ca ala te mentine, chiar daca pe moment esti bine, nu te gandi ca vei ramane asa daca nu te tii de tratament! Ca la tine asta este, te faci ca uiti ca de fapt abia astepti motiv sa nu mai iei, vrei sa te ia valu sa uiti ca sa nu iei ca si cum totul se duce si gata, ca te simti bine si asta e. Tu crezi ca daca nu mai iei, nu mai ai probleme?! Crezi ca te ajuta aia cu "aaa daca nu iau inseamna ca nu-s bolnav"? Asta la nivel inconstient poate, la multi e asa "daca iau, e clar ca sunt bolnav", pai DA, oricine poate fi, nu e nici o rusine, trebuie sa acceptam asta.
Ca, comportamentele constiente de inconstient sunt date de fapt, si noi nu ne prindem de fapt, tu o sa zici ca nu de aia, si poate asa este, insa poate fi si asa, inconstientul tau sa refuze ideea ca e bolnav, si sa te faca sa nu mai iei tratament.
Frica zilei de maine si ceva de genul e tot una, anxietatea se manifesta poate diferit, depinde de om, unu are frica de moarte (desi aici nu prea pricep ce atata frica, se moare la o adica si adios), altul are grija de maine si de viitor, si tot asa.

Lasa tu scuzele (nu scuze pentru mine, ci pentru tine) cu Km si altele, fa ce trebuie. Sau ia reteta de undeva din apropiere si cumpara halo si gata, merge si asa, adica sa fie un medic psihiatru in jurul localitatii tale sau iei, scrisoare medicala o faci odata, o dai la medic de fam, si lunar iti da reteta de tratament. Faci cum doresti tu, insa nu-ti va fi bine daca nu iei ca la carte tratamentul.
Doza asta de halo e doza de anxietate, e okey.

Plus ca un tratament poate consolideaza treaba pe acolo, are rol sa nu intrerupi, daca intrerupi e posibil sa pierzi tot progresul, multi patesc asa. De ex ei iau AD-ul 2 luni, se simt bine, il intrerup, depresia revine si s-a dus dracu tot ce s-a castigat din reparatie, trebuie sa o ia de la cap si sa astepte iar 3-4 saptamani pana incepe iar trat sa-si faca efectul.

Si asta fac multi care iau SSRI-uri, din cauza ca face praf sexul pe perioada tratamentului, este adevarat ca e nasol de tot, dar totusi merita sa iei 1-2 ani un tratament dar dupa sa fi bine cu toate fara sa iei, decat sa nu iei si sa fi nasol cu sexul mereu, ca si in depresie sexu e praf. Aia care iau toata viata, mda, acolo e nasolie mare cu sexul. Dar exista clase de AD-uri care nu afecteaza sexul, se poate schimba, si poate functiona, daca nu merge, si merge doar un SSRI, e nasol, pe astia ii inteleg ca intrerup.

La psihiatru a mers din moment ce a avut tratament. Si la psiholog sa se duca, sigur. Insa totusi ma gandesc eu cum o mai ajuta psihologul daca a trecut prin ce a trecut?! Ca ce s-a intamplat, ramane, si daca zice sau nu zice despre, ce? Asta uite ca eu nu am inteles, si cand am intrebat psihologi sa imi spuna si mie mecanismul prin care se rezolva, nu au stiut ce sa spuna. Ca nu poti zice ca nu avea cui sa se confeseze, cu cine sa discute, ca il avea pe Lucian. Si astept sa-mi zica de ce s-au despartit, ca este destul de interesanta chestia asta, mai ales ca ar avea nevoie unul de altul. Ca unul sanatos, mai greu sta cu unul cu probleme, chiar si daca e ok dar ia tratament.

Ai dreptate, pot apare alte probleme de sanatate fara miscare, dar depinde si de nivelul de sedentarism, ca e una doar sa stai in pat si alta e totusi sa te misti putin fie si pana la scoala care este la 5 minute de tine si inapoi, fie si la cumparaturi in zona destul de des si atat, adica un 30 de minute sa umbli zilnic totusi.

Sedentarismul poate da depresie si anxietate indirect, adica omu se ingrasa, arata naspa, se imbolnaveste (ca de la ingrasare apar n boli), in societate nu mai este placut si acceptat cum trebuie, de aici probleme. Dar daca ai o alimentatie sanatoasa, echilibrata deci nu diete dezechilibrate gen Keto, Dukan, disociata, veganism, si greutatea este normala, dar te si misti asa cat de cat cum am zis mai sus, nu ai nici o treaba.

Interesant ce ai spus faza cu în societate nu mai este acceptat dar din cauza faptului ca arata nașpa ca e gras sau ca e anxios bolnav psihic sau ambele? Eu m-am îngrășat fix din cauza aceasta a sedentarismului și dau vina ca ar fi hipotiroidism sau poate chiar e cine știe pana nu trag o vizita la endo nu știu... Dar eu am observat ca am gușă deci s-ar putea sa fie ceva probleme la tiroida și la unghiile de la mâini mi se rup unghiile am observat de îngrășat m-am îngrășat brusc cu câteva kg bune nu suport frigul nu îl pot tolera parca și fata o am umflata ca și cum ar fi retenție am citit ca ai asa ceva în bolile tiroidiene mie îmi suna a ceva autoimun gen hashimoto mai ales ca începe și parul sa îmi cada sau astea or fi efectele sedentarismului ar fi ceva sa mor din cauza asta trebuie sa fac ceva ca e grava situația și cu alimentația sa o schimb sa nu mai mănânc mult pe baza emoțională.

Mai degrabă la psihoterapeut aceeia tratează și cauza nu doar efectul dar are nevoie de multe ședințe e un caz complex e o trauma greu de tratat și pastilele nu tratează trauma tratează efectul traumei dar cauza nicidecum. Ar avea nevoie de ceva sa uite acea trauma complet nu știu poate hipnoza poate alte chestii dar aici e vb de sindrom post traumatic și pentru asta exista tratament asta e și cauza anxietății și a atacurilor de panica
Are nevoie de vizite regulate la psihoterapeut clar. Dar sunt cazuri în care sau vindecat oameni traumatizați. Sa nu își piardă speranța.

Corect, sigur ca este ideal sa facem exercitii fizice, insa nu se poate asa in societatea de azi! Nu se mai poate, oamenii vin obositi de la munca pe la ora 19 majoritatea care au program de la ora 9, nu le mai arde de din astea, miscarea pe care o fac, sunt plimbarile prin oras, si in general lumea cam iese des din casa, deci nu e asa o mare problema cum se zice. Unii vin acasa si mai tarziu decat ora 19! Aia care nu ies din casa, sunt alta categorie, nu discutam de aia, ca la aia normal ca nu e bine, eu ziceam de majoritatea oamenilor.
Eu 6 ani jumate am facut sala dar aveam timp, nu aveam servici, faceam si 2-3 ore cam 4 zile pe saptamana, si ca paradox, boala se agrava si asa, deci nu conta ca faceam sau nu.

La cercetatori si altii le e usor sa vorbeasca, dar nesimtitii de patroni subjuga omul, pun din ce in ce mai multa presiune pe el la munca, streseaza, oboseste, nesiguranta locului de munca, neajunsurile, deci nivelul de trai slab, de asta nu zic cercetatorii! Cand sa mai faca si exercitii fizice oamenii aia?!
Sa le faca programul de lucru de 6 ore sa zicem, sa aiba salariu ca lumea, sa fie viata buna si sa vedem ca apoi au timp si de o ora de miscare pe zi.

Pai astea in primul rand adica problemele sociale pot declansa depresie si anxietate, plus E-urile din mancare care-s toxice si pot ataca organismul inclusiv creierul. Daca fac miscare cat de cat si atat, ajunge la o adica.

Greșeală mea tulburare post traumatica * e într-adevăr foarte greu de tratat dar cu sprijin moral psihoterapie cognitiv comportamental și medicamentație i se poate îmbunătăți viata și sănătatea psihica. Și pentru stres posttraumatic exista tratament
Ala dacă îl urmează cu sfințenie se va simți mai bine

Pai cand e omu depresiv, nu ai acel trigger, si deci nu se prea face ce zici tu, asta una, insa cine nu are depresie ci doar anxietate, poate avea acel trigger, adica motivatia, din contra, este chiar mai alert.
A doua, poti proba si sa intrebi tu (lasa ce ai citit, ca ce scrie acolo nu se aplica peste tot, nu se poate generaliza), sa vezi ca un om sanatos este foarte bine si fara alergare si exercitii fizice facute in mod special, sunt foarte bine doar cu miscarea uzuala si atat, dar sa o aiba si pe aia, iar 95 % din oameni o au, miscarea aia la minim, dar o au, problema la ei este alimentatia si greutatea, dar aia cu greutate normala, sunt brici, cine nu e bine asa, e deja bolnav si are boala, sa fie clar.

Tu te simteai bine abia daca alergai, pentru ca doar asa fortai neurotransmitatorii sa urce, asa cum la un om sanatos deja sunt asa si fara sa alerge, dar asta nu inseamna o afacere strict referindu-ne la anxietate. In rest beneficiile care erau, adica micarea in sine, muschii, corpul, era un mare castig. Recomand si eu macar o ora pe zi de bicicleta acasa la un puls de 130 sa zicem, daca afara e mai complicat, sau si exercitiul muscular de trei ori pe saptamana cate o ora, ca ajunge. Face foarte bine asta, dar asta independent de orice altceva, anxietate, depresie sau altele.

Pai sa se tina, de ce sa nu se tina de trat? Daca vor sa fie bine, sa faca ca specialistii, nu de capul lor.

Tratamentul îți dă acel trigger fără tratament evident ca nu îl ai și nu ai motivație

Bun sfat cu bicicleta o sa țin cont dar se apropie căldură asa ca o sa pot alerga în aer liber da nu știu dacă am voie ca am lombosciatica tot bicicleta e alegerea corecta 130 ok mersi de sfat.

Daca era acceptat in societate inainte cel anxios, poate nu va mai fi de la ingrasare, pentru ca fizicul sare in ochi. Daca e omu anxios sau depresiv si nu se vede, e acceptat in continuare, daca se vede, si din cauza aia nu ar mai fi acceptat, insa nu in toate cazurile, depinde. insa si cel gras, nu neaparat nu e acceptat, multi sunt acceptati si este foarte bine, insa eu am zis cum ar putea sedentarismul sa cauzeze depresie si anxietate.

Deci te ingrasi ca mananci mai multe Kcal dacat arzi, nu are legatura cu sedentarismul neaparat, eu si cu sala dura m-am ingrasat 2 Kg in doua saptamani, pentru ca aveam o medie de 4000 Kcal/zi in loc de 3000 cat ardeam. Mananci pe baza emotionala, a urcat pofta de mancare, este clar. Si daca nu mananci mai mult ca volum, mananci mai mult caloric.

Poate ai hipotiroidism, dar la ala scade pofta de mancare si retii apa pana la 5 Kg, deci aia simuleaza ingrasarea doar, dar ma mir cum de nu te-ai dus sa faci analizele la tiorida pana acum, fa-le. Eu cheleam lent si cu sala cu tot de ani de zile, nu pica parul de la sedentarism, du-te la medic, fa analizele la tiroida si zi-mi ce a iesit, fa sa mananci ce vrei tu, dar sa ai mai putine kcal decat arzi daca vrei sa slabesti, sau cat arzi ca sa te mentii, insa sigur, de preferat mancare sanatoasa, si iar clar fa miscare daca poti, doar sa nu te fortezi prea tare ca la unii se accentueaza anxietatea dat fiind ca baga corpul in stres, deci la unii, efortul sustinut si accentuat agraveaza anxietatea, de aia ziceam ca ce ai citit tu nu este de generalizat.

Si ma rog cum trateaza cauza psihologul trauma? Fi ma serios. Sa se mai nasca odata si sa nu mai existe trauma, atunci da, altfel cauza ramane. Ai dreptate, ar fi partial o problema psihologica, insa nu vad cum o rezolva acolo, ca bla bla bla si? Zi cu cuvintele tale, cum dracu sa rezolve cauza?! Logic, nu din ce ai citit sau ai auzit.

Multa lume a avut poate aceleasi traume, dar nu au atacuri de panica, psihoza si altele, sigur ca se agraveaza din traume, dar din pacate nu putem decat sa crestem rezistenta la ele si atat. Un om sanatos psihic, trece mult mai usor pentru traume. Sti tu ca asta e cauza?! De unde sti ca nu avea probleme de dinainte adica sensibilitatea, vulnerabilitatea, iar trauma doar a declansat s-au agravat ceva ce deja oricum venea mai tarziu, deci aia e, sigur ca psihologii se lauda ca fac, ca dreg, dar daca le ceri concret cate cazuri au rezolvat, nu stiu sa-ti spuna. Si sa-ti spuna cum rezolva ei cauza, vorba medicului meu "care e cauza anxietatii, depresiei, psihozei?", asta mi-a zis chiar recent cand ne-am vazut, desi si el e adeptul psihoterapiei in anume cazuri.
Cu cat sensibilitatea si vulnerabilitatea genetica e mai mare catre depresie si anxietate cu atata reactionezi mai urat la traume, cu cat esti mai sanatos, cu atat treci mult mai okey peste ele, trauma ramane ca a fost, dar nu te mai atinge. De fapt ea e bolnava coapta, daca se joaca si nu-si ia tratamentul, ce sa facem?! Si daca nu era trauma, era alt motiv, cand nu mai sunt motive, boala nascoceste motive.

Daca au caz psihologii, iau banii si daca problema nu se rezolva, zice "asta e, nu se garanteaza rezultatul", dar asta nu zice de la inceput ca e posibil, iti da impresia ca se rezolva 101 % treaba, dar tu nu mai iei nimic din bani inapoi, el ia tot, deci riscul nu si-l asuma deloc.

Si tulb post traumatica tot anxietate este, cu un tratament bun, se duce si aia. Sa faca si terapie cel ce are asa ceva, nu zic nu, dar eu tot nu inteleg la ce ajuta, m-a pasionat psihologia, dar nu i-am vazut sensul in afara de faza ca e bine sa spui problemele, ce simti, sa discuti cu cineva, sa intelegi niste chestii, chestii pe care le intelege omul ala si singur daca il duce capul, dar hai sa zicem ca e bine sa se faca.

Pai da! Daca ai acel trigger si simti motivatie, vei face si miscare, asta clar, vine de la sine, si asa cum am zis, recomand si eu. Daca nu simti, atunci nu faci nici asa si aia este, inseamna ca nu sta in felul de a fi, desi si insusi faptul ca nu sta in felul de a fi, e deja o patologie. In mod normal omu sanatos ca lumea, simte automat ca doreste sa faca miscare in afara de aia minima de zi cu zi.

Ca si lenea, ea e de fapt efectul unei boli, multi nu vad chestia asta, un om sanatos nu e lenes, simte ca nu e bine asa nici daca s-ar forta. Ca si ala care nu are munca si nici un rost la 25 ani sa zicem, are probleme fie psihologice fie psihiatrice, fie ambele. Ca unul ok nu ajunge in stadiul ala in mod automat, si daca au parintii si ii dau, el zice "nu, vreau sa fiu pe picioarele mele, asa ma simt bine", deci aia e, e usor sa condamnam, dar greu sa intelegem ce se intampla, omul ala nu e de vina de fapt.

Pentru cei ce vor sa slabeasca, ora aia o recomand fie bicla, fie alergare, se calculeaza puls 65 % din cel maxim permis adica puls maxim = 220 - varsta, apoi se calculeaza 65 % din rezultat, cu pulsul ala sa se faca o ora de alergare sau bicla, se poate face si 45 de minute cu puls 85 % din cel maxim admis, dar se risca o pierdere musculara mai mare. Merge si un 70 % din cel admis.

Pentru cei cu greutate normala, si daca fac 30 de minute bicla sau alergare pe zi efort sustinut, sa zicem un 70-75 % din pulsul maxim admis, ajunge ca miscare, plus miscarea uzuala de care ziceam de zi cu zi.
E bine sa se manance un 100 g de paine inainte de efort, ca sa se minimalizeze pierderea de masa musculara la ritm mai accentuat pentru acea ora.

Bicla e cea mai sigura, ca nu e periculos nici pentru pucioare, genunchi, eu mai faceam acasa bicla, ca e foarte comod, fac dus imediat fie iarna sau vara, reglez rezistenta, am toate datele ce si cum.

Ce ușoară trebuie să fie viața pentru Ioneasca, ce fain poate trăi ea cu idei puține și fixe. La ea totul se rezolvă cu niște somnic. Medicii se bat ca proștii să diagnosticheze, să scrie rețete, când ar putea să-și trimită pacienții la somn. Ce fraeri.