Voi ati avut vreodata problema asta gen sa nu vorbiti niciodata sau mai niciodata din motivul ca nu ati avut efectiv ce sa spuneti ca nu va trecea mai nimic in minte ca aveati mintea goala fara nimic de povestit? Daca da, care a fost cauza la voi si cum ati rezolvat? Pentru ca si eu am problema asta sincer, de ceva ani... Si na, nu stiu cum sa fac... Deci a mai patit cineva de aici chestia asta? Cum ati rezolvat si care a fost cauza? Bunicul meu spune ca e din cauza ca nu am incredere in mine dar nu e asa, ca daca era asa aveam ce sa spun, si alegeam sa nu vorbesc din cauza ca, cum spune el, nu am incredere in mine. Ori la mine nu e asa, eu chiar nu am ce sa spun in momentele in care nu vorbesc. Efectiv nu am ce sa spun adica... De ce, care e cauza si cum rezolv...

Poți sa-mi scrii o situatie in care ai pațit asta?

Pai nu stiu acum sa iti spun dar eu mai mereu sunt asa, tot timpul adica sunt mai mult tacut si abia vorbesc, si cand vorbesc nu vorbesc nu stiu ce, vorbesc mai mult chestii de astea care nu sunt nu stiu ce deci. nu stiu daca intelegi

Nu esti singur, si eu sunt asa.

Si de ce, stii? Care e cauza adica? Si ai facut ceva in legatura cu asta? Ai fost la vreun doctor ceva? Nu stiu.

Sau nu e o problema asta? Sau nu e neaparat? Sau cum

Lumina este comparata cu Cunoasterea. Cand nu este Lumina exista doar gol si intuneric.

De aceea este bine sa ai o referinta si sa te increzi nu in tine ci in Dumnezeu. Oamenii cauta tot timpul sa fie ILUMINATI. Toti au o ideologie. Iluministii sunt singurii care se cheama pe ei siesi iluministi fara sa spuna ca au vreo ideologie.


Husserl spune ca Constiinta tot timpul se dirijeaza spre ceva. In noi exista anumite necesitati spre adevar. Sócrate spune sa ne deschidem si sa dialogam.

Eu ma gandeam sa ma duc la doctor imediat ce pot, la un psiholog pentru inceput, dar nu stiu. Ca daca se poate rezolva si altfel dau bani aiurea la doctor.

Eu vorbesc putin, dar gandesc profund ori ce lucru. nu e neaparat o problema ca nu vorbesti tot timpul, probail inca ai nevoie de timp sa te desvolti mai bine. cati ani ai?

Pai 27.

Du-te mai intai la un psiholog, si de acolo te va indruma ce sa faci. nu te gandi ca o sa iti irosesti bani aiurea. conteaza mai mult cum te simti tu ca persoana, bani vin si pleaca.

Multi inainte. esti singur sau intr-o relatie?

Ca eu sincer ma cam tem ca nu am de zis mai nimic niciodata din cauza ca am o problema pentru ca si cu emotiile nu stau chiar bine, in sensul ca nu prea schitez emotii si parca nu sunt nici asa de intense. Inseamna ca cel mai probabil de asta nu am eu ce sa zic mai tot timpul, nu? Si si cand vorbesc nu vorbesc mai niciodata nu stiu ce chestii, daca intelegi

Singur sunt, si ma si tem ca asa voi ramane mereu sincer, ca ma cam indoiesc ca ma voi putea schimba intr atat incat sa pot trece la acest pas

Bunicul tău are dreptate. Are experienta de viata mai multa decat tine.
Aici gresiti mult, astia mai tineri, nu luati in seama parerea celor mai in varsta.

"Da, mi s-a întâmplat și mie! Când eram în România, nu mă simțeam confortabilă în prezența altora și de multe ori nu știam ce să spun. Apoi, când am mers în Italia, am observat că oamenii sunt foarte amabili și zâmbitori, ceea ce m-a făcut să mă simt mai deschisă și dornică să comunic.

Este destul de comun să te simți în acea situație, mai ales în contexte sociale sau cu persoane pe care nu le cunoști bine. Poate ar fi util să folosești platformele sociale, cum ar fi Facebook sau Instagram, pentru a-ți îmbunătăți comunicarea. Personal, eu comunic doar ce îmi spune sufletul și mintea, iar asta mă ajută să fiu autentică.
Îți recomand să urmezi-ți inima, pentru că ea știe deja cine ești cu adevărat. Cu timpul, și cu puțin exercițiu, îți va fi mai ușor să te deschizi și să găsești subiecte de discuție, pentru că asta am făcut eu.

Poate fi din cauza "depresiei", poate din cauza a nu spune ceva gresit, in principiu, depinde cand si in ce momente patesti asta.

Tind sa cred ca face parte dintr-un fel de auto-protectie, "la ce rost sa ii spui lui Y ceva, oricum nu va intelege / va disparea din "istoria" mea / a mai zis cineva chestia asta poate candva si il repet / majoritatea oamenilor vorbesc asa mult, macar eu sa nu mai zic nimic"

Nu ai ce sa faci, personal prefer sa las pe altcineva sa isi antreneze muschii faciali vorbind decat sa spun ceva ce oricum nu va conta.

Da, cred ca se întâmplă oricui dar mai ales persoanelor introvertite. Cele extrovertite cred ca au mereu ceva de spus. Știu cum e, ca un gol în minte. Efectiv nu ai niciun gând. Mi s-a întâmplat.

Ești introvertit.

E ok, cu timpul îți vei găsi pe cineva, lângă care te vei simți comod și îți vei da drumul să fii tu. probabil ca ai stima de sine scăzută. Încearcă să citești mai des despre cum să fii mai confident, în anumite situații.

Nu, nu e nici o auto-protectie, chiar nu am ce sa zic in momentele alea. Nu imi vine nimic, am mintea goala... Deci e pe bune

Si cum ai reusit sa iesi din asta tu? Ce ai facut?

Si de unde as putea sa citesc despre asta? Mi ai putea trimite tu ceva sau?

Adica si neincrederea in tine te poate face sa ai acest gol in minte si sa nu ai ce sa spui?

Caută pe Google, cum să devin mai încrezător ca bărbat, acolo vei găsi un răspuns. La fel interesează te despre cum să îți reprogramezi subconștientul.

Si oare daca am si probleme cu emotiile ca gen nu prea le schitez samd, cel mai probabil e vorba de depresie? De aia severa? Ca am inteles ca cei care au depresia severa li se mai intampla si asta

Si eu patesc asta, dar am observat ca se intampla atunci cand nu ma simt comod alaturi de persoanele respective, nu-mi doresc sa fiu acolo, am o stare proasta si asa mai departe. Eu cred in sinea mea ca sunt foarte anxioasa si asta duce la tacerea si golul acela.

La mine se intampla chiar si cu cei cu care ma simt comod... Atunci oare care e problema? Ce crezi ca am sau ca as putea avea? Daca chiar si cu cei cu care ma simt comod nu prea vorbesc pentru ca nu am ce sa vorbesc

Ai o viata activa sau monotonă? Exista posibilitatea sa fie și datorita unui stil de viata monotona. Persoanele care au o viata activă în general pentru ei nu exista complexitatea aceasta despre ce anume sa vorbesc (parerea mea). Sper ca mesajul meu iti este de folos. Nu avem cum sa evaluam corect situația in proportie de 100 la suta pentru ca nu te cunoastem, Singurul care te cunoaste este Dumnezeu, doar El te poate ajuta, noi TPU ramanem doar la presupuneri . Recomandarea mea este sa te încrezi în Dumnezeu ca te poate schimba. Doar Dumnezeu te cunoaște în întregime. Roaga-te lui Dumnezeu cu credinta și încrede-te în El ca te va ajuta! Citește Biblia!

Da, e monotona. Deci asta e cauza ca nu am ce sa spun de cele mai multe ori?

Nu am încercat sa ies din asta, sincer deoarece mi se pare plăcut sa nu ai gânduri. Spuneam interlocutorului meu din câte îmi amintesc ca pur și simplu nu am niciun gând, e liniște în capul meu și ca nu mai știu ce sa zic și era în regula. Poți sa faci și haz de asta, nu e o mare problema. Câteodată bineînțeles nu e ok când te blochezi, dacă ești la un interviu pentru munca de exemplu. Ți s-a întâmplat asta? Mie mi se întâmplă în general sa am lapsusuri, sa vreau sa zic un cuvânt și sa îl uit. Dar asta cred ca i se poate întâmpla oricui, trebuie doar sa ai un vocabular bogat(prin citirea de cărți) și sa găsești sinonime.