| sabin89 a întrebat:

A anticipat cineva catastrofa din aprilie 1912 în cazul vasului Titanic?
Morgan Robertson a scris o carte intitulată "Futility" în 1898, paisprezece ani înainte de tragicul eveniment. Cartea spune povestea unui transatlantic uriaş plin cu pasageri bogaţi. Nava a fost aproape exact construită ca şi Titanicul. În povestea lui Robertson, nava a lovit un aisberg într-o noapte rece de aprilie şi s-a scufundat în Oceanul Atlantic. Cei mai mulţi dintre cei 3000 de pasageri şi echipaj au murit din cauză că nava nu a avut suficiente bărci de salvare. Nava din poveste a fost numită... Titan.
Cum s-ar putea explica asta? Şi ce alte comentarii mai puteţi face pe marginea tragicului eveniment? Pare cam ciudată indiferenţa manifestată de căpitanul navei. S-a dus liniştit la culcare, deşi i se semnalase prezenţa aisbergurilor în zonă. Pe de altă parte, ofiţerul de comandă a dat un ordin exact opus instrucţiunilor de navigare de la acea vreme. A ordonat schimbarea direcţiei de mers, concomitent cu încetinirea vitezei. De ce?

12 răspunsuri:
| sierra1 a răspuns:

"Cum s-ar putea explica asta"

coincidență, simplu

| sabin89 explică (pentru sierra1):

Poate a fost un vizionar happy

| minrest a răspuns:

Cartile de fictiune utilizeaza toate posibilitatile de a construi o intriga, ar fi fost ciudat sa NU fie utilizata in fictiune ciocnire cu un iceberg. Stim ca Eduard John Smith, capitanul navei, a murit in naufragiu, dar spune-mi, te rog, daca putea sa scape cu viata. Si cum. In conditiile in care, pana in 1973, capitanul trebuia sa paraseasca ultimul nava; rusinea si dizgratia unui capitan care nu ar fi parasit ultimul nava, ar fi fost mult mai rele ca moartea. Era o obligatie legala, dar si o cutuma morala. Vad ca ii banuiesti si pe ofiteri, cam ce pierderi au avut ofiterii? Toti se sacrifica pentru a transpune in realitate un roman comercial, scris cu 14 ani in urma?

| Jouliete a răspuns:

Si eu am citit acum mult timp dupa ce vizionasem filmul "Titanic" si chiar m-a surprins faptul ca acea carte parea că a prezis viitorul. Dar acum sa ne gandim cate lucruri s-ar mai putea intampla si nu se intampla. Eu cred ca in multitudinea de intamplari si posibilitati trebuie sa aiba loc si o coincidenta la fel ca in cazul de fata adica pur si simplu sa se asemene foarte tare doua evenimente, desi stiu ca pare o coincidenta mare si fiindca a afectat multi oameni momentul acela tragic. Acel autor a avut o imaginatie buna si cum probabil mai exista povesti imaginate in carti care chiar sunt si in viata reala, dar noi nu stim la fel cu detalii amanuntite care se asemana foarte mult. Orice se poate, lumea e mare.

| sabin89 explică (pentru minrest):

Cred că mă suspectezi de adept al teoriei conspiraţiei. laughing Nu, nu sunt. Te înţeleg însă, pentru că din felul cum am pus eu problema s-ar putea deduce şi aşa. Dar, repet, nu. Eu am pus doar nişte întrebări. Admit că a fost o coincidenţă asemănarea cu acea carte. Doar mă ştii că nu cred în ghiciri sau vrăjitorii. Căpitanul Smith e clar că a fost un erou. I s-a ridicat şi o statuie în oraşul lui natal, Lichfield. Dar eşuarea navei s-ar putea pune tocmai pe seama curajului său. Un senator american însărcinat cu investigarea (William Alden Smith) a scris mai târziu: "His indifference to danger was one of the direct and the contributing cause of this unnecessary tragedy". Tu nu te-ai referit deloc în răspunsul tău la acest aspect. Iar ofiţerul Murdoch, parcă aşa îl chema, care a fost la comandă în seara aceea fatală, a dat nişte comenzi discutabile: să se vireze spre stânga şi să se reducă viteza, exact invers decât se prevedea în instrucţionile din manuale: când o navă este în pericol să izbească în ceva "to turn away and slow is the surest possible way of bringing about a collision". Dacă Titanicul ar fi lovit aisbergul frontal, probabil ar fi supravieţuit accidentului. Sau, dacă totuşi a virat, să îşi fi menţinut măcar viteza. Poate că ar fi fost şanse să evite muntele plutitor.

| minrest a răspuns (pentru sabin89):

De fapt, am raspuns avand in vedere teoria conspirationista pe care ar putea sa o conceapa alti useri, supraestimand improbabilitatea ca naufragiul sa semene cu un roman, precum si alte inprejurari deloc suspecte. Capitanul nu a fost un erou, el nu avea voie sa se salveze dacat ultimul, in situatia de atunci era exclus sa fie salvati toti inaintea lui. Eu stiam ca nu era de astepta intalnirea cu un icesberg, dar nu am de gand sa verific. Si daca a fost o greseala, care e miza? Greseli cu consecinte tragice se fac tot timpul, nu e nici o noutate. Care e cel mai potrivit nume pentru un pachebot gigantic, adica titanic?

| Digikey a răspuns:

Nu mai cred in coincidente de mult timp.
Autorul Dean Koontz a prezis, epidemia de coronavirus în thrillerul său din 1981, "Ochii întunericului"
Numele virusului era Wuhan-400.

| sierra1 a răspuns (pentru sabin89):

Tot coincidență la fel ca in cazul lu' ăla, cum îi zice...nostradamus

| sabin89 explică (pentru Jouliete):

Crezi că va fi vreodată recuperat corpul navei de pe fundul oceanului?

| sabin89 explică (pentru Digikey):

Toţi suntem uneori ispitiţi să NU credem în coincidenşe. Problema este însă că nu prea avem ce pune în loc. Ar trebui probabil să admitem existenţa a ceva sau cineva supranatural care dirijează anumite evenimente. Dar cine ar putea fi acesta? Ne complicăm. Sau, să admitem teoria conspiraţiei. happy N-am ştiut de "Ochii întunericului" cu Wuhan-ul lui. Asta chiar te pune pe gânduri.

| Jouliete a răspuns (pentru sabin89):

Pai daca oamenii gasesc un motiv bun pentru al recupera dar sa aiba si echipamentul necesar cred ca da. Dar nava nu va rezista decat inca maxim 100 de ani fiindca o deterioreaza bacteriile din apa. Deci daca cineva ar vrea s-o recupereze nu ar trebui sa astepte.

| TheWznd a răspuns:

Toate pacheboturile de atunci aveau aceeași tehnică de construcție, nu existau sute de tehnici, ca să fie fenomenal faptul că cel din poveste a fost construit ca cel din realitate.

Tragediile de pe vase erau o temă destul de comună atunci pentru beletristica. La fel cum pademiile au fost subiect de filme si cărți zeci de ani, și hopa, acum chiar trăim una.