Ai o "durere" care nu te paraseste niciodata ..sa zicem ca e ca un lant cu o greutate mare care atarna de una din gleznele tale. Nu il poti da la o parte pentru ca acel lant a devenit deja o parte din tine. Pare sau e de neinlaturat si tocmai incertitudinea de a nu stii daca glezna ta va redeveni vreodata libera e cea care te trage in permanenta in jos.din ce in ce mai jos.

E posibil sa nu te mai gandesti la durerea aceea daca ea te urmareste pretutindeni? Te poti ingropa atat de tare incat sa respingi o parte din tine si inca sa te poti simti intreg?

Cu timpul te obisnuiesti si o integrezi in sistemul tau, oricat de multi nu-ti convine, oricat de mult o detesti, oricat de mult rau iti face. Cand vezi ca nu ai nici-o scapare si vindecarea n-o gasesti, nu ai prea multe optiuni dupa ce realizezi ca nu poti gasi solutia. Asa ca te resemnezi si accepti chiar si acea parte din tine, oricat de mult o detesti.

Cuvantul cheie este "gandesti", daca iti ocupi mintea destul, daca ai activitate, reusesti, daca nu ai, atunci nu ii de bine.
Nu este sanatos sa te ingropi, mai devreme sau mai tarziu o sa iasa afara, si nu o sa fie frumos deloc, de asta, The past is our definition. We may strive with good reason to escape it, or to escape what is bad in it. But we will escape it only by adding something better to it.
Cand o sa incepi sa adaugi amintiri frumoase, atunci o sa scapi si o sa fi liber/a, dar nu te lasa trecutul sa faci asta asa de usor, tine de la persoana la persoana, in orice caz.

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19132621

subiectul lui sickofallthings.

Daca e o parte din tine n-ar trebui sa-l vezi ca altceva, si tu il vezi. Daca te gandesti de unde e lantul si unde e cheia de la lacat, sau un cleste ca sa scapi de el? Windowsul are o chestie pentru a-l repara in caz de ceva, "system restore", si daca n-ai sters nimic (ceea ce nu e indicat ca ocupa spatiu), trebuie sa te gandesti de cand ai probleme cu el si sa alegi o data dinaintea aparitiei problemei, asa o sa readuci sistemul la data respectiva, fa si tu asa.

Când eram prin liceu, în timpul unui exercițiu fizic am simțit că a plesnit ceva pe spate, un mușchi sau un tendon, nu știu. Oricum, de atunci mă doare și e o durere continuă.

La început am încercat să scap de durere, am mers la doctor, am încercat diverse chestii. Obișnuiam să mă întind pe podea și o rugam pe prietena mea să se urce cu picioarele pe mine și să danseze pe spatele meu (și nu era ușoară).

Au trecut mai mult de 10 ani de atunci și durerea e încă acolo, la fel ca la început dar m-am obișnuit cu ea. Partea bună e că pot să dorm. Într-un fel face parte din mine acum, după atâta vreme. Nici nu știu dacă vreau să mai scap de ea.

Parca era o boala a sistemului nervos, nu imi mai aduc aminte cum ii zicea, dar am vazut un documentar de genu', in care respectivi oameni isi amputau piciorul pentru ca ii deranja, picioarele fiind sanatoase.

Http://www.youtube.com/watch?v=G3G6fh6zBFc

Asculta versurile, poate te ajuta! :)