As vrea o explicatie stiintifica despre suferinta cauzata de cineva care te paraseste si simti durere sau cand isi moare cineva drag ce anume provaca durerea aia?
hormonii implicati in durerea aia, si cum poate creierul cauza durere de asta?

Pai ca sa intelegem cum apare durerea asta cand ne lipseste cineva trebuie sa intelegem ce se intampla in creier atunci cand suntem cu cineva pe care il/o iubim.
Creierul elibereaza Oxitocina, numita si hormonul atasamentului. Acest hormon are foarte multe efecte asupra creierului. Mareste imunitatea, rezistenta la durere si scade stresul.
Probabil ca atunci cand pierdem o persoana draga nivelul oxitocine scade cauzand astfel efecte negative ca imunitate scazuta, sensibilitate la durere, cresterea nivelului de cortizol si poate si depresie.
Creierul poate cauza multe lucruri fiziologice, daca te intereseaza subiectul te sfatuiesc sa cauti informatii despre "placebo" si "nocebo".

Senzatia ca nu mai ai. O jucarie sau pe cineva drag.Chestia ca te gandesti ca nu mai ai sau nu mai vezi ceva drag in viata iti cauzeaza acea suferinta.Nu e durere, nu doare nimic. Cineva spunea sa te autocontrolezi.Traind,sa te astepti si la ce e mai rau. Unii sunt constienti de asta,sufla si in iaurt chiar daca nu au mai patit-o.Cei ce sunt constienti de asta, ca moare cineva drag, ca in viata ai si de pierdut, fiind pregatiti si pentru ce e mai rau, trec mai usor peste. Viata atarna de un fir de par. Nu stii cand dispare cineva drag.Si poate ca e mai bine asa pentru ca stiind cand va disparea cineva drag sau cand vei ierde marea iubire si vei fi parasit, practic vei trai numai cu frica in san.

Mhmm, nu iti pot da o explicatie stiintifica, fiindca nu lucrez in domeniu. Insa, suferintele tu le alegi sa intre in viata ta. De obicei, atunci cand suntem tradati, parasiti, suferim si ne plangem singuri de mila. Uram singuratatea si ajungem super simplu sa devenim dependenti. Dependenta de obicei ia nastere dintr-un gol (cel mai adesea din copilarie). Cand intervine suferinta in viata noastra, noi vedem doar partea urata a sa. De exemplu, cand ne paraseste persoana iubita, avem impresia ca nu vom gasi pe nimeni, ca vom fi nefericiti si nimeni nu va mai fi ca persoana respectiva. Asta este partea proasta. Ne focusam doar pe acesta. Ei bine, despartirile, suferintele s.a.md au benefiicile lor. De exemplu, de ce cand sunem parasiti nu vedem ca poate atat a fost ciclul relatie, poate daca continuam relatia, eram si mai nefericiti decat suntem in acel moment, ca raman amintiri extraordinare! Poate de la acel om am invatat lucruri si conceptii noi, am evoluat. Bagajelul din relatia respectiva il luam cu noi mai departe. SI referitor la moarte, ea este naturala, nu este ceva ce tine de SF. Moartea trebuie mai intai acceptat si mai apoi infruntata. In momentul cand auzim ca cineva moare, este foarte bine sa plangem, sa ne descarcam, dar mai apoi, cand creierul este limpede, sa acceptam si sa trecem mai departe. Stim foarte bine ca nimic nu este pentru totdeauna. Imi place enorm aces citat:"Cafeaua se răcește, fumul se risipește, timpul trece și oamenii se schimbă". Reflecta adevarul! Trebuie sa vedem perfectiunea in imperfectiune, intelegi? Te pup.