Care credeți că sunt diferențele dintre semnificațiile termenilor: „sistem" și „rețea"? Există situații în care unul se poate folosi, dar altul nu dacă descriem o colecție de obiecte ce interacționează? Clar, există situații în care unul este preferat în detrimentul celuilalt.
Definitiile de pe net exprima aceeasi idee, formulata diferit; nu indica o deosebire vizibila care ar impune folosirea unuia dintre termeni numai intr-un animit context.Am intalnit si definitii pentru retea care sa cuprinda termenul "sistem".
Termenul de "retea" mi se pare utilizat mai des pentru a desemna o legatura intre elemente identice sau cel putin similare.Cum ar fi niste margele pe o ata(nu e neaparat sa fie si reteaua liniara).La sistem cred ca accentul cade mai mult pe ideea de ansamblu, de intreg, nu sunt analizate individual componentele.
Răspunde
„Termenul de "retea" mi se pare utilizat mai des pentru a desemna o legatura intre elemente identice sau cel putin similare."
Exact la ce m-am gândit ultima oară... Merci de răspuns!
Răspunde Legat de sistem, ba sunt analizate și separat. Fiecare element funcționează pe baza unui model matematic. Ai nevoie să parcurgi modelul unui element, pentru a studia, interpreta acel element legat de el. De exemplu, într-un sistem de măsură nu poți pune orice traductor. Trebuie să studiezi modul de funcționare și tipul de traductor ca sistemul de măsură să își îndeplinească scopul per ansamblu. Un exemplu mai simplu ar fi calculatorul (sau sistemul de calcul). Nu poți asambla un sistem fără să ții cont de elementele individuale, a căror caracteristici pot crea incompatibilitate sau bottleneck cu altele.
Depinde de sistem.Presupun ca la unele e necasara analizarea fiecarui component, la altele se ia ca un tot unitar.
Mi-a trecut prin cap "sistem juridic" si "sistem endocrin" cand ti-am citit intrebarea.Cand spui asta te referi la ideea de intreg, la o functie colectiva a acelui sistem, rolul sau per-ansamblu.
Este normal că pentru orice sistem contează rolul său per-ansamblu. De asta a fost construit/realizat. Însă și la sistemul juridic, nu poți avea sistem fără a avea de exemplu elementul numit lege, care e studiat cu multă sfințenie și tot modernizat în funcție de factorii sociali. Factorii sociali sunt și ei element de bază, ce trebuie studiat. Mai pe la sfârșit văd resursele umane (cele juridice) care aplică legea. Oamenii ajung în sistem după o serie de testări de aptitudini și verificări foarte stricte și continue legate de integritate. Cu siguranță că scopul e ăla important (nu ne pasă de niciunul dintre aceste obiecte dacă nu îi dăm un scop per-ansamblu). La sistemul endocrin, glandele endocrine trebuie să își facă treaba. Eu m-aș gândi și mai mult la sistemul uman per-ansamblu care poate fi asociat și cu o mașină. Că de prin biologie ne inspirăm ca să facem și noi câte ceva.
De acord.Dar nimeni nu face rationamentele astea in cap cand se refera la sistemul juridic sau endocrin, decat daca i se cere sa analizeze separat componentele sau il intereseaza in mod special un anumit element.Traducand in imagini, cand spun "retea" vad un singur component al acelei retele si e de ajuns sa-l multiplic pentru a obtine reteaua(in cele mai multe cazuri), in timp ce la "sistem" nu am in minte toate componentele, ci mai degeaba rolul pe care-l indeplinesc.
Din punctul meu de vedere asemanarea sistemului uman cu o masina minimalizeaza complexitatea lui, prin ignorarea aspectelor mai putin mecanice(functiile cognitive).
Ba îi pasă de lege și de societate și de angajați cuiva anume. E un sistem legat în buclă. Legea ține cont de societate, angajații de lege, și societatea de angajații din sistemul juridic. Este o știință ca oricare alta cu un studiu amplu.
Iar la rețea nu e musai să fie același component. E adevărat că de obicei ne referim la componente asemănătoare (nu neapărat aceleași). De exemplu sunt multe tipuri de aparate, dispozitive ce pot fi conectate la rețeaua de internet. Cât despre sistem, depinde din ce perspectivă vizualizezi. Dacă interacționezi cu sistemul, sigur interacționezi cu una dintre componentele sistemului, care interacționează la rândul ei cu alta (ca în exemplu).
Deși mașinile nu au ajuns la nivelul organismului uman, e clar că e o chestiune de timp până ca omul să înțeleagă modul de funcționare a părții cognitive. Se pare că nu ne putem compara prea repede puterea de creare cu natura însăși.
Ce am face dacă am vorbi de subsisteme? Dacă ne interesează doar de sistem și nu de componente, atunci nu ne interesează de alte sisteme care pot fi componentele unui sistem anume. De exemplu sistemul social cuprinde sistemul juridic și totuși avem nevoie de oameni specializați doar pe sistemul juridic (nu vorbim doar de sistemul social și de cum ar trebui să arate el per ansamblu). În sistemul juridic, de asemenea avem nevoie de oameni specializați doar pe câte o parte a acestuia.
Ii pasa de lege si de societate in masura in care interactioneaza cu ele. Analiza relatiilor de interdependenta pe care le-ai dat drept exemplu nu e necesara pentru orice referire la sistemul juridic.O afirmatie generala, de genul "sistemul juridic din statul x..." se raporteaza la ideea de ansamblu.
Am mentionat ca in cele mai multe cazuri e vorba de elemente identice sau similare.
Depinde cat de mult vrei sa extrapolezi.Si cand interactionezi cu o singura persoana poti afirma ca ai interactionat cu umanitatea.In functie de complexitatea sistemului, interactionarea cu o singura componenta a sa poate insemna interactionarea cu tot ce presupune acel sistem.
A intelege nu e acelasi lucru cu a reproduce.Chiar daca ar intelege in totalitate modul de functionare al partii cognitive, nu inseamna ca ar putea crea ceva similar.
„O afirmatie generala, de genul "sistemul juridic din statul x..." se raporteaza la ideea de ansamblu."
Da, pentru că privești din exterior. Însă ca acel sistem din statul x să existe și ca tu să vorbești despre el, trebuie să existe cineva din statul x care să studieze fiecare parte a acelui sistem. Poate chiar acei oameni din statul x s-au luat după statul tău și fără să vrei cunoști mai multe despre acel sistem juridic, fără să știi. Din afară e normal să vezi sistemele ca pe o cutie neagră, însă când ești implicat în influențarea, realizarea sistemului, trebuie să știi despre ce e vorba. De aceea cel care proiectează sistemul știe scopul per ansamblu, dar nu poate proiecta nimic fără să știe câte ceva și despre componentele pe care le are în vedere. Ca să știe mai multe, angajează specialiști pe diverse domenii. Are nevoie de ei ca sistemul să funcționeze pentru scopul pe care îl are.
Crezi că e imposibil să creezi ceva similar cu sistemul cognitiv?
Daca am vorbi de subsisteme,ar fi aceeasi discutie ca la sisteme,pentru ca analiza merge din exterior spre interior,nu invers. Daca vorbim de sistemul social, ne putem referi la el ca la un tot unitar cu o functie principala sau putem sectiona acel tot in subsisteme si apoi in elemente componente, dar in cazul asta deja nu ne-am mai referi la sistemul per ansamblu.
Daca luam ca exemplu organimsul uman, ca un sistem de mai multe subsisteme, avem mai multe moduri de a ne raporta la el. Putem neglija subsistemele componente, daca facem o medie a functilor si a structurilor.Adica putem spune
ca organismul uman contine peste 70% apa, ca o medie a procentului de apa pe care-l contine fiecare sistem si implicit fiecare element.Si aici ne referim la organism ca la un intreg,nu e necesara individualizarea componentelor. Daca vorbim de rolul sistemul endocrin si felul in care acesta interactioneaza cu alte sisteme in cadrul organismului, se aplica ceea ce ai spus tu privitor la cunoasterea si analiza tuturor componentelor.
Si cand esti implicat in conceperea sau studiul sistemului, tot te poti raporta la el neglijand componentele, daca vrei sa subliniezi o suma a functiilor lor, o caracteristica generala.
Nu cred ca am toate cunostintele necesare ca sa pot sa afirm ca ar fi posibil sau imposibil sa creeze cineva ceva similar cu sitemul cognitiv.Dar da, cred ca e imposibil.Nu vad cum ai putea implementa unei masini capacitatea de a gandi(nu dupa un plan stabilit in prealabil sau dupa o lista de instructiuni), de a avea/procesa emotii
„Nu vad cum ai putea implementa unei masini capacitatea de a gandi" - așa cum a făcut-o natura.
„Si cand esti implicat in conceperea sau studiul sistemului, tot te poti raporta la el neglijand componentele, daca vrei sa subliniezi o suma a functiilor lor, o caracteristica generala."
Dacă vrei. Însă când studiezi și realizezi un sistem, te referi și la componente. Un sistem care are aceeași funcție, poate să funcționeze diferit, cu componente diferite. Păi cam contează și ce componente folosesc, pentru că am nevoie de eficiență. Pot realiza un sistem de calcul folosind principii hidraulice și pneumatice sau pot folosi curent electric și adăuga miliarde de componente pe o suprafață de 4cm pătrați.
Sau pot realiza un sistem juridic cu absolvenți de școală gimnazială și atât, în fruntea lui fiind Dani Mocanu. Scopul o fi același, însă eficiența este redusă.
Si cum crezi ca a facut-o natura? Din moment ce nici macar reproducerea celulei primordiale nu a putut fi realizata, in conditiile in care nu se cunoaste cu exactitate locatia sau contextul in care a aparut(o balta sau un lac termal, conform lui Darwin), mi se pare greu de crezut ca oamenii ar putea crea ceva atat de complex si capabil de ratiune si emotie.
Daca vrei, da.Totul depinde de perspectiva din care privesti, de scop.
Da, dar deja te raportezi la eficacitatea
sistemului ca suma a eficacitatii individuale a componentelor.O analiza mai amanuntita de genul asta e normal sa necesite si cunoasterea in detaliu a felului in care functioneaza componentele.
Ar fi un sistem juridic prost.Am afirmat asta avand in vedere componentele, dar m-am raportat la imaginea lui per ansamblu.
„Si cum crezi ca a facut-o natura? "
Sunt curios cum crezi tu. Însă indiferent de cum credem fiecare, aceasta a fost făcută cumva. Mulți ca tine spuneau că comunicarea la distanțe mari e imposibilă, acum multe mii de ani. Ei se gândeau la telepatii și alte prostii. Sunt convins că inteligența artificială se va perfecționa. Adică am și studiat un pic de inteligență artificială, și e o teorie foarte complexă, într-un continuu progres. Rețelele neuronale deja sunt implementate în computer în diverse forme. Având miliarde de componente într-un cip atât de mic, fii sigură că este posibil să creezi inteligență atunci când știi sigur modul de funcționare în tocmai (din câte știu eu creierul nu este nici măcar cunoscut în întregime). Totul este despre cunoaștere, resursele vin ulterior. Ce făceam acum 60 de ani cu 30 de tone de fiare, acum facem de 100 de ori mai bine cu 1 gram de siciliu. Evoluția e prea incredibilă ca să mai cred în așa ceva precum „nu se poate".
Oricum, legat de sistem și rețea, lăsând importanța componentelor. Îți specific că rețeaua web (web vine de la pânză de păianjen și imită modul în care sunt interconectate paginile web) este mai mult numită sistem web în lumea științifică, chiar dacă paginile web sunt elemente asemănătoare.
"Sunt curios cum crezi tu."Si eu sunt curioasa cum crezi tu, asta e si motivul pentru care te-am intrebat.
Cred ca mai mult conteaza de catre cine a fost facuta, decat cum a fost facuta.Si aici se nasc iar mai multe ipoteze.Sa admiti ca a fost conceputa de o entitate superioara(in care tu probabil nu crezi, nu?) ar sugera ca o simpla fiinta umana nu va putea niciodata fii capabila de a reproduce entitatea primordiala.In cazul asta creeatia ii este inferioara creatorului si nu-l poate depasi.
Sa admiti ca a aparut din neant...presupune multe lacune.Adeptii darwinismului pornesc de la premisa ca celula exista deja acolo si studiaza doar evolutia ei,ignorand etapele premergatoare aparitiei ei, din lipsa de dovezi.
Ambele teorii mi se par incomplete, imperfecte.Dar cred in prima.
Nu te contrazic pe tema asta, n-am avut tangente cu inteligenta artificiala.
"fii sigură că este posibil să creezi inteligență " Nu neg ca ar fi posibil, dar inteligenta e un termen ambiguu.Cum anume s-ar concretiza o astfel de inteligenta? Ar putea rezolva usor ecuatii, ar putea castiga cu usurinta o partida de sah? Exemplele astea presupun studierea unor algoritmi.Probabil(ti-am mai spus ca nu sunt familiarizata cu domeniul asta, nu stiu cat sens are ceea ce spun)ca ar putea fi usor de realizat.Pentru ca nu presupune studierea unor variabile neprevazute, ci doar respectarea unor planuri si a unor criterii prestabilite.Dar daca vine vorba de functiile cognitive asociate creativitatii si imaginatiei? Ar putea un computer sa interpreteze semnificatiile unui text literar? Sa identifice trairile eului liric? Sa scrie un roman? Ar putea sa ia o decizie care sa nu fie bazata numai pe statistica si inteligenta rece? Cu alte cuvinte, sa posede toate caracteristicile mintii umane, inclusiv latura afectiva.Ma indoiesc.
Da, totul este despre cunoastere, dar aici nu mai vorbim de ceva mecanic, studiat. Vorbim de niste reactii emotionale complexe, de capacitati intelectuale care difera de la persoana la persoana. Oamenii se pot adapta.Asta e cel mai important criteriu al selectiei naturale.Un computer ar putea? Si oamenii pot inventa.Au capacitatea de a crea care are la baza imaginatia.Un computer, neavand imaginatie nu va putea niciodata inventa ceva fara un model.
Evolutia e incredibila, dar refuz sa cred ca ar fi nelimitata.Sau ca totul ar fi posibil.
„Evolutia e incredibila, dar refuz sa cred ca ar fi nelimitata.Sau ca totul ar fi posibil." dar uite că suntem aici - deci a fost posibil să ajungem aici. La restul răspund mâine. E târziu. 
Sa ajungem aici e ceva infim in comparatie cu toate posibilitatile existente.
„Si eu sunt curioasa cum crezi tu, asta e si motivul pentru care te-am intrebat."
Cred în dovezi, atâtea câte există. În rest pot să îmi imaginez orice.
„Sa admiti ca a fost conceputa de o entitate superioara(in care tu probabil nu crezi, nu?)"
Nu știu de unde această deducție. Cum am spus, cred în dovezi. Când a dovedit cineva entitățile superioare?
„ar sugera ca o simpla fiinta umana nu va putea niciodata fii capabila de a reproduce entitatea primordiala.In cazul asta creeatia ii este inferioara creatorului si nu-l poate depasi."
De ce nu ar putea? Asta îmi amintește de studentul care își depășește profesorul. Însă depinde de context.
„Sa admiti ca a aparut din neant...presupune multe lacune.Adeptii darwinismului pornesc de la premisa ca celula exista deja acolo si studiaza doar evolutia ei, ignorand etapele premergatoare aparitiei ei, din lipsa de dovezi.
Ambele teorii mi se par incomplete, imperfecte.Dar cred in prima."
Credințele în lucruri imaginate mi se par inutile. Și eu pot să cred multe lucruri, dar mă abțin. Mi se pare aiurea să mă încred în ceea ce nu știu. Nu văd niciun motiv pentru care aș face așa ceva. Însă, dacă aș scrie o poveste, m-aș încrede în acel moment în acea poveste. Însă nu pot să spun că aș transforma acea credință în ceva care devine real sau că mi-aș coordona viața din punctul acesta de vedere.
„Dar daca vine vorba de functiile cognitive asociate creativitatii si imaginatiei?"
Totul se desfășoară algoritmic. Și creativitatea aia vine din ceea ce cunoaștem. E ușor să modelez niște date măsurate, cunoscute, să le prelucrezi și să obții altceva (din punct de vedere al algoritmilor implementați în calculator). E ușor să adaugi niște constante care definesc entitatea programată (cum e la noi ADN-ul) iar acea entitate să ia decizii, să realizeze calcule și pe baza lor și pe baza a ceea ce învață (un AI învață lucruri de pe internet sau din interacțiuni).
„Ar putea un computer sa interpreteze semnificatiile unui text literar? Sa identifice trairile eului liric? Sa scrie un roman?"
Ar putea genera tot felul de realități. În jocurile de acum aproape 30 de ani se reușea generarea de spații geografice, fără intervenția omului. Computerul trebuie doar să aibă acea gamă de obiecte în minte. Cum are omul ceea ce vede în jur. După omul aplică o transformare și așa apare și ceva oarecum nou. Însă, orbii își pot imagina culorile, văzându-le prin ochii minții? Omul nu e mai special, nu poate crea ceva complet nou. Poate doar transforma. De aceea și în creațiile științifice, ne luăm după natură. În inteligența artificială nu ne luăm doar după om, ci după multe elemente din natură: cum ar fi optimizarea bazată pe furnici. Desigur, sunt metafore, dar inspirate din ceea ce vedem și știm.
„Ar putea sa ia o decizie care sa nu fie bazata numai pe statistica si inteligenta rece?"
Nu știu ce înțelegi tu prin rece. „Căldura" aceea sufletească e formată doar dintr-o serie de lucruri pe care le experimentăm în organismul nostru. Ceea ce experimentăm se datorează acelor traductoare biologice, creierul poate interpreta orice semnal venit din organism. Traductoarele de asemenea primesc un tip de semnal și îl transformă într-un altul, interpretabil.
„ Oamenii se pot adapta.Asta e cel mai important criteriu al selectiei naturale.Un computer ar putea?"
Orice animal se poate adapta. Un AI de asemenea se poate adapta. AI-urile mai avansate se schimbă în timp în funcție de personalitatea ta, ca să îți fie mai pe plac. E și asta o adaptare.
Este normal că nu totul e posibil. Însă cum am spus, faptul că noi suntem aici demonstrează că este posibil. Alte posibilități, le lăsăm la o parte pentru că nu avem dovada că ar fi realizabile. Dacă mâine văd un vampir cu colți, fără bătăi ale inimii, da voi crede că e posibil să existe și să fie „realizați" vampiri, chiar dacă nu știu cum.
Nu se pune problema de a "crede" in dovezi.Nu crezi in ceva deja demonstrat. Poate fi vorba de credinta doar in privinta unui lucru incert, care completarea spatiilor goale cu propriile tale pareri.
Pentru ca entitatea aia superioara prin definitie e superioara.Indiferent de credinta/religie, cei care cred intr-o entitate superioara care a stat la baza conceperii lumii resping din start posibilitatea egalarii sau depasirii creatorului de catre creatie.In cel mai bun caz, creatia este o parte din creator, fiind similara acestuia intr-un oarecare procent(mai mic de 100%).
Studentul si profesorul au teoretic acelasi potential.
"E ușor să modelez niște date măsurate, cunoscute, să le prelucrezi și să obții altceva" Acel altceva e ceea ce ai vrut tu sa obtii, ceea ce a fost programat sa obtina. Urmeaza niste pasi prestabiliti ca sa ajunga acolo.Creativitatea si imaginatia umana nu pot fi reduse la niste algoritmi, nu urmeaza un tipar.
Prin rece inteleg lipsit de emotii.
Caldura aceea sufleteasca e definita prin emotii si nu se reduce numai la un mecanism biologic care poate fi tradus intr-un model matematic.Sunt implicate procese psihice si factori externi(de mediu)care functioneaza diferit la fiecare individ in parte, desi avem toti aceleasi sinapse si aceleasi neuropeptide-traductorii.Raspunsul organismului e involuntar si se produce inainte de interpretarea emotiilor.Asta in caza emotiilor de baza, primare.Complexitatea procesului difera semnificativ intre a fugi cand vezi un urs(si toate celelalte reactii vegetative, vasoconstrictie, marirea pupilei, secretia de adrenalina ) si a fi gelos, spre exemplu.Gelozia presupune o corelatie intre emotii distincte, plus memorie, ratiune, perceptie.
Speciile pe cale de disparitie sau cele care au disparut deja nu s-au putut adapta.Deloc sau intr-o masura prea mica.Omul are cea mai mare capacitate de adaptare.
În fine, ca să nu deviem complet de la subiect vreau să aduc și o concluzie legată de întrebarea mea, punând cap la cap ceea ce știam și am discutat ulterior.
Nu știu cât de bine se aplică în orice situație, însă orice sistem are un scop (cel puțin orice sistem construit) sau dacă nu are scop, are sens. Adică face ceva. Orice poate să facă, de la distrugerea rasei umane, până la jucăriile sexuale. Scopul așa ar fi caracterizat. Însă când vorbesc de scopul unei rețele, în minte îmi vine prima dată „interconectarea". Ex. scopul rețelei de calculatoare e de a comunica, face schimb de informații între calculatoare. Scopul rețelei de distribuție de apă e să conecteze casele la apă, scopul rețelei neuronale e să există comunicație, interacțiune între neuroni. Scopul rețelei de telefonie e interacțiunea între oameni. După scopul normal poate fi descris mai precis. Însă nu aș putea să spun că scopul unui sistem de calcul e să fac acele componente să comunice (fac și asta) ci aș zice prima oară că e ca să fac calcule. Nu aș putea spune că realizez un sistem juridic doar de dragul de a interacționa legile cu oamenii legii. Îl fac pentru ordine. Și la rețele fac interacțiunea aia pentru ceva anume, însă primează interacțiunea care poate servi unor scopuri distincte. Cred că depinde și pe ceea ce pune accent scopul. Nu știu cât de corect este, însă. Cumva se leagă și de asemănarea obiectelor, totuși. Însă se pot pune cap la cap și poate în final vom avea un răspuns complet.
„Nu se pune problema de a "crede" in dovezi.Nu crezi in ceva deja demonstrat. "
Și fizica clasică era demonstrată și când s-au observat câte variabile lipseau, normal că a fost completată și s-au adus în calcul noi teorii. Nimic nu este cert și orice poate crea iluzia cunoașterii.
Însă nu mă refeream la asta. Iau definiția din DEX.
„CRÉDE, cred, vb. III. 1. Tranz. A fi încredințat sau convins de un fapt, de existența sau de adevărul unui lucru."
Deci nu am de ce să umplu lacune. Pentru ce să am impresia că știu ceva ce nu știu? E atât de greu să spui „nu știu"? De ce atâta nevoie ca să crezi? Te poate aduce mult în jos, asociindu-ți niște valori care te pot trage în jos sau care nu sunt deloc reale. De asemenea, te poate face să urmărești lucrurile dintr-o perspectivă limitată.
„Pentru ca entitatea aia superioara prin definitie e superioara.Indiferent de credinta/religie, cei care cred intr-o entitate superioara care a stat la baza conceperii lumii resping din start posibilitatea egalarii sau depasirii creatorului de catre creatie"
De ce ar crede asta? Ești sigură că toți cred asta? I-ai în considerație pe cei care cred în extratereștrii sau cei care cred că vom deveni un fel de zei în viitor, creând propria noastră civilizație. Sunt prea multe posibilități ca să te rezumi la cele mai populare. Uite de asta aleg să nu cred.
„Acel altceva e ceea ce ai vrut tu sa obtii, ceea ce a fost programat sa obtina."
Și noi suntem programați de către natură. Oamenii nu sunt imprevizibili dacă îi cunoști. Poți studia un om așa cum studiezi o mașină. De aici știința manipulării. Omul nu este atât de special încât să se abată de la un set de reguli pe care nu le poate depăși. Este limitat la natura sa.
„Caldura aceea sufleteasca e definita prin emotii si nu se reduce numai la un mecanism biologic care poate fi tradus intr-un model matematic.Sunt implicate procese psihice si factori externi(de mediu)care functioneaza diferit la fiecare individ in parte, desi avem toti aceleasi sinapse si aceleasi neuropeptide-traductorii"
De ce să nu poată fi tradus în model matematic? Ceea ce se întâmplă cu organismul e pur fizic-chimic. Nu e ceva magic. Sunt reacții și procese care dau un rezultat așteptat. De aia există medicină și vindecă organismul. Că intervenind cu ceva, poți elimina un efect sau poți induce un efect așteptat. La fel și cu emoțiile. Ia pastile de la psihiatru și vei fi surprinsă de rezultate. Orice sistem este influența de factori externi. Și corpul uman este un sistem. Complex sau nu, funcționează pe baza unor principii. Pe unele le înțelegem, pe altele nu. Însă acum înțelegem mai mult decât înainte. În viitor vom înțelege mai mult decât acum. Nu e nimic nenatural în asta.
„Gelozia presupune o corelatie intre emotii distincte, plus memorie, ratiune, perceptie."
Orice se bazează pe memorie. E normal că există mai mult emoții, asta nu înseamnă că trebuie să se producă separat. Iar toate pleacă din același loc, grija de sine. Suntem egoiști și de aceea putem simți diverse lucruri la factorii care ne satisfac sau nu.
„Speciile pe cale de disparitie sau cele care au disparut deja nu s-au putut adapta.Deloc sau intr-o masura prea mica."
Orice organism încearcă să se adapteze. Asta nu înseamnă că rezultatul este acela dorit.
„Omul are cea mai mare capacitate de adaptare."
Spune-o asta tardigradelor.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Tardigrada
Era demonstrata si luata ca atare.Modificarile ulterioare s-au produs tot pe baza de contraargumente si noi descoperiri la adresa toriilor initiale, nu e ca si cum cineva "nu a crezut" in ceea ce era deja demonstra.
Ca si la retele si sisteme, dictionarul nu face aproape nicio deosebire.In limbajul curent, cand nu esti convins sau nu ai suficiente dovezi care sa demonstreze un anumit lucru, folosesti "a crede". Asta presupune ignorarea necunoscutelor.
Daca prin cei care cred in extrarestrii te referi la cei care admit posibilitatea existentei unor alte fiinte mai mult sau mai putin similare noua, nu vad ce relevanta are.Si acele fiinte tot au aparut cumva, au fost create de cineva.
Sa presupunem ca vom deveni zei.Cine ne-a creat? Tot zei? Acelasi rang?
"De ce atâta nevoie ca sa crezi?"
Ar fi mai multe raspunsuri.Inclusiv stiinta presupune uneori sa crezi ceva(fara dovezi), sa urmezi un lung sir de rationamente pornind de la premisa ca ceea ce ai crezut tu e adevarat si abia dupa zeci sau sute de ani sa se demonstreze ca presupunerea ta initiala a fost corecta.Sau gresita, in unele cazuri.Mendel,de exemplu.In elaboararea legilor sale a pornit de la premisa ca suntem alcatuiti din niste factori ereditari(ulterior numiti gene). Habar n-avea ce sunt, structura lor chimica, cum functioneaza, de unde ii mostenim.Nu cunostea notiunea de ADN.A crezut ca exista "ceva" si si-a construit intreg rationamenul bazandu-se pe existenta acelui ceva.
Credinta pentru multi inseamna speranta, alinare.Nevoia lor de a crede se traduce prin nevoia de a primi un sprijin.
Da, poti studia comportamentul unui om si poti determina un tipar.Dar n-ai nicio certitudine ca tiparul ala e universal valabil sau ca oamenii nu pot suferi schimbari pe parcurs.Manipularea nu e o tehnica universala.Necesita un studiu individual al fiecarei persoane, pentru a determina comportamentul lor. Unii oameni spre exemplu nu pot fi hipnotizati.
E pur fizix chimic pana la un anumit punct. Dupa acel punct intervine inteligenta noastra, experientele anterioare, mediul extern.
Medicina nu vindeca creierul, psihiatria o face.Medicina e asemanatoare din punctul asta de vedere cu repararea unei masini.Psihiatrie presupune mai mult decat un diagnostic si un tratament. Ceva care nu e chimic sau biologic nu devine automat nenatural.
Egoismul provine din instinctul de autoconservare.Reactia noastra instinctiva e sa fugim de un pericol, sa evitam o neplacere.Si totusi uneori n-o face, din altruism sau iubire pentru o alta persoana.Procesele psihice devin mai puternice decat un instinct de baza.
Daca oamenii ar incerca acum sa creeze o otrava impotriva tardigradelor, ar reusi. Teoretic, ar putea fi distrusa intreaga lor specie. Oamenii au rezistat pe parcursul timpului la o multitudine de pandemii, au dobandit o imunitate naturala, s-au adaptat.
Și de asta nu prea mai foloseam TPU Ia prea mult timp, deși nu pot spune niciodată că e timp pierdut (adică trebuie să mă mai gândesc la asta).
„oi descoperiri la adresa toriilor initiale, nu e ca si cum cineva "nu a crezut" in ceea ce era deja demonstra."
Ba da. Mai toți oamenii mari de știință au venit cu idei controversate. Voiau să aducă o schimbare. Nu e vorba că crezi sau nu, e vorba să iei în calcul posibilități (chiar și pe aia de a te înșela). Când sunt suficiente dovezi? Ai de unde să știi că sunt suficiente dovezi? Cum definești tu „suficient". Filosofii ar avea o părere foarte proastă despre asta. Mereu poate exista ceva care să influențeze un sistem, iar tu să nu îl iei în calcul. Acel ceva poate influența un sistem într-un număr imens de moduri, influențe ce se combină și îți pot da aceeași ecuație pentru ceea ce observi. E ca la acele meme unde elevul aplică o aberație de metodă de calcul și totuși ajunge la un rezultat corect. Dar de unde știi că observi tot? E exact cal a fizica clasică, alea mergeau pentru Terra și pentru scara macroscopică, nu pentru lucrurile inaccesibile nouă atunci. Niciodată nu vei putea știi dacă există ceva care să îți dea peste cap teoria într-un mediu pe care nu l-ai încercat pentru testare. Știința se bazează pe cea mai rațională și mare posibilitate. Siguranța e o iluzie pe care și-o asumă cei care nu vor să evolueze. E ca la matematică. Degeaba mergi 100% corect cu o problemă dacă alegi drumul greșit. De multe ori e nevoie să îți schimbi cu totul perspectiva de rezolvare. Și asta s-a întâmplat în știință și când s-a întâmplat, au avut loc cele mai mari revelații.
„Ca si la retele si sisteme, dictionarul nu face aproape nicio deosebire.In limbajul curent, cand nu esti convins sau nu ai suficiente dovezi care sa demonstreze un anumit lucru, folosesti "a crede"."
Eu nu sunt convins mai niciodată de nimic. Dacă aș fi m-aș vedea ca pe un îndoctrinat care nu își pune întrebări sau nu e sceptic legat de nimic din ceea ce îl înconjoară. Poți fi sigur doar atunci când tu creezi axiomele și ipoteza (iar, ca la matematică). Chiar și atunci poți greși. Gândește-te la câte nu cunoaștem despre univers. Ar fi foarte irealist să credem că avem suficient pentru a cunoaște și pentru a fi convinși de ceva. Și vorbesc de știință, nu despre cai verzi pe pereți cum sunt cei religioși (care sunt creație a imaginației, nu a științei). Dar cum am zis și cei mai proști pot avea dreptate, din noroc, iar cei mai deștepți pot greși de asemenea, ca orice om (e interesant să citești tot felul de opinii ale unor oameni celebrii și îți dai seama că pe lângă contribuția aia imensă, aveau niște păreri de care ar râde și un copil de gimnaziu - exemplu: Newton credea în alchemie). Poate au și ăia dreptate, nu zic nu. Uneori și cele mai prostești idei se pot dovedi a fi adevărate. E îndeajuns să ne uităm la ce credeau oamenii din trecut ca fiind real sau aberație, în fiecare perioadă de timp.
„Daca prin cei care cred in extrarestrii te referi la cei care admit posibilitatea existentei unor alte fiinte mai mult sau mai putin similare noua, nu vad ce relevanta are."
Păi are relevanță. Mulți cred că ei ne-au creat. La asta mă refeream.
„.Si acele fiinte tot au aparut cumva, au fost create de cineva.
Sa presupunem ca vom deveni zei.Cine ne-a creat? Tot zei? Acelasi rang? "
Am și citit undeva că unii cred despre anumite ființe care aveau multe imperfecțiuni și ne-au creat astfel încât noi să fim perfecționați. Poate am și evoluat prin inginerie genetică din alte ființe. Faptul că suntem atât de complecși nu înseamnă că totul a venit natural. Organismele evoluează oricum, totuși. Însă existe atâtea păreri, iar eu știu doar câteva. Păreri ale unor oameni care cred fără nicio urmă de îndoială în ele.
Iar asta cu crearea poți crede despre orice zeu. Și ăla a apărut de undeva, nu? Nu îmi vorbi despre infinități și lipsuri de timp. Fără timp nu faci nimic ca și zeu, iar infinitatea e imposibilă practic (vorbind dpdv matematic).
„Ar fi mai multe raspunsuri.Inclusiv stiinta presupune uneori sa crezi ceva(fara dovezi), sa urmezi un lung sir de rationamente pornind de la premisa ca ceea ce ai crezut tu e adevarat si abia dupa zeci sau sute de ani sa se demonstreze ca presupunerea ta initiala a fost corecta.Sau gresita, in unele cazuri."
Una e să crezi într-o idee și să o încerci, alta e să ți-o însușești o viață și să nu fii deschis la alte posibilități. Nu pot fi de acord cu lipsa de flexibilitate.
Se demonstrează că ai avut dreptate din noroc. Crezi că tuturor li se demonstrează asta? Sunt mii și mii de păreri și opinii. Una o fi corectă, dar restul? Este absurd să crezi că părerea ta e mai bună decât altuia. Oamenii de știință iau în considerare idei ca să le testeze, nu ca să creadă cu sfințenie în ele ca în sfântul duh.
„Credinta pentru multi inseamna speranta, alinare.Nevoia lor de a crede se traduce prin nevoia de a primi un sprijin"
Complet adevărat. Oameni slabi care devin închiși într-o încăpere mică, refuzând să vadă ceea ce poate fi afară. Nu condamn nevoia de speranță și siguranță. Însă pentru mine e absurdă. E bine să iei în calcul idei, însă să nu reprezinte pentru tine vreun adevăr absolut, ci o posibilitate.
„Manipularea nu e o tehnica universala.Necesita un studiu individual al fiecarei persoane, pentru a determina comportamentul lor."
Manipularea e o tehnică generală. Oamenii sunt limitați la specia lor. Avem caracteristici asemănătoare. Că mai deviem sau că suntem diferiți, asta se întâmplă mereu într-o limită. Manipularea e eficientă oricum dacă o aplici așa cum trebuie. Normal că poate fi și mai eficientă dacă consideri și caracteristici individuale.
„Unii oameni spre exemplu nu pot fi hipnotizati."
Asta nu are legătură cu nimic. Hipnoza se face dacă cel care o face vrea acest lucru, din câte știu. Chiar și așa și unii oameni plâng de la o palmă peste fund și alții nu. Asta nu înseamnă că nu există principii după care existăm și limite în care ne aflăm.
„E pur fizix chimic pana la un anumit punct. Dupa acel punct intervine inteligenta noastra, experientele anterioare, mediul extern."
Totul e pur fizic-chimic. Și influența exterioară, de asemenea. Orice sistem e influențat din exterior, repet.
„Medicina nu vindeca creierul, psihiatria o face.Medicina e asemanatoare din punctul asta de vedere cu repararea unei masini.Psihiatrie presupune mai mult decat un diagnostic si un tratament. Ceva care nu e chimic sau biologic nu devine automat nenatural."
Stai ce? Psihiatria nu e medicină? Asta e nouă.
„PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice și tratamentul lor. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie. "
„Si totusi uneori n-o face, din altruism sau iubire pentru o alta persoana.Procesele psihice devin mai puternice decat un instinct de baza."
Iubirea aia tot pe egoism e bazată. Și pe alte instincte.
„Daca oamenii ar incerca acum sa creeze o otrava impotriva tardigradelor, ar reusi."
Otravă împotriva omului există de mii de ani... Nu are nicio treabă față de pandemii, când alea pot supraviețui aproape de zero absolut în spațiu. Și chiar de ar fi așa, faptul că putem supraviețui în mare număr unei pandemii nu demonstrează că suntem specia care se adaptează cel mai ușor. Sunt atâtea specii mai vechi ca noi.
Mi se pare că discuția o ia pe arătură. Am văzut mulți oameni atât de convinși pe niște lucruri încât eu înțeleg că asta îi face să se simtă siguri pe ceea ce au în jur. Eu o văd ca pe simplă ignoranță pentru binele de moment. Însă pentru fiecare poate înseamnă ceva. Cred că cel mai mult dintre toate cauzele, acestea atâtea idei și trăiri din atâția oameni m-au făcut să văd incertitudinea. Fiecare are niște fixații. Unii se mai nimeresc să aibă intuiție și să aibă dreptate (după logica și testarea de moment). Unii doar testează idei și reușesc să demonstreze ceva (fără să țină cu dinții de ele). Oricum, prognozez că discuția de acum poate doar să intre într-o buclă. Deci îți apreciez contribuția la întrebare, dar zic pass pentru acest topic.
Dar si margelele pe o ata formeaza un sistem cuantic. Ai impresia ca e inert insa elemetele din margele vibreaza nu sta. Tu le vezi ca sta insa in realitate nu e asa. De fapt nimic nu e inert. Totul se misca, vibreaza la nivel cuantic. Nivelul cuantic e nivelul de referinta legat de materie.
Can Isus a vorbit glasul sau a rezonat cu miscarea elementelor naturii in asa fel incat putea porunci naturii.
Ordonare:
După relevanţă
Normal. La o reţea de trafic de carne vie n-ai putea să-i zici sistem. La un sistem de coordonate nu-i poţi zice reţea.
Răspunde
Sistemul retelei, asa ca un exemplu sa ne prindem cu totii. 
Nu crezi ca este corect?
Da, exista asemenea situatii.
Depinde în ce sens îl iei. De exemplu dacă spun sistemul ceasului, poate mă refer la arhitectura ceasului. Însă în limba engleză aș zice mai degrabă „the system of the clock" sau „the system of the network". Mie îmi sună mai mult ca „sistem de rețea", ceea ce îmi sună dubios. Nu știu dacă e corect sau nu, pare mai mult un pleonasm, sau 2 cuvinte care nu era necesar să fie puse unul lângă altul.
Corect. Sa zicem un fel de : sistemul de organizare al unei retele interlope... sistemul retelei. Asa eu unul consider ca ar merge, nu stiu de restul. 
Da, din punctul ăsta de vedere ar merge. Depinde și de context.
Nu prea înțeleg. O structură de care?
Cum adică sistemul e un nivel logic? Sistemele sunt și fizice (cele mai multe dintre ele).
Structura e privit ca ceva inert. Sistemul e vazut ca interactiunea sau comportamentul elementelor din sistem. Pare o contradictie in sensul ca ceva inert se comporta insa m-am exprimat astfel ca sa ma intelegi ce vreau sa spun. Nivelul logic presupune niste legi niste relatii in miscare intre elementele structurii. Mai mult n-am chef sa dezbat subiectul asta.
În mod evident este vorba de o distincție neclară având în vedere înțelesurile celor doi termeni, astfel prin noțiunea de sistem se desemnează,, Ansamblul de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între ele și formând un întreg organizat, care pune ordine într-un domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un domeniu de științe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcționeze potrivit scopului urmărit." În același timp, rețeaua este o structură(asemănatoare cu o pânză) care împletește o serie de colecții/mulțimi ce pot interacționa între ele prin diferite procese, adică un grup sau un sistem de sisteme ori lucruri/obiecte interconectate. După părerea mea ambele pot fi utilizate la fel de bine dar în anumite contexte este preferată noțiunea de rețea/ansamblu (care până la urma urmei stă la baza oricărui sistem complex).
Există o distincție neclară, pot fi de acord cu asta. Însă există clar o distincție legată de preferința de a utiliza unul dintre cei 2 termeni în situații distincte. Din punctul meu de vedere se pot utiliza amândoi în majoritatea situațiilor, fără a fi greșit sau fără a contrazice definițiile date de tine (pe care le cunoșteam). Pot spune că am un răspuns în minte, însă vreau să văd și alte perspective. Iar răspunsul meu se poate deduce oarecum din ce ai spus tu. Pe net nu prea există răspunsuri satisfăcătoare, din punctul meu de vedere. Totuși m-am întâlnit și cu noțiunea de „network system" care mi se pare destul de ciudată. Cuvântul cheie este „interacțiune", pentru ambele.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
