Care sunt functiile literaturii?

@iubesc_un_inger: Foarte adanc si documentat raspunsul tau. Cred ca ii va fi de maaare folos lui @victory
@demonik: nici nu mai era nevoie sa completezi; raspunsul dinaintea ta este absolut mirobolant!

Pff...sunt foarte multe...

Daca esti studenta la litere, ar fi trebuit sa stii de la Teoria literaturii. Daca nu, mai ai putina rabdare, dar e firesc, arta fiind, ca literatura sa aiba fuctie artistica. dar in speta, discutam despre functie educativa, sociala, morala...etc.in raport cu respectivul continut...

Diferite

Uite cateva cuvinte chieie: Funcţia cognitivă
Cuvinte-cheie: funcţie, cunoaştere, obiect, subiect, adevăr artistic, veridicitate, verosimilitate.
Literatura – formă specifică şi unică a cunoaşterii şi autocunoaşterii umane. Raportul obiect-subiect al cunoaşterii şi noţiunea de intersubiectivitate (intersubiectualitate). Literatura şi filosofia, literatura şi ştiinţa (matematica, ştiinţele naturii, ştiinţele socio-umane, umanioarele). Noţiunea controversată de adevăr: adevăr ştiinţific, adevăr artistic – eroare (minciună), realitate (obiectivă şi artistică) – ficţiune artistică. Raportul adevăr ştiinţific – adevăr artistic. Aspectul axiologic (de valoare estetico-artistică) al noţiunilor, adevăr artistic, veridicitate şi verosimilitate, originalitate şi autenticitate. Critica premiselor epistemologice ale concepţiilor contemporane care neagă valabilitatea noţiunilor de realitate obiectivă, adevăr, realism.

Funcţia ideologică şi socială
Cuvinte-cheie: lupta de idei, literatură angajată, literatura cu tendinţe, partinitate, caracter de clasă, democraţie, totalitarism.

Literatura şi lupta de idei. Literatura şi politica, marile mişcări sociale. Literatura cu tendinţe socio-politice, "literatura angajată" (Sartre). Noţiunile controversate de partinitate (literatură partinică), caracter de clasă, caracter popular ş. a. Criteriile social, ideologic şi estetic-artistic de studiere a literaturii. Literatura, democraţia şi totalitarismul (religios, ideologic, politic, moral). Autonomia funcţiei ideologice a literaturii (M. Bahtin despre ideologia proprie a literaturii ca o "ideologie în devenire", preteoretică).

Funcţia educativă-formativă
Cuvinte-cheie: estetic, etic, valori morale, imperativul moral, dogmatism moral, didacticism, mitologie, religie, creştinism, laicizare, dogmatism religios.

Literatura şi morala. Raportul dialectic contradictoriu frumos-bine; contribuţia literaturii (artei) la afirmarea noilor valori morale, la trăirea estetică a lor, la depăşirea conflictului dintre libertatea individuală a omului şi responsabilităţile lui morale faţă de semenul său, la formarea şi potenţarea sentimentului de solidaritate umană, a aptitudinii de compătimire, de a trăi destinul altuia ca pe propriul destin. Conflicte între literatură şi dogmatismul moral.

Literatura şi religia. Literatura laică şi literatura religioasă. Umanismul şi laicizarea statului, literaturii (artei şi culturii). Raportul complex şi contradictoriu între literatură (artă, ştiinţă, filosofie) şi biserică. Reforma şi modernizarea bisericii creştine (renunţarea bisericii creştine la statutul ei de instituţie totalitară medievală). Contribuţiile bisericii la dezvoltarea literaturii şi artelor. Biblia – sursă de inspiraţie artistică. Contribuţia literaturii (artei) la afirmarea ideii creştine a Dumnezeului iubitor şi înţelegător. Credinţa religioasă şi libertatea voinţei a convingerilor individuale a omului. Rolul similar şi diferit al fanteziei creatoare în religie şi în creaţia artistică, coliziile dintre libertatea imaginaţiei artistice şi dogmatismul religios prohibitiv. Morala în literatură şi în religie: similitudini şi colizii.

Autonomia funcţiei educative a literaturii (artei): estetica eticului (sublimul, eroicul, nobleţea, tandreţea etc.) a binelui şi iubirii, oribilul, josnicia, comicul etc. răului (urii, invidiei etc.), tragismul coliziilor morale în conştiinţa de sine a omului

Funcţia catarctică
Cuvinte-cheie: katharsis, conflict şi deznodămînt tragic, eliberare estetică, empatie (intropatie, simpatie).

Noţiunea artistotelică de "katharsis"; sensul ei mai larg (decît cel de deznodămînt specific în tragedie), funcţia eliberativă generală a cuvîntului artistic.

Funcţia mimetică (reproductivă-reprezentativă) şi creatoare de lumi noi, imaginare
Cuvinte-cheie: mimesis, imitare, reflectare, reprezentare, fugurativ, creaţie.

Noţiunea de mimesis (Pitagora, Platon. Aristotel), controversele contemporane în jurul ei. Inconsistenţa epistemologică a tendinţelor de a opune metafizic mimesis-ul şi creaţia noului sau de a reduce funcţia literară la una din aceste două noţiuni. Argumente antropologice şi hermeneutice pentru complementaritatea acestor noţiuni: omul este o fiinţă mimetică, rolul jocului în antropogeneză şi în dezvoltarea artei; imposibilitatea de a percepe şi a înţelege ceva ce nu reproduce, şi nu reprezintă sau cel puţin nu sugerează o realitate obiectivă (externă) sau subiectivă (internă); imposibilitatea hermeneutică a unor texte absolut autoreferenţiale: orice semn (cuvîntul îndeosebi) prin definiţie presupune o referinţă la altceva, la context sau subtext, adică se transcende. Impasurile epistemologice ale "textualiştilor", ale concepţiei antireprezentative (antifigurative) despre ficţiunea artistică, imaginarul uman în general: renunţarea la autor (subiect creator), adevăr, sens, valoare, la limbajul comunicativ în ultimă instanţă.

Funcţia anticipativă (profetică, predictivă)
Cuvinte-cheie: timp ciclic (mitologic), timp linear, viitorologie, eschatologie, utopie, antiutopie.

Rolul revoluţionar-paradigmatic al afirmării timpului viitor în conştiinţa temporală a omului modern, a trecerii de la timpul ciclic (în cerc închis) la timpul linear, deschis spre viitor. Contribuţia viziunii eschatologice creştine la întoarcerea privirii de la trecut (secolul de aur) spre viitor. De la utopiile renascentiste la proiectarea viitorului în ficţiunea ştiinţifico-artistică. Viitorologia (futurologia) în teoria (post)modernă a civilizaţiei. Antiutopiile – o reacţie apocaliptică la dominarea concepţiei tehnocrate a progresului.

Funcţia estetică-artistică
Cuvinte-cheie: estetic, artistic, hedonism, plăcere estetică, estetism, purism, experienţă şi trăire estetică, imagine artistică.

Interferenţa şi condiţionarea reciprocă dintre funcţia estetică-literară şi celelalte funcţii. Contribuţiile estetismului la disocierea eticului, etnicului şi esteticului, la conştientizarea specificităţii esteticului. Plăcerea estetică-artistică – o condiţie primordială a literaturii (artelor frumoase). Concepţia hedonistă – o primă definiţie a esteticului, limitele ei. Limitele concepţiilor "estetiste", "puriste" (încercarea de a izola valorile estetice de alte valori culturale şi existenţiale). Atitudinea estetică – o reportare specifică şi totodată universală a omului faţă de natură, realitatea socială şi faţă de relaţiile interumane. Unitatea dialectică dintre conţinutul obiectiv şi subiectiv al valorilor estetice, al trăirii umane la modul estetic-artistic. Valori estetice şi valori artistice. Critica unor tendinţe formaliste şi antiumaniste de a renunţa la valorile estetice şi artistice, de a asimila creaţia artistică, o formă superioară de creativitate, unor activităţi practice oarecare. Insuficienţa estetică-artistică a noţiunilor "literaritate" (ca substitut al artisticităţii), "scriitură" (ca substitut al creaţiei artistice), "text literar" (ca oricare text scris).