Ce credeti ca pamantul se invarte in jurul soarelui sau soarele in jurul lui.Eu cred varianta a doua.

Eu zic ca planetele sta pe loc si soarele se invarte in jurul pamantului.tio dovedeste busola

Tot universul este intr-o continua miscare, iti consumi energia degeaba.

Pamantul sta pe loc si gata.mai lasa-ma cu c3a spus martalogii aia..stiu ei tot.

PROIECTELE DIAVOLULUI

-heliocentrismul/multiversul/universuri paralele-

priviti ce zice Dumnezeu-Sfantul Duh prin Sfintii Sai:

Sfantul Ambrozie al Mediolanului
Sfantul Grigorie de Nyssa(sec.IV)
Sfantul Ioan Gura de Aur(sec.V)
Sfantul Ioan Damaschin(sec.VIII)
Sfantul Grigorie Palama(sec.XIV)
Sfantul Atanasie de Paros(sec.XIX)

Acestia spun:

- pamantul nu este planeta
- pamantul nu planeaza in jurul a nimic
- pamantul nu are miscare de revolutie si rotatie
- pamantul este in centrul Universului(Cosmosului unic)
- pamantul este fix(nemiscat)
- pamantul este centrul Creatiei Vazute(materialnice)
- pamantul nu este infinit(asemeni si Universul)
- pamantul si intregul Univers au fost create pentru om(nu invers)
- nu exista viata pe alte corpuri ceresti/planete
- in vazduh nu exista decat duhuri diavolesti sau Ingeresti(dumnezeiesti)
- intre fiintele/vietatile pamantesti numai omul are Chipul lui Dumnezeu
- se invarte tot Universul (si toate celelalte corpuri ale sale)

- Sfântul Atanasie cel Mare:
„Pamantul este ţinut la locul său, fiind ţintuit în centrul cosmosului…munţii se înalţă, marea se zbuciumă de valuri, vieţuitoarele ei cresc, iar pământul rămâne nemişcat…"

- Sfântul Vasile cel Mare:
Locul acesta din centrul universului, pe care pământul îl ocupă, nu l-a dobândit nici ca o moştenire, nici prin sine însuşi, ci este locul lui firesc şi necesar…

- Sfântul Clement Romanul:
„Soarele şi luna, însoţiţi de toate stelele, se rotesc în armonie după porunca Sa, cu mărginirile lor prescrise, şi fără nici o abatere."

Steaua polara nu se misca, da? Ok! Pai daca aceasta nu se misca, si nici pamantul fata de ea, cum planeaza pamantul in jurul soarelui? Cum nu pleaca pamantul de sub ea niciodata? Ori soarele in jurul caruia da roata pamantul, este un bob de mazare care se afla la cativa zeci de metrii de pamant? Atunci ea este axiala si fixa precum pamantul? Exact! Se-nvarte Cosmosul cu tot cu stele, si fiecare corp are miscarea lui precisa si proprie!

Ecclesiastul 1-5
Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.

Iosua Navi 10-13
Şi s-a oprit soarele şi luna a stat până ce Dumnezeu a făcut izbândă asupra vrăjmaşilor lor. Oare nu de aceea se scrie în Cartea Dreptului: "Soarele a stat în mijlocul cerului şi nu s-a grăbit către asfinţit aproape toată ziua".

ACUM VEDETI CAT ATI FOST DE MINTITI INCAT V-AU SCHIMBAT PRINCIPIILE, OPTICA SI ADEVARUL!

Motivele pentru care ni se inoculeaza aceste miciuni sunt:

1. cei ce ne batjocoresc sunt intunecati de Lucifer si de ucenicii lui(Copernic, Galileo si Bruno)
2. vor sa minimizeze rostul sau rolul pamantului in Univers(Cosmos)
3. vor sa anuleze existenta unui Creator
4. vor sa ne argumenteze existenta extraterestrilor si a altor lumi
5. vor sa anuleze rostul Intruparii Fiului lui Dumnezeu-Mesia
6. vor sa ne argumenteze ca suntem niste gunoaie ale intamplarii
7. vor sa anuleze rostul Preasfintei si de Viata Facatoarei Treimi
8. vor sa maximizeze un rol vesnic al stiintei si tehnologiei
9. vor sa ne inoculeze ca putem deveni nemuritori fara vreun Dumnezeu
10. vor sa ne argumenteze ca ei deja stapanesc legile Universului
11. vor sa maximizeze rolul soarelui si al zeului egiptean Ra
12. vor sa anuleze rostul lui antihrist
13. vor sa ne destabilizeze perceptia realitatii
14. vor sa anuleze rostul Sfintei Scripturi
15. vor sa ne manipuleze usor intru totul

Desigur, sunt şi alte versete în Biblie care prezintă teoria geocentrică. Astfel, acceptarea heliocentrismului de către ştiinţa modernă a făcut ca Biblia şi creştinismul să-şi piardă puternic din credibilitate. Cum ai putea avea încredere într-o carte sfântă unde s-ar spune minciuni?
Dovezi ştiinţifice care demonstrează faptul că Pământul este fix
Totuşi, atât în secolul 19, cât şi în secolul 20, s-au făcut unele experimente care demonstrează faptul că teoria conform căreia Pământul este fix, iar Soarele se mişcă, nu este atât de deplasată. Să vedem împreună care sunt experimentele ştiinţifice care demonstrează acest lucru.
1) Experimentul Michaelson-Gale – a fost descris în revista de astronomie "Astrophysical Journal" nr.61/1925, paginile 140-145. Prin acest experiment s-a demonstrat faptul că eterul trece prin suprafaţa Pământului cu o acurateţe de 2% din viteza zilnică de rotaţie a Pământului. Experimentul Michelson-Morely n-a detectat nicio mişcare a Pământului în jurul Soarelui, pe când experimentul Michelson-Gale a măsurat rotaţia Pământului (sau rotaţia eterului în jurul Pământului) la mai puţin de 2% din viteza cu care se presupune că se roteşte Pământul.
2) Experimentul Airey. Precum se ştie, telescoapele trebuie să fie extrem de subţiri pentru a putea capta lumina stelelor pe axul său, datorită, aşa cum afirmă astronomii, rotaţiei Pământului în jurul Soarelui. Airey a umplut un telescop cu apă, pentru a încetini viteza luminii în interiorul telescopului, observând faptul că acest lucru nu a schimbat unghiul telescopului. Acest lucru a arătat faptul că lumina stelelor a sosit în unghiul corect, astfel încât n-a fost nevoie de nicio schimbare. Astfel, s-ar putea demonstra faptul că stelele se mişcă relativ faţă de un Pământ staţionar, şi nu Pământul se mişcă relativ comparativ cu stelele staţionare. Dacă telescopul s-ar fi mişcat, unghiul său ar fi trebuit să fie mişcat.
3) Experimentul Sagnac. Realizat în 1914, Sagnac a rotit o masă cu lumină şi oglinzi, lumina trecând în direcţiile opuse din jurul mesei dintre oglinzi. El a detectat mişcarea mesei prin mişcarea marginilor obstacolelor, în ţinta unde au fost recombinate. Acest lucru demonstrează că există eter prin care lumina a trecut, teoria relativităţii generale lui Einstein fiind astfel demontată (căci ea susţine că nu există eter). Acesta este motivul pentru care acest experiment a fost total ignorat de către oamenii de ştiinţă.
4) Radiaţiile gamma ale supernovelor se îndreaptă spre noi
În anul 2002, profesorul de fizică, Jonathan Katz, de la Universitatea din Washington, într-un articol intitulat "Misterul radiaţiilor gamma ale supernovelor" scria următoarele:

"Distribuţia uniformă a exploziilor de supernove şi a razelor gamma ne spune faptul că spaţiul este o sferă, sau are formă sferică, noi aflându-ne în centru. Dar Copernic ne-a învăţat că noi n-avem o poziţie specială în Univers, că Pământul nu este centrul sistemului solar, că Soarele nu este centrul galaxiei ş.a.m.d".

Da, într-adevăr o dilemă, pe care astronomii trebuie s-o rezolve! Pentru că în cazul acesta, vorbele profesorului Jonathan Katz confirmă faptul că Pământul se află în centrul Universului.

Modelul geocentric arată ca în imaginea de mai sus (apăsaţi pe imagine pentru a fi mărită). În centrul Universului se află Pământul, care este fix, iar în jurul lui se învârte Soarele. În jurul Soarelui se învârt planetele sistemului nostru solar. Totul este înconjurat de o sferă în care se găsesc stelele; această sferă se învârte şi ea, la rândul ei, în jurul Pământului.
Pe ce se bazează geocentriştii care spun că Pământul e centrul Universului?
Dacă toate corpurile cereşti (Soarele, planetele, cometele, stelele) se rotesc zilnic în jurul Pământului (aşa cum susţin geocentriştii), atunci e natural să presupunem că ele sunt "prinse" într-un material rigid, dar transparent. Geocentriştii cred într-o asemenea substanţă, pe care o denumesc eter.
Ipoteza eterică, împreună cu sfera uriaşă de materie care se roteşte la marginea universului (similară cu "sferele de cristal" ale lui Ptolemeu), pot explica orbitele zilnice ale stelelor şi ale Soarelui, precum şi modalităţile de sincronizare ale mişcărilor lunare şi anuale. Aceste variaţii periodice rezultă din precesiunea giroscopică, deşi detaliile modelului nu sunt specificate.
Atunci când viteza finită este luată în considerare, tabloul devine mai complex (în special dacă luăm în considerare enorma mărime a întregului Univers). Dacă pe cer noaptea vedem stelele mişcându-se în acelaşi timp, atunci asta înseamnă că stelele mai îndepărtate trebuie să se mişte mai devreme pentru a permite ca lumina lor să ajungă pe Pământ la timp. Aceasta implică existenţa nu a unui eter rigid, ci a unui eter care suportă unde torsionale, care să se propage cu viteza luminii şi să se unească pe Pământ.
Cum explică geocentriştii anotimpurile?

Fiecare arc elicoid din graficul de mai sus reprezintă o zi. Poziţia Soarelui la nivelul său cel mai de jos reprezintă prima zi de iarnă. Soarele se roteşte în spirală, cu câte o rotaţie pe zi, şi urcă în sus, până ajunge la nivelul X din susul imaginii. Ajuns acolo, începe o rotaţie în jos, până ajunge la punctul iniţial din care a pornit. Pentru a simplifica desenul, fiecare spirală are 10 zile, aşa că în această figură puteţi găsi 36 de spirale, valoarea aproximativă a unui an calendaristic. Nordul se află sus, aşa că e clar de ce Soarele luminează mai mult emisfera nordică vara, şi emisfera sudică iarna.
Modelul geocentric al fizicianului Thirring
În 1918, fizicianul german Hans Thirring a scris o lucrare în care a examinat comportamentul unor corpuri în interiorul unei sfere care se roteşte. Modelul său încerca să rezolve dilema: ce s-ar întâmpla dacă Universul ar fi o sferă rotativă? Cum s-ar comporta pendulele, sateliţii, vânturile etc în apropierea Pământului?
Thirring a descoperit că toate aceste corpuri s-ar comporta cam la fel cum noi le vedem că se comportă azi, chiar dacă nu exact. El a aflat că acest câmp gravitaţional din interiorul sferei nu este egal cu zero, aşa cum rezultă din modelul gravitaţional al lui Newton, ci există nişte forţe care apar din centrul sferei. Aceste forţe sunt analoage cu forţele centrifugale şi Coriolis. Aici vine şi distincţia: în fizica clasică, heliocentrică, forţele centrifugale şi Coriolis sau "forţe fictive" sau efecte, pe când în modelul geocentric aceste forţe devin reale. Şi mai mult, în modelul geocentric, forţele centrifugale şi Coriolis sunt identificate ca forţe gravitaţionale. Aceasta înseamnă că aşa-zisele dovezi cu privire la rotaţia Pământului, la pendulul lui Foucault, la curbura ecuatorială, la sateliţii staţionari etc. nu sunt deloc dovezi, putând fi explicate cu ajutorul analizei geocentrice a lui Thirring.