Cruciadele au fost iniţiate în numele creştinătăţii cu scopul de a "elibera" "Ţara Sfântă"; mai exact pentru a elibera Ierusalimul şi ruta pelerinajelor către acest oraş. Până aici am înţeles. Inamicii erau, practic, turcii seleucizi. Nu am înţeles însă Cruciada a patra (1202 - 1204). Aici ei au asediat Constantinopolul. De ce? În acest oraş erau creştini, deci nici vorbă de turci. În loc să se asocieze cu locuitorii oraşului, creştini şi ei, şi să lupte împreună pentru un scop comun, cruciaţii au cucerit Constantinopolul şi l-au jefuit cu o violenţă fără precedent. Ce explicaţie ar putea fi?

Una foarte simpla:

Dupa cucerirea Ierusalimului de catre Saladin in 1187, papa a inceput o chemare la o noua cruciada, raspunzandu-i in special Franta, Sfantul Imperiu German si statele italiene, declarandu-l ca lider al cruciadei pe Boniface de Montferrat.
Planul era simplu: voiau sa treaca mediterana si sa ajunga in Egipt, in mijloc lumii islamice.
Totusi, trupele aveau nevoie de barci, asa ca si-au intors atentia spre Venetia. Enrico Dandolo a acceptat sa construiasca barcile necesare contra sumei de 85.000 marci de argint.

Problemele au inceput sa apara dupa ajungerea cruciatilor in Venetia, in mai 1202, cand, din 30.000 de trupe asteptate, si-au facut aparitia doar 12.000.
Asta l-a infuriat pe doge, fiindca isi consumasera o mare parte din resurse construind navele, iar cruciatii nu-si mai puteau permite sa plateasca suma ceruta.

Dandolo le-a facut o oferta pentru a le sterge datoria cruciatilor: sa cucereasca orasul Zara care se afla sub stapanirea catolica a Ungariei. Auzind ca trupele se indreapta impotriva Zarei, papa Inocentiu i-a amentitat pe toti cu excomunicarea, dar Boniface a ascuns scrisoarea pentru a nu afla trupele.
In cateva zile au asediat Zara, l-au jefuit si au omorat o buna parte din populatie.
Dupa asta, Boniface de Montferrat a parasit armata, indreptandu-se spre sudul Bavariei in vizita la varul sau, regele Filip 1.

Pana acum, am facut o introducere. Acum urmeaza povestea cu Constantinopolul.
In vizita, a cunoscut un print bizantin exilat, Alexios al 4lea.
Voi face acum o scurta descriere a situatiei printului: Dinastia Comnen a reusit sa recucereasca o mare parte a Anatoliei de la turcii selgiucizi, dar, in 1180, dupa moartea lui Manuel I Comnen, a urmat o perioada in care au condus un copil de 11 ani, Alexie al ii-lea Comnen si Andronic. In 1185, a urmat o noua dinastie, Angelos, prin Isaac al doilea. Dar acesta era corupt, orbit si detronat fiind de fratele lui, Alexios al treilea. Nici acesta nu a fost mai breaz, s-a dovedit a fi la fel de corupt. Intre timp, fiul imparatului detronat, Alexios al iv-lea a fugit in Bavaria pentru a evita furia unchiului sau.

Revenind, la povestea cu trupele cruciate.

Tanarul print, Alexios, a vazut o oportunitate in a se folosi de trupele cruciate pentru a castiga tronul Bizantului. L-a angajat pe Boniface sa conduca soldatii spre Constantinopol, oferindu-se sa-i plateasca 200.000 de marci de argint, 10.000 de soldati pentru campania in Egipt si, cel mai important, a promis ca biserica ortodoxa sa fie plasata sub autoritatea papei.
Dandolo, care nu se dadea in laturi din a-si consolida averea, l-au sprijinit si ei pe Alexios al IV-lea.

In timpul asediului, imparatul despotiv Alexios al III-lea a inceput un atac cu cavalerie impotriva trupelor venetiene, esuand din cauza ca imparatul a ordonat retragerea. Acest lucru a facut ca populatia sa nu-l mai vada cu ochi buni. Imparatul apoi a fugit cu cativa soldati, lasand orasul fara conducator.
Consiliul l-a reales pe Isaac al doilea ca imparat. Cruciatii erau in acest moment prea adanciti in "mizerie" pentru a se putea retrage, asa ca au cerut instaurarea unui co-imparat, pentru a-l putea face pe Alexios al IV-lea sa le plateasca serviciul, iar bizantinii au acceptat, de frica sa nu le fie agravat si mai mult orasul.

Latinii au cerut platirea a ceea ce le fusese promis. 200.000 de marci de argint erau o suma enorma pentru orasul din care fusesera furati o buna parte din bani de catre Alexios al treilea in fuga sa. Noul imparat a trebuit sa adune relicve (unele vechi de sute de ani) pentru a le topi si a isi plati datoria, dar n-a reusit sa plateasca decat jumatate.
Lucrurile s-au deteriorat si mai mult cand s-a produs o revolta in oras impotriva imparatului. Venetienii au invadat cartierul in care traiau islamisti si au aprins o moschee. Focul s-a extins si a ars o alta buna parte din Constantinopol.

Aici deja incepuse sa devina sigur ca Alexios nu mai avea cum sa isi duca la bun sfarsit promisiunea, iar Dandolo i-a dat un ultimatul: "Tanar mizerabil! Te-am ridicat din noroi si in noroi te vom intoarce!"
Un consiliu i-a omorat pe cei doi imparati, noul imparat care s-a proclamat a fost Alexios al V-lea. Aceasta schimbare in conducere a condus la o intalnire intre noul imparat si trupele cruciate, pentru pace. Dar cererile cruciatilor erau imposibile: cereau 50.000 de taleri de argint, doreau ca Alexios al V-lea sa isi declare supunerea fata de papa si mai voiau ca Alexios al IV-lea sa fie restituit pe tron (nestiind ca deja era mort).

In acest moment era clar ca ostilitatile urmau sa continue. Constantinopol era lasat acum aproape fara garnizoana, din cauza ca soldatii au dezertat, fiindca cereau mai mult decat putea plati noul imparat.

Alexios al V-lea a parasit si el orasul, lasandu-l fara aparare in fata trupelor cruciate, care au inceput sa-l jefuiasca, sa omoare oamenii. Sute de mii aveau sa moara, comori antice aveau sa fie furate sau distruse.

Parerile in vest erau amestecate. Papa era socat de ororile la care au fost supusi grecii, dar alti conducatori erau de parere ca grecii erau, intr-adevar, tradatori in fata lui Hristos.