Cum vi se pare ca noi, oamenii, ne batem cu pumnii in piept cum ca ne-am afla in cautarea Adevarului, dar inca n-am invatat cum sa nu ne mai mintim pe noi insine?

Desi vedem adevarul persistam in ipocrizie, deci ipocriti.

De aia nu imi plac mie oamenii
Mereu se lauda ca detin adevarul si il iau pe guler pe vecinul care cuteza sa ii contrazica si ii adreseaza o ploaie de injurii. Daca nu ar fi patetic ar fi chiar amuzant.In afara de adevarurile general valabile care sunt incontestabile, totul dar absolut totul are cate un Gica Contra care mai convinge 2-3 de pe langa el sa se indoiasca.Si chiar daca n-au dreptate continua.Pentru ca e o diferenta dintre Adevar si Adevarul Meu.Primul se refera la ceva care se aplica unei mase largi de oameni iar al doilea e ceva personal.Atat de personal incat sarim ca arsi cand cineva incearca sa combata acele argumente pe care noi ne-am construit Adevarul

Asta asa e. Daca e sa vorbim de un adevar mare, vorbim despre ce spui tu. Uneori insa e nevoie si de astfel de lucruri. Iti sugerez sa citesti Leaganul pisicii de Kurt Vonnegut.

Civilizaria umana se degradeaza di ce in ce mai mult.Nu sunt sigur ca vom mai vedea zile mai bune.

E mai usor si mai comod sa studiezi realitati externe tie decat sa te autoanalizezi obiectiv si lucid.

O forma de echilibrare trebuie sa ai in relatie cu natura/Dzeu/ceilalti oameni/cu tine. Pe toti poti sa ii minti inclusiv pe tine insuti, dar nu poti sa il minti pe Dzeu si tocmai acest 'punct de reper" te ajuta f mult ca sa reglezi celelalte lagaturi. Natura are "simtire de sine", oamenii au "constiinta de sine", deci apare ideea de a fi vazut de Dzeu prin ochii celorlalti si invers Dzeu ii vede pe ceilalti prin ochii tai. Feedback-ul de contiinta al celor din jur te va "regla" intr-o oarecare masura, dar nu intotdeauna acest feedback este real si obiectiv pentru. ca si oamenii la randul lor mint sau sunt mintiti si transmit sau inhiba acest lucru il propaga mai mult sau mai putin catre tine. Totusi cu o relatie sanatoasa intre tine si Divin prin poarta Fiului Iisus te va ajuta sa nu te minti pe tine insuti.""Regăsirea Identităţii de Suflet"- asta ar fi o solutie ceea ce se poate doar prin „Re-Unirea" cu DIVINUL, prin RITUALUL Rugăciunii şi Închinării." - Omul este o Integralitate Suflet şi Corp şi peste aceasta este PECETEA CHIPULUI Lui Dzeu. PRIN Golul de DIVINITATE Sufletul orbeşte faţă de DIVIN şi se afundă în sine, unde caută o compensaţie, ce se transpune ca auto-satisfacţie; aceasta se prelungeşte apoi în
Corp şi funcţiile sale biologice. Sufletul are Identitatea în Eul personal, care în Corp devine „ego-ul biologic". Între Eu şi ego apar rupturi tot mai mari, până la contrarieri şi „distrugeri"
reciproce, de unde boala. Sufletul „izolat" şi de DIVIN şi de Biologic răbufneşte într-o „nebunie a Memoriilor de Suflet", iar Corpul, de asemenea, „izolat" de Suflet, îşi „amplifică" funcţiile
organice de „autosatisfacţii" tot mai patologice. Normal, funcţiile organice trebuie să „participe" la SACRALITATEA Sufletului, chiar dacă se face o traducere în mişcări biologice. Rupt de Suflet, Corpul se „auto-manifestă", de unde „patimile cu hiperfuncţiile lor" - "Sufletul are „Realitatea DUHULUI",
iar Corpul are „realitatea materiei". După cum DUHUL trebuie să „aleagă" cele Bune ale Sufletului
de cele rele, la fel şi Corpul trebuie să aleagă „materia pătimaşă" de cea „ne-pătimaşă". În sine, materia este „neutră", dar are capacitatea de a „memora" în ea mişcările Sufletului, care de sunt
Bune, va fi şi o „materie sănătoasă", iar de sunt rele, va deveni o „materie distructivă". Şi ştiinţa începe să recunoască acest fapt, al „infectării materiei" cu „memoriile păcătoase" ale Sufletului.""-- sper ca aceste explicatii sa te ajute la o constientizare - dar eu cred ca nu este sufiecient doar atat dar poate fi un inceput...

Maya, exagerezi.am gasit tot ce era de gasit. genom, am gasit adevarul dar nu prea ne foloseste la nimic, mereu o sa ne mintim pentru ca asta ne tine in viata...

Deci daca bine tin minte, Diaconescu a fost aruncat la cos deja de un tip, la propriu eu am gasit tot ce aveam eu de gasit. sper ca si altii sa gaseasca tot ce au de gasit

Care adevar? Adevarul e unul singur dar, nu il recunostem.Noi cautam un adevar al nostru, care sa ne placa noua, sa ne convina noua. Un adevar care, indiferent de ce am face sa ne dea dreptate noua.Ne mintim tocmai pentru ca nu putem sa acceptam adevarul. Un om capabil sa accepte adevarul, indiferent cum sau care ar fi acesta nu se va minti niciodata. Posaci, tristi, nempliniti, de ce? Tocmai pentru ca cautam ceva ce nu poate fi gasit, sau ceva ce deja exista deja insa nu vrem sa il vedem.Adevarul exista, trebuie doar recunoscut. Tinem pietre in maini spunind ca sunt margaritare si ne numim fericiti, in loc sa avem curaj sa dam drumul pietrelor si sa cautam intr-adevar margaritare.

Ipocrizie?

Bro, cred ca un cuvant mai potrivit ar fi aroganta.

Nop, eu zic ca-i vorba de ipocrizie.

Faptul ca ne mintim pe noi este un adevara pe care nu prea il acceptam si vine fara sa-l cautam.,, cel mai sigur adevar`` vine fara sa ti-l doresti sau sa-i cunosti existenta. Daca-am cunoaste adevarul, modul nostru de viata s-ar schimba si ar inceta toate aceste intrebari. Ne-am bucura noi de viata? Ne-am mai distra?
Da, ne aflam in cautarea adevarului si mereu ne vom afla, dar asta presupune niste miciuni considerate adevar si invers. Crezi tu ca daca nu ne-am minti pe noi insine, am putea cauta adevarul mai usor?
Un drum mai liber nu este neaparat cel corect.

Cine nu stie ce-i adevarul nu stie nici sa minta!

Nimeni nu cauta Adevarul si Dreptatea, cu totii cautam o situatie in care sa se cuibarim cat mai bine

''Cine nu stie ce-i adevarul nu stie nici sa minta!''
''Rad din inima,
cand va vad scotand maxime,
cultura fiind minima...''

Pai, aratam atat de bine cand spunem cuvinte mari, cand parem sinceri interesati de marile probleme ale omenirii, cand suntem preocupati de profunzimile sufletului si ale spiritului!
In timp ce zambim doar spre noi insine, cu gandul ca lumea ne vede asa cum ne place!
O iluzie! Pentru unii...de neinteles! Pentru altii - o natura!

DanielJackson, ai gasit tot ce era de gasit? Zi-mi si mie, ca spargem ratingurile la Diaconescu.
lbtc, imi explici si mie, daca vrei, bineinteles, care e diferenta dintre Eu si Ego si cam ce ruptura ar putea sau s-a produs intre cele doua?
Dmonik, in tineretile mele, ascultam Parazitii in prostie. Acu' m-am cam lasat de ei, ma plictisesc. Dar avea Cheloo 2 versuri prea bine adaptate la realitate:
''Cand va exprimati compasiunea, direct vomit,
caci vorbiti atat de frumos, dar nu faceti nimic.''
Eu zic ca merg mana-n mana cu ce-ai spus si tu in prima parte.

@GenOm, despre voma era vorba si la mine, numai ca incerc sa par si eu o doamna! ca doar despre aparente vorbeam!

N-a reusit sa-l bage in tomberon ca dadea din picioare