Daca Dumnezeu nu exista atunci suntem pierduti in subiectivismul moral. Cum se impaca ateii cu asta?
De exemplu, daca un omor omoara pe altul, eu in calitate de crestin ortodox pot spune ca acest lucru este gresit si imoral. Pot spune asta pentru ca in Biblie scrie ca este pacat sa nu ucizi, iar aceste porunci vin de la creatorul Universului, al binelui si al raului, deci prin definitie sunt adevarate. Dar pentru un ateu de ce e gresit sa ucizi? Ce autoritate morala invoca el? Pe ce se bazeaza cand spune ca e rau, ca e gresit? Care e fundamentul pe care sprijina aceste afirmatii? Daca sunt doar preferinte subiective atunci nu reprezinta nimic.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Mie disputa dintre subiectivism moral și obiectivism moral mi se pare o dispută sterilă. Bună pentru studenții la etică, dar nu subiect serios de cercetare etică.
Iar moralitatea Bibliei nu este obiectivă. Biblia susține că:
- adulter e doar când un bărbat face sex cu soția altui bărbat;
- homosexualitatea masculină trebuie pedepsită cu pedeapsa capitală dar lesbianismul e ca și cum ai face pipi în parc, fără să-ți expui organele sexuale la vedere;
- pentru o fată care se căsătorea, pretindea că e virgină și nu sângera la penetrare (nu toate femeile sângerează la dezvirginare, dar autorii Bibliei erau niște primitivi la cunoaștere medicală și nu știau asta): pedeapsa capitală; cu privire la medicină poți avea mai multă încredere într-un schizofrenic decât în Biblie;
- sclavia este OK;
- poligamia este OK;
- genocidul este OK.
Conform Bibliei există două categorii de oameni: teonomiști pro-sclavie și necredincioși.
Mulți savanți interpretează cartea lui Iosua ca referindu-se la ceea ce ar fi considerat astăzi genocid.[1] Alți savanți au răspuns că termenul „genocid" este un anacronism.[2]
1 ^ Surse pentru 'genocid':
Lemos 2016, pp. 27-28. : "Thus reads Deuteronomy 20:16–172—startling verses from a passage whose regulations on war are in many ways exemplified by the conquest narrative found in Joshua 1–12. Robert Coote has referred to these events as "an orgy of terror, violence, and mayhem."3 Certainly, most contemporary readers recoil upon reading the account of the annihilation of Canaanite cities, 4 and many scholars who have written on them have referred to the events described with the term "genocide."5"
Lemos, Tracy Maria (2016). „Dispossessing Nations: Population Growth, Scarcity, and Genocide in Ancient Israel and Twentieth-Century Rwanda". În Olyan, Saul M. Ritual Violence in the Hebrew Bible. Oxford University Press. pp. 27–66. doi:10. 1093/acprof:oso/9780190249588.003.0003. ISBN 978-0-19-024958-8.
Lemos, T. M. (2023). Kiernan, Ben; Lemos, T. M.; Taylor, Tristan S., ed. The Cambridge World History of Genocide: Volume 1, Genocide in the Ancient, Medieval and Premodern Worlds. Cambridge University Press. p. 199. doi:10. 1017/9781108655989. ISBN 978-1-108-64034-3. Accesat în 23 decembrie 2024... genocidal violence while the Israelites were vassals of Mesopotamian empires. In fact, many scholars argue that Deuteronomy and Joshua were written during this time period. Although set in an idealised Mosaic past, what these most genocidal of biblical books were in actuality...
Fox, Everett (2014). The Early Prophets: Joshua, Judges, Samuel, and Kings: The Schocken Bible, Volume II. Knopf Doubleday Publishing Group. p. 9. ISBN 978-0-8052-4323-9. Accesat în 23 decembrie 2024.
Olyan, Saul M. (2015). Ritual Violence in the Hebrew Bible: New Perspectives. Oxford University Press. p. 30. ISBN 978-0-19-024959-5. Accesat în 23 decembrie 2024.
Dever, William G. (2006). Who Were the Early Israelites and Where Did They Come From? Eerdmans Publishing Company. p. 39. ISBN 978-0-8028-4416-3. Accesat în 23 decembrie 2024.
Avalos, Hector (2005). Fighting Words: The Origins of Religious Violence. G - Reference, Information and Interdisciplinary Subjects Series. Prometheus Books. pp. 143, 162. ISBN 978-1-59102-284-8. Accesat în 23 decembrie 2024.
Joseph, Simon J. (2014). The Nonviolent Messiah: Jesus, Q, and the Enochic Tradition. Fortress Press. p. unpaginated. ISBN 978-1-4514-8443-4. Accesat în 23 decembrie 2024... many scholars now doubt the historicity of the conquest narratives of Joshua 6– 11, [67] the ethics of divinely mandated genocide are inescapably problematic.[68] There is simply no denying that the Torah's narratives of genocide...
Kaminsky, Joel S. (2016). Yet I Loved Jacob: Reclaiming the Biblical Concept of Election. Wipf & Stock Publishers. p. 114. ISBN 978-1-4982-8024-2. Accesat în 23 decembrie 2024.
Rae, Scott (2018). Moral Choices: An Introduction to Ethics. Zondervan Academic. p. 98. ISBN 978-0-310-53643-7. Accesat în 23 decembrie 2024.
Leuchter, Mark A.; Lamb, David T. (2016). The Historical Writings: Introducing Israel's Historical Literature. Introducing Israel's scriptures. Fortress Press. p. 33. ISBN 978-1-5064-0785-2. Accesat în 23 decembrie 2024.
Carvalho, Corrine; McLaughlin, John (2024). God and Gods in the Deuteronomistic History. Catholic Biblical Quarterly Imprints. Wipf & Stock Publishers. p. 30. doi:10. 2307/j. ctv23khnsw.7. ISBN 978-1-6667-8760-3. Accesat în 23 decembrie 2024.
Earl, Douglas S. (2011). The Joshua Delusion: Rethinking Genocide in the Bible. James Clarke & Company Limited. p. 4. ISBN 978-0-227-90214-1. Accesat în 23 decembrie 2024.
Ruiten, Jacques van; Bekkum, Koert van (2020). Violence in the Hebrew Bible: Between Text and Reception. Oudtestamentische Studiën, Old Testament Studies. Brill. p. 145. ISBN 978-90-04-43468-4. Accesat în 23 decembrie 2024.
Trimm, Charlie (2021). Taylor, Tristan S., ed. A Cultural History of Genocide in the Ancient World. Bloomsbury Publishing Plc. p. 38. doi:10. 5040/9781350034686.ch-1. ISBN 978-1-350-03468-6. Genocide scholars frequently refer to the biblical accounts in Joshua as genocidal without discussion, assuming that simply quoting the relevant texts will convince anyone of their identity as genocide (Chalk and Jonassohn 1990: 61–3; Moshman 2008: 82–3). Some biblical scholars who accept the historicity of the events agree with this assessment. For example, looking at the events from the perspective of the New Testament, C. S. Cowles argues that "a radical shift in the understanding of God's character and the sanctity of all human life occurred in between the days of the first Joshua and the second Joshua (i.e., Jesus) is beyond dispute" (2003: 41).
Cohen, Shaye J. D. The Hebrew Bible Lecture 15. 0:42:00-0:45:00. https://vimeo.com/78092481
Ehrlich 1999, p. 117.
2 ^ Surse pentru 'anacronic':
Kiernan, Ben (2014). „Is 'Genocide' an Anachronistic Concept for the Study of Early Modern Mass Killing?". History. 99 (336): 530–548. doi:10. 1111/1468-229X.12062. ISSN 0018-2648.
Lemos, T. M.; Taylor, Tristan S.; Kiernan, Ben (2023). Kiernan, Ben, ed. The Cambridge world history of genocide. I. Cambridge, United Kingdom: Cambridge University Press. p. 31. ISBN 978-1-108-49353-6.
Taylor, Tristan S. (2021). A cultural history of genocide. New York, NY: Bloomsbury Academic. pp. 2–4. ISBN 978-1-350-03460-0.
Trimm 2021, p. 49.
Hinlicky, Paul R.; Reno, R.; Jenson, Robert; Wilken, Robert; Radner, Ephraim; Root, Michael; Sumner, George (2021). „Rahab, confessing YHWH, tricks her king, saving Joshua's spies and her own family 2:1–24". Joshua (Brazos Theological Commentary on the Bible). Brazos Theological Commentary on the Bible. Baker Publishing Group. p. unpaginated. ISBN 978-1-4934-3113-7. Accesat în 28 decembrie 2024. anachronistic imposition of the contemporary notion of genocide on Joshua by pointing to the cultural-religious matrix of herem rather than to the modern racial-biological-genetic matrix of genocide
12 ^ Ehrlich, Carl S. (1999). „Joshua, Judaism and Genocide". În Congress, E.A.J.S.; Borrás, Judit Targarona; Sáenz-Badillos, Ángel. Jewish Studies at the Turn of the Twentieth Century, Volume 1: Biblical, Rabbinical, and Medieval Studies. Jewish Studies at the Turn of the Twentieth Century. Brill. p. 117. ISBN 978-90-04-11554-5. It behooves us to ask, in spite of the fact that the overwhelming consensus of modern scholarship is that Joshua is a pious fiction composed by the deuteronomistic school, how does and how has the Jewish community dealt with these foundational narratives, saturated as they are with acts of violence against others?
Răspunde
În mod foarte discret, Martin Luther susținea poligamia, bazându-se pe Biblie; în schimb prietenul său Philipp Melanchthon o susținea în mod fățis.[4][5][6][7][8] În cele din urmă, poziția lor a devenit notorie când s-a aflat de bigamia landgrafului de Hessa, care fusese sfătuit de ei, ceea ce a stârnit un enorm scandal în Germania.[9]
4 ^ Francisco, Adam (2007). Martin Luther and Islam: A Study in Sixteenth-Century Polemics and Apologetics. The History of Christian-Muslim Relations. Brill. p. 137. ISBN 978-90-04-16043-9. Accesat în 15 august 2024.
5 ^ Grisar, Hartmann; Dessoulavy, Charles Louis; Lamond, E.M. (2022) [1913]. „Chapter XXI. 1. Luther and Henry VIII of England. Bigamy instead of Divorce". The Life of Luther (Vol. 1-6). DigiCat. p. unpaginated. Accesat în 15 august 2024. His plain hint at bigamy as a way out of the difficulty was intened as a counsel ("suasimus"). Hence we can understand why he was anxious that his opinion should not be made too public. [...] Melanchton, too, had intervened in the affair, and had gone considerably further than Luther in recommending recourse to bigamy and in answering possible objections to polygamy.
6 ^ Verres, J. (1884). Luther: An Historical Portrait. Burns & Oates. p. 313-314. Accesat în 15 august 2024.
7 ^ The First [- Second] Part of a Treatise Concerning Policy, and Religion. Wherein the Infirmitie of Humane Wit is Amply Declared, with the Necessitie of Gods Grace, and True Religion for the Perfection of Policy; and by the Way Some Political Matters are Treated with a Confutation of the Arguments of Atheists, Against the Prouidence of God Written by Thomas Fitzherbert: Wherein the necesity, fruite, and dignity of christian religion, in commonwelth, is euidently showed, with the absurdity of false religions, and the danger, and dammage, that ensueth therefor to all states by Iohn Heigham. 1615. p. 442-443. Accesat în 15 august 2024.
8 ^ Luebke, David M.; Lindemann, Mary (2014). Mixed Matches: Transgressive Unions in Germany from the Reformation to the Enlightenment. Spektrum: Publications of the German Studies Association. Berghahn Books. p. 25-26. ISBN 978-1-78238-410-6. Accesat în 15 august 2024.
9 ^ Maas, Korey D. (2021). „The Authority of Scripture in Reformation Anglicanism: Then and Now". În Bagley, Ellie Gebarowski; Gebarowski-Shafer, Ellie; Null, Ashley; Ryrie, Alec. Contesting Orthodoxies in the History of Christianity: Essays in Honour of Diarmaid MacCulloch. Studies in modern British religious history. Boydell Press. p. 70. ISBN 978-1-78327-627-1. Accesat în 15 august 2024.
Conform Bibliei interzicerea poligamiei reprezintă victoria păgânismului asupra Legii lui Dumnezeu.
Eu cred în Dumnezeu.
Dar aserțiunea că Dumnezeu vorbește prin Biblie/Biserică este o biată părere subiectivă.
Însăși ideea că Dumnezeu există e o părere subiectivă. Pentru că așa a definit Kant obiectivitatea.
Metafizica poate demonstra atât că Dumnezeu există, cât și că Dumnezeu nu există. Poate demonstra atât că sufletul există, cât și că sufletul nu există.
Cu alte cuvinte: ai rămas blocat metafizic și epistemologic în secolul XVI. Iar etica nu ai studiat-o niciodată.
Concepția etico-religioasă a lui Immanuel Kant (el a definit obiectivitatea pentru cultura modernă):
Ideea lui (și a altora) de a căuta principii etice generale a izvorât din respingerea moralității tradiționale.[20]
Kant a menținut idealurile creștine de ceva timp, dar s-a luptat să reconcilieze religia cu credința sa în știință.[21] În lucrarea sa Întemeierea metafizicii moravurilor, el dezvăluie o credință în nemurire ca o condiție necesară a abordării omenirii la cea mai înaltă morală posibilă.[22][23] Cu toate acestea, deoarece Kant era sceptic cu privire la unele dintre argumentele care i-au fost folosite anterior de el în apărarea teismului, și a susținut că înțelegerea umană este limitată și nu pot obține niciodată cunoștințe despre Dumnezeu sau despre suflet, diverși comentatori l-au numit un agnostic filozofic.[24][25][26][27][28][29]
În ceea ce privește concepția religioasă a lui Kant, câțiva critici au subliniat deismul, de exemplu Peter Byrne, care a scris despre relația precisă a lui Kant cu deismul.[30] Alți critici au remarcat în concepția morală a lui Kant o trecere de la deism la teism, de exemplu Allen W. Wood[31] și Merold Westphal.[32] În ceea ce privește cartea lui Kant intitulată Religia în limitele rațiunii, a fost evidentiat că filosoful Kant reduce religiosul la rațional, religia la morală și creștinismul la etică.[33]
Kant dorea eutanasia tuturor religiilor revelate.[34] El se opunea caracterului infantilizant al religiei revelate.[35] Pentru el credințele religioase sunt prin definiție subiective: ele pot fi rațional valabile, dar sunt subiective.[36]
El a afirmat: „A trebuit să neg cunoașterea pentru a face loc credinței."[37] Adică sufletul și Dumnezeu nu pot fi obiecte ale cunoașterii.[37]
Kant dorea așezarea moralității pe baze solide, raționale, nu pe baza șubredă a unei religii pe cale de a apune.[38] Dar Kant nu refuza existența lui Dumnezeu, a sufletului omenesc sau datoria către Dumnezeu.[20] Prin a declara că Dumnezeu și sufletul sunt incognoscibile, el le-a imunizat față de critica rațională.[38] De aceea Nietzsche îl vedea pe Kant drept „teolog sub acoperire".[3]
20 ^ a b Leys, Wayne A. (2011) [1941]. „7. Rationality and duty". Ethics And Social Policy. Read Books Limited [Prentice-Hall, Inc.] p. 132. ISBN 978-1-4474-9493-5. Accesat în 9 august 2024. Rebellion against the demands of traditional morality had been, in fact, the frame of mind that initiated the quest for general ethical principles.
21 ^ Pomerleau, Wayne P. „Kant, Immanuel: Philosophy of Religion". Internet Encyclopedia of Philosophy. ISSN 2161-0002. Accesat în 7 iulie 2024.
22 ^ Metaphysics, p. 131
23 ^ „Immanuel Kant". Christian Research Institute. 30 septembrie 2010.
24 ^ "While this sounds skeptical, Kant is only agnostic about our knowledge of metaphysical objects such as God. And, as noted above, Kant's agnosticism leads to the conclusion that we can neither affirm nor deny claims made by traditional metaphysics." Andrew Fiala, J.M.D. Meiklejohn, Critique of Pure Reason – Introduction, p. xi.
25 ^ Edward J. Verstraete (2008). „The Popular Encyclopedia of Apologetics". În Ed Hindson; Ergun Caner. The Popular Encyclopedia of Apologetics: Surveying the Evidence for the Truth of Christianity. Harvest House Publishers. p. 82. ISBN 978-0736920841. It is in this sense that modern atheism rests heavily upon the skepticism of David Hume and the agnosticism of Immanuel Kant.
26 ^ Norman L. Geisler; Frank Turek (2004). „Kant's Agnosticism: Should We Be Agnostic About It?". I Don't Have Enough Faith to Be an Atheist. Crossway. pp. 59–60. ISBN 978-1581345612. Immanuel Kant's impact has been even more devastating to the Christian worldview than David Hume's. For if Kant's philosophy is right, then there is no way to know anything about the real world, even empirically verifiable things!
27 ^ Gary D. Badcock (1997). Light of Truth and Fire of Love: A Theology of the Holy Spirit. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 113. ISBN 978-0802842886. Kant has no interest in prayer or worship, and is in fact agnostic when it comes to such classical theological questions as the doctrine of God or of the Holy Spirit.
28 ^ Norman L. Geisler, Paul K. Hoffman, ed. (2006). „The Agnosticism of Immanuel Kant". Why I Am a Christian: Leading Thinkers Explain Why They Believe. Baker Books. p. 45. ISBN 978-0801067129.
29 ^ Frank K. Flinn (2007). Encyclopedia of Catholicism. Infobase Publishing. p. 10. ISBN 978-0816075652. Following Locke, the classic agnostic claims not to accept more propositions than are warranted by empirical evidence. In this sense an agnostic appeals to Immanuel Kant (1724–1804), who claims in his Critique of Pure Reason that since God, freedom, immortality, and the soul can be both proved and disproved by theoretical reason, we ought to suspend judgement about them.
30 ^ Peter Byrne, Kant on God, Ashgate, London, 2007, pagina 159.
31 ^ Allen W. Wood, Kant's Moral Religion, Cornell University Press, London, Ithaca, 1970, pagina 16.
32 ^ Merold Westphal, The Emerge of Modern Philosophy of Religion, în Charles Taliaferro, Paul Draper și Philip Quinn (editori), A Companion to Philosophy of Religion, Blackwell, Oxford, 2010, pagina 135.
33 ^ Mircea Itu, Dumnezeu și religia în concepția lui Immanuel Kant din Religia în limitele rațiunii, în Alexandru Boboc și N. I. Mariș (editori), Studii de istoria filosofiei universale, vol. XII, Editura Academiei Române, București, 2004.
34 ^ Fleischacker, Samuel (2005). Levy, Richard S., ed. Antisemitism: A Historical Encyclopedia of Prejudice and Persecution. ABC-CLIO. p. 396. ISBN 978-1-85109-439-4.
35 ^ Smith, Craig R. (2023). Romanticism, Rhetoric and the Search for the Sublime, 2nd Edition: A Neo-Romantic Theory. Cambridge Scholars Publishing. p. 92. ISBN 978-1-5275-9292-6. Accesat în 9 august 2024.
36 ^ Green, Ronald Michael; Green, P.S.E.H.V.R.M. (1992). Kierkegaard and Kant: The Hidden Debt. SUNY Series in Contemporary Co. State University of New York Press. p. 132. ISBN 978-0-7914-1107-0. Accesat în 16 noiembrie 2023.
37 ^ a b Williams, Garrath (12 septembrie 2008). „Kant's Account of Reason". Stanford Encyclopedia of Philosophy. Accesat în 7 iulie 2024.
38 ^ a b c Welshon, Rex (2004) [1914]. The Philosophy of Nietzsche. Continental European philosophy. Acumen [Haskell House Publishers, Ltd.] p. 97. ISBN 978-1-902683-89-8. Accesat în 1 decembrie 2023.
Ai putea studia etica timp de doi ani la facultate fără să auzi nicio mențiune despre Dumnezeu. Etica modernă (domeniul academic) nu se bazează pe Dumnezeu. Etica modernă nu se bazează pe Biblie, Coran, Vede și așa mai departe.
Pentru că biserica nu este locul unde se poate învăța etica. Preotul probabil a învățat ceva despre etică la facultatea de teologie, dar nu predică etica la nivel universitar. Și foarte probabil că nu o înțelege. Este foarte ușor să uiți ce a învățat la seminar atunci când pur și simplu predici vestea bună.
Am studiat etica pentru masteratul meu în filosofie și vă pot spune că discursul său infantilizant nu este etică. Dacă ar vorbi la o conferință a filozofilor morali, ar fi huiduit de pe scenă.
Dacă vrei să înveți etică, citește-i pe John Rawls, Robert Nozick, G.E. Moore și R.M. Hare. Ceea ce nu citești este Biblia. Biblia nu este o carte din care să înveți etică.
Dacă un filosof moral ar pretinde că și-a primit etica de la Dumnezeu, s-ar râde de el și ar fi considerat nepublicabil în reviste de etică respectabile.
Poți învăța etică de la Peter Singer (nu trebuie să fii de acord cu el, totuși). Nu poți învăța etică din Biblie.
După cum ți-am spus, acest discurs infantilizant nu are nicio legătură cu etica pe care am învățat-o la facultate. Nu sunt un copil mic și nu am nevoie să învăț cum să mă comport. Din nou: este foarte puțin probabil să înveți etică la o biserică.
Ca să spun lucrurile așa cum stau: raționamentul etic este o specializare academică destinată filosofilor. Este ceva ce oamenii învață la o facultate de filosofie. Etica bisericească este doar pentru începători.
De exemplu, unui psihiatru nu i se permite să-și impună propriile credințe religioase pacienților săi. Acest lucru nu se găsește nicăieri în Biblie. Face parte dintr-un cod de etică elaborat de filosofii morali. Dacă un psihiatru încalcă această regulă, își pierde licența de a practica psihiatria. Din nou, acest lucru nu este din Biblie. Este din etică.
Deci, vedeți, etica profesională a psihiatrilor nu provine din Biblie, nu provine din nicio religie, nu provine dintr-un consens al teologilor, ci se datorează progreselor din filosofia morală modernă, care nici măcar nu presupune că există un Dumnezeu sau zei.
Așadar, da, cred în Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este garantul unui cod de etică profesională. Nici menționat în acesta ca autoritate. Cu excepția cazului în care locuiți în Iran sau Arabia Saudită.
Nu mă consider un filosof moral. Deci, în acest sens, propria mea perspectivă asupra eticii este irelevantă. Nu fac parte din dezbaterea academică despre etică, sunt pur și simplu cineva care a urmat niște cursuri de etică în timpul studiilor universitare. Faptul că, în secolele trecute, etica nu se bazează pe Dumnezeu nu este o născocire a imaginației mele, ci este realitatea acestui domeniu academic. Cei care vorbesc în numele lui Dumnezeu sunt teologi, nu filosofi morali. Nu am studiat teologia, am studiat etica. Și știu sigur că etica nu este decisă de teologi. Cu excepția cazului în care există un etician medical care lucrează pentru un spital catolic sau ceva de genul acesta. Deci, da, într-un astfel de caz, un etician catolic este angajat de un spital catolic, dar nu este considerat drept autoritate într-un spital protestant, deoarece este o denominațiune diferită, deci au o teologie diferită și o etică diferită.
Cu alte cuvinte, etica nu se opune religiei, dar etica nu recunoaște revelația ca sursă de adevăruri morale. Etica se bazează pe rațiunea umană și argumentarea academică, nu pe revelație. Iar invocarea lui Dumnezeu ca autoritate nu câștigă dezbaterile academice în etică. Și, da, există filozofi morali care neagă că există așa ceva precum adevăruri morale, dar vă voi scuti de detalii.
Nu argumentez împotriva lui Dumnezeu. Argumentez că argumentul conform căruia etica depinde de postularea existenței lui Dumnezeu este ignoranță pură. Ignoră aproape fiecare dezvoltare majoră în etică din ultimele secole.
Afirmația că Dumnezeu ne-a dat liber arbitru a fost inventată de teologi. Nu se bazează pe litera Bibliei.
Rezumat: propoziții precum:
- etica este dată de Dumnezeu
- etica este revelată în Biblie
- Dumnezeu asigură obiectivitatea eticii
sunt reflecțiile egoiste ale unui student care a picat un curs de etică.
A-L introduce pe Dumnezeu în etică ca deus ex machina este o modalitate de a pica un curs de etică.
Deontologia, utilitarismul, etica virtuții, prescriptivismul universal nu necesită invocarea lui Dumnezeu. Eticii nu-i pasă dacă există un zeu și nici care zeu este acesta. Pentru că a susține că zeul tău există este subiectivism extrem de naiv în contextul argumentării obiective.
Subiectivismul moral e o prostie. Obiectivismul moral e o prostie. Nu din punct de vedere metafizic, ci din punct de vedere epistemic: morala crestina se schimba de la secol la secol si de la tara la tara. Asa ca nu se poate sustine ca crestinii cunosc moralitatea obiectiva, deoarece moralitatea lor e in continua schimbare.
Conform BOR, o fata de 12 ani este apta de casatorie. Conform legilor Romaniei, nu este. BOR nu vrea sa incalce legea, dar asta nu inseamna ca si-a schimbat canoanele traditionale cu privire la varsta nubila.
Conform BOR, diferenta de varsta intre soti nu trebuie sa fie mai mare de 30 ani. Deci un barbat de 41 ani se poate casatori religios cu o fata de 12 ani, in tarile in care legea permite asta (de exemplu mai multe state din SUA).
Conform Seder Olam Rabbah și Targum Pseudo-Jonathan, Rebeca era în vârstă de trei ani la căsătorie, cifră acceptată de cei mai mulți autori rabinici medievali, inclusiv Rashi.[6][7][8]
Alți autori au susținut că atunci ea avea vârsta de 14 ani.[6][9]
6 ^ a b „Chizkuni, Genesis 25:20:1". www.sefaria.org. Accesat în 15 iulie 2024.
7 ^ „Seder Olam Rabbah 1:2". www.sefaria.org. Accesat în 14 martie 2025.
8 ^ Zhakevich, Iosif J. (17 ianuarie 2022). A Targumist Interprets the Torah: Contradictions and Coherence in Targum Pseudo-Jonathan (în engleză). BRILL. pp. 102–112. ISBN 978-90-04-50383-0.
9 ^ „MikraotGedolot – AlHaTorah.org". mg.alhatorah.org (în ebraică). Accesat în 15 iulie 2024. https://mg.alhatorah.org/Full/Bereshit/25.20#e0n6
Cum au ajuns rabinii la această concluzie? Au calculat vârstele care reies din litera Vechiului Testament. Aritmetica fie cu tine, fiule!
Iudaismul rabinic zice că dacă ar fi rămas păgână după vârsta de trei ani nu s-ar mai fi putut căsători cu un cohen, conform regulilor halahice aplicate retroactiv vremii patriarhilor.
Și... asta numești tu "moralitate obiectivă"? Că un bărbat se poate căsători cu o fetiță de trei ani? Pentru că Biblia zice că așa ceva este permis. Și că este un exemplu demn de urmat.
Și tu, bineînțeles, îl ridiculizezi pe profetul Mahomed că a fost pedofil. Deși conform Vechiului Testament, Torei Orale, Noului Testament și Părinților Bisericii nu a comis niciun păcat căsătorindu-se cu Aișa. Poate ei s-ar fi opus consumării prea devreme a căsătoriei, dar nu faptului că s-a căsătorit cu ea. Adică să nu credem că erau niște monștri sadici, dar nu s-ar fi opus căsătoriei în sine.
Https://www.youtube.com/watch?v=sETnOF5_ghg
Videoul este o introducere de cateva minute in etica, facut de un apologet crestin. Dupa cum vezi, nu zice nimic de Biblie, pentru ca Biblia nu discuta nimic despre etica moderna. Din același motiv, nu zice nimic despre Dumnezeu: Dumnezeu nu este o autoritate in etica modernă. Adică unii eticieni accepta faptul ca Dumnezeu exista pe fundal și dă consistență eticii, dar "Dumnezeu a zis..." nu este un argument convingător pentru eticieni. Pentru ca "Dumnezeu a zis..." nu tine de raționalitate, ci de opinii religioase subiective. De aceea eticienii moderni n-au nicio încredere în etica dictată de Dumnezeu: etica dictată de Dumnezeu nu se bazează pe argumentare rațională. Etica modernă este bazată pe argumentare rațională si nu pe revelații subiective. Iar "revelație obiectivă" este un oximoron.
Teoria poruncii dumnezeiești este o etică infantilă.
E gresit sa ucizi pentru ca ajung la bulau, de aia. Ca e incriminat de codu' penal. Ca nu face altuia ce tie nu-ti place. Ca m-as simti un pic nasol daca omor alt om. Ca am si eu un sistem moral lipsit de mizerii mistice. Treburi de-astea care nu implica povesti cu barbosi care e ok sa omoare milioane de oameni in potopuri si alte actiuni vindicative de doi bani, dar se ofenseaza cand un om omoara altul/alti oameni. Cica preferinte subiective, asta spus de unul care se bazeaza pe niste povesti...
Daca facem ce permite Dumnezeu, inseamna ca folosim etica altei persoane, a lui Dumnezeu, iar nu etica la care am ajuns noi insine. Dar macar aceasta etica este obiectiva? Este supusa interpretarii noastre. Biblia spune undeva sa nu ucizi, in alta parte ordona omoruri, iar in alta parte precizeaza in ce conditii poti sa omori, asa ca poti gasi justificare pentru omoruri, iar biserica de-a lungul timpului a justificat si practicat destule omoruri. Deci si etica asta luata de-a gata este subiectiva. Iar un ateu, sau un credincios care crede ca trebuie sa gandeasca singur chestiunile morale, isi formeaza o etica, care nu o fi ea perfecta, dar intodeauna ii interzice sa omoare alt om, altfel decat in razboi sau autoaparare. Nu zice nimeni ca etica laica nu este subiectiva, dar este eficace in impiedicare oricarei imoralitati flagrante; societatile in care ateismul este dominant au o criminalitate mai redusa decat cele in care crestinismul inca mai pastreaza o pozitie dominanta. In concluzie, omul modern, laic, are o etica, pentru ca nu primeste una de-a gata, iar crestinul fundamentalist incearca sa foloseasca etica la care a a ajuns altcineva, Dumnezeu, pe care o interpreteaza cum are nevoie.
Îți voi răspunde la întrebare cu un citat din serialul True Detective:
"If the only thing keeping a person decent is the expectation of divine reward, then, brother, that person is a piece of sh*t"
Sau, pe românește, dacă ai nevoie să-ți spună Dumnezeu (sau o carte sfântă) că este greșit să omori, atunci în esență ești un ticălos.
Dar tot nu mi-ai raspuns la ce am intrebat. Pe ce fundament te bazezi cand spui ca este gresit sa omori? (asta fiind exemplul dat si de tine acum). Tu spui: "Este gresit sa omori?" Eu intreb: De ce? Cine spune? Cum dovedesti ca e gresit? Daca un altul spune ca e corect sa omori. cim poti dovedi ca tu esti ala care are dreptate si nu el? Pare ca nu aveti niciun reper, plutiti in vidul relativ al subiectivismului si totusi faceti afirmatii absolute.
Mă bazez pe trei chestiuni de bun simț:
1) nici eu nu aș vrea să fiu omorât
2) o societate în care omorul ar fi acceptabil nu ar putea exista
3) nu găsesc absolut nicio plăcere în a produce suferință unui om
După cum vezi, argumentele mele sunt perfect raționale și nu necesită o carte "sfântă". Eu știu că omorul este greșit pentru că propria mea rațiune îmi spune asta.
Problema ta este că ție trebuie "să-ți spună" o carte că omorul este greșit. Dacă te-ai fi născut într-o lume în care cartea sfântă spunea că omorul este bun, atunci ai fi crezut că omorul este bun.
Asta este diferența fundamentală dintre noi doi.
Păi cartea lui sfântă chiar spune că genocidul (după unii) sau omorul în masă (după alții) este bun. Google it!
Tu spui: "Este gresit crestinismul/islamul/hinduismul/ateismul/neopaganismul?" Eu intreb: De ce? Cine spune? Cum dovedesti ca e gresit? Daca un altul spune ca e corect cum poti dovedi ca tu esti ala care are dreptate si nu el? Pare ca nu aveti niciun reper, plutiti in vidul relativ al subiectivismului si totusi faceti afirmatii absolute.
Https://x.com/pinkheretic/status/1654460826743459841
Dacă te interesează o carte profundă pe tema asta, citește Răspuns lui Iov de C.G. Jung. Jung zicea că știe (știe, nu crede) că există Dumnezeu.
Pe ansamblu, nu sunt de acord cu Jung, dar uneori le-a zis la fix.
Se bazeaza pe fundamentul instinctului de supravietuire. Este scris in programul nostru, in programul oricarei specii, sa ducem specia mai departe, deci sa omori pe cineva din specia ta, ar fi impotriva programului, iar daca o faci, inseamna ca programul tau a fost corupt, deja esti in afara speciei tale. Indivizii unei specii nu se omoara intre ei, nici chiar cand se intampla ca unul sa fie omorat, nu este cu intentie
Daca cineva spune ca este corect sa omori, atunci sigur ii lipseste ceva piese ori are alt program, sa gresit cand i-a fost tiparit programul la nastere 
Asa functioneaza lumea vie, de ar fi hai sa omorim ca e de bine, speciile ar disparea, dar programul le spune sa caute cu orice pret sa supravietuiasca, asta inseamna sa nu-ti omori seamanul.
Ca idee, tu ai putea sa omori pe cineva? Acum pe bune, ai omori pe cineva asa simplu, fara pic de remuscare, fara ezitare? Iti garantez ca o sa eziti, iar acea ezitare este nu din constiinta este din inconstient, din acel program care iti spune nu fa asta.
Vorbeste cu cei care au omorit oameni si is cit de cit sanatosi, sau erau, si o sa vezi ca chestia asta nu le da pace pentru ce au facut.
Sa nu omori pe cineva din specia ta este ceva ce face parte din noi, din acea specie, iar daca unu o face, e deja corput, e defect, s-a defectat si nu mai raspunde la directive, o ia razna
Deci spune programul din noi asta, nu omora, dar nu auzi, nu simti, pur si simplu esti condus, nu o faci pentru ca nu poti.
O sa spui ca oamenii sau omorit de cand is ei pe lumea asta intre ei.
Asa este, dar au fost obligati, fortati sa faca asta de catre semeni deai lor defecti. Toti acei conducatori pe care multi ii considera eroi, is de fapt niste criminali in serie, niste persoane defecte din nastere, care au ajuns la putere si au fortat pe cei sanatosi sa faca chestii ce erau impotriva vointei lor.
Omori daca iti este viata pusa in pericol, este tot instintul ala sa supravietuiesti. Vine un seman deal tau sa te omoare ce faci? Ai de ales, te lasi omorit, fapt ce este impotriva programului, sau il omori tu pe el?
O sa spui ca si sa omori semanul tau este tot impotriva programului. Asa este, dar sigur programul in acest caz are o alta lege, daca supravietuirea iti este pusa in pericol, tu persoana care se apara, esti considerat continuatorul speciei, asa ca daca omori sa te aperi ca nu ai incotro este in regula.
Este ceva ca legile alea ale robotilor ce lea inventat Asimov, cam asa functionam si noi.
Ce inseamna daca Dzeul tau a spus ca este in regula sa iti omori semanaul? Inseamna ca stapinul tau este de fapt un indvid al speciei tale defect, ajuns stapin si te forteaza, sau tea indoctirnat, chestie care este tot o fortare sa omori.
Asa ca ia-ti stapinul si mergeti pe alte taramuri, lasati pe cei sanatosi sa duca specia mai departe. Sa omori sa iei femeia altuia, sa iei avultul altuia, asta arata cit de bolnavi is cei care fac asta, cit si cit de bolnav mintal este cel care va pune sa faceti asta.
Ma dor ochii de la ce ai scris aici, ma rog, ideea e ca in general ateii sunt mai buni si mai saritori decat crestinii ortodoxi.
In concluzie, ipoteza ta pica din prima.
Salut!
In opinia me, cred ca abia atunci cand punem in dulap biblia si gandim logic, incepem sa pricepem foarte multe lucruri greu de inteles prin prisma cartii!
Daca suntem genul de oameni ce cred cu tarie ca biblia e scrisa -inspirata de creator, trebuie neaparat sa avem o grava problema de logica, deoarece in Carte se spune clar,cum Creatorul a ordonat crime,a comis crime si multe alte actiuni, condamnate de majoritatea legilor pamantesti!
Exista justificari si interpretari dinpartea unor oameni ce fac pe cunoscatorii,legat de justificarea actelor comise la ordinul Creatorului dar ele nu sunt decat prostii impuse cu tupeu in randul,, usor credinciosilor,,
Daca Creatorul nu a fost implicat in nimic din ce se pune pe seama lui,atunci nu ramane decat intrebarea normala si fireasca: Cartea asta il descopera oamenilor pe creator? Cartea asta este inspirata de El? Cartea asta ai face cinste Lui? Nu cumva este o carte ce face in mod subtil o,,necinste,,la adresa celui care a creat omul si de atunci pana azi nu intervine in libertatea oferita la creatie omului? Adica nu cumva este doar o carte umana cu scop de manipulare, in care spune sa nu ucizi ca e pacat dar in ea se spune ca seful are dreptul sa faca ce a interzis altora?
In fine,eu cred ca noi, trebuie sa pricepem ca avem in noi,capacitatea de a face bine,de a face rau si avem libertatea sa decidem ce vom face! Atei, crestini orice alta religie, crez am avea trebuie sa ne perfectionam in lucrurile bune, pozitive, corect deoarece Creatorul a pus in noi samanta necesara unei frumoase dezvoltari!
Eu v-am pus o intrebare simpla. Sa spunem ca un tip omoara pe altul si ii fura banii. Pentru mine, ca si crestin ortodox, acest lucru este gresit. Si imi sustin afirmatia cu poruncile fundamentale ale Creatorului. Intrebarea: Este si pentru tine gresit, sau este ok ca un om sa omoare pe altul si sa ii fure banii? Iar daca imi raspunzica da, este gresit; te intreb: Pe ce te bazezi cand spui asta? Pentru ca altul poate sa spuna ca e corect.
Era suficient sa specifici,, ca si crestin,, deoarece nu este importanta apartenenta la un grup crestin anume!
Serios vorbind crestinii se ghideaza mai mult pe o jumatate de biblie mai exact noul testament ..In noul testament Isus spune :cine scoate sabia de sabie va pieri in contextul in care Petru a vrut sa l apere de ceva rau.In vechiul testament legat de,, poruncile fundamentale ale creatorului,, El, creatorul dupa ce iarta poporul de faptele lor, Moise coboara si ce face chiar daca Seful ai iertase pe evrei? Da ordin levitilor sa puna mana pe sabie si...in ziua aceea au,, hacuit aprox 3000 de suflete!
Deci, dta ca si ortodox dupacare parte din Biblie te ghidezi deoarece adevarulgol golut este ca vechiul prezinta zeul periculos iar noul testament,, noul zeu populist, pacifist,, chiar daca si el a spus...nu am venit sa aduc pacea ci sabia!
In opinia mea personala omenirea daca a fost creata de un Creator, atunci este clar ca avem o mostenire genetica care nu are treaba cu cartile scrise de oameni deci avem in noi indiferent de orientarile religioase,, constiinta,, ori programul de perfectionare sociala cum vrei!
Felul in care interpretezi lucrurile religioase acum in 2025 are de a face cu evolutia ta ca om in societatea actuala care nu mai permite sa crezi ceea ce credeau candva oamenii manipulati de bis catolica,inchizitia.
Multa vreme habar nu am avut de zona religioasa,carti sfinte mers la biserica etc dar, am stiut mereu ca nu este,, corect,, sa fac rau oamenilor, sa fur etc.
Eu personal nu am nevoie de o carte, religie, sa stiu sa fac ce trebuie, ce este bine pentru alti oameni, depinde doar de mine sa vreau a face ce trebuie.
Haiducii de exemplu furau averile bogatilor si ai ucideau pe multi crestini fiind, si noua Romanilor ne place tare istoria asta!
Orice om poate face orice in functie de situatie, de fel sunt instabili, daca il prizi e bine, daca nu scapa si il doare in cot.
Liberul arbirtu a aparut din necesitate religioasa, la fel ca religia care pana la urma este doar o idee.
Vezi Zeitgeist (film series) Zeitgeist: The Movie (2007), Zeitgeist: Addendum (2008), Zeitgeist: Moving Forward (2011), and Zeitgeist: Requiem (2024) are all directed by Peter Joseph.
Daca god este omniprezent [in fiecare particula] si atotputernic tu nu ai de unde sa stii daca el te-a infuentat sa faci ceva pentru ca esti prea mic si el prea mare, tu nu intelegi functionalitatea micro universulului, actiune si reactiune intre toate si restul ce mai exista in multivers, iar el da.
Poate tu ai impresia ca esti constinet si tu decizi orice actiune personala DAR! aparentele inseala.
Alte exemple vezi in natura unde toti se omoara intre ei de la particule la purici la buburuza la varroa mite la albine la libelula la soareci la pisici la leu iar in oceane si pesteri alte si alte extermofile, pai is animale nu gandesc logic le iertam, nu gandesc pe naiba ultimele descoperiri te-ar uimi ce le poate capul. Portia Jumping Spider.
Frate dragă, tu vezi prin India, China sau Africa să se omoare oamenii între ei?
Și totuși mai bine de jumate de planetă nu are Biblia ca și carte de căpătâi.
Ce-o tot bați în cap atăta cu subiecte puerile?
Ateii simt empatie si simpatie. Nu au nevoie de o carte care sa le spuna ca sa e anormal sa omori. Stiu asta pentru ca e logic ca un astfel de gest provoaca suferinta multor oameni, nu doar victimei. Moralitatea si etica s-au discutat cu mult inaintea Bibliei. Legile nu sunt facute pe Biblie. Religia e doar o filosofie din multe altele. Sunt 7000 de zei, trebuie sa fii foarte arogant sa crezi ca tu stii vreun "adevar". In Biblie incestul, sclavia si poligamia sunt normale, esti de acord cu ea si in privinta asta sau alegi doar ce-ti convine din ea? Daca ai trai dupa Biblie nu ai purta nici haine, ca e pacat sa porti tesuturi amestecate si lana. Umblii gol cumva? De ce nu? A, ca ai constiinta? Socant!
Eu rautate ca a crestinilor nu am vazut la atei. 90% din crestini sunt farisei care nu respecta propria dogma, dar au pretentii de la altii.
Mereu voi respecta mai mult un om care e bun prin natura fara sa astepte compensatie fata de un om care face bine de ochii unui zeu, sa nu cumva sa ajunga in iad. Iadul e deja pe pamant, iar Biblia se studiaza, nu se interpreteaza mot-a-mot.
Un om nu are nevoie de morale pentru a trai o viata linistita. Moralele sunt si ele niste inventii omenesti, nu le gasesti in natura, doar in mintea omului.
Animalele au reguli de comportament. Reguli de comportament=moralitate.
Moralitatea animalelor poate insemna diverse lucruri. Cimpanzeii sunt agresivi si canibali. Bonobo sunt pasnici si prietenosi. Gorilele sunt foarte puternice, dar refuza sa lupte. Deci daca ai alege sa fii inchis impreuna cu un animal, alege o gorila.
Regulile de comportament nu sunt reguli morale, poti avea reguli de comportament, sa fii o persoana disciplinata, fara sa crezi in "morale", poti sa ai reguli de comportament fara sa fii religios.
Dar se pare ca comentariul meu te-a suparat putin, daca ma crezi "inchis", inseamna ca tu esti putin cam "deschis", du-te si joaca-te cu cimpanzeii, sa vedem daca poti, nu au si ei reguli morale ca noi? )
Meh, foarte putini oameni judeca rational ce trebuie considerat moral. Teoriile eticii sunt pentru soareci de biblioteca. Vezi pentru detalii https://psycnet.apa.org/record/2001-18918-008
La fel cum majoritatea oamenilor nu cunosc legile tarii, legile fiind scrise in principal pentru juristi. Oamenii sunt judecati dupa articole de legi de care marea lor majoritate nici nu auzisera vreodata. De aici si reactia multor dintre ei că judecatorii le fac nedreptati. Judecatorii judeca dupa lege, nu ofera judecati solomonice.
Moralitatea nu vine doar de la Dumnezeu sau de pe vreo carte sfântă, ci e ceva ce noi oamenii am construit ca să putem trăi împreună fără să ne distrugem unii pe alții.
Uciderea nu e greșită pentru că o zice Biblia, ci pentru că provoacă suferință și distruge încrederea între oameni. E simplu: dacă vrem să trăim în societate, trebuie să respectăm viața și pe ceilalți.
Ateii nu au nevoie de un Dumnezeu ca să știe ce e bine și ce e rău. Ei se bazează pe rațiune, empatie și pe faptul că valorile morale ajută la supraviețuirea și bunăstarea comunității.
Moralitatea e un sistem creat de oameni, care evoluează și se adaptează, dar asta nu o face mai puțin reală sau importantă. Deci, fără Dumnezeu, poți fi la fel de moral și responsabil. Simplu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
