De ce e efemera fericirea? De ce tristetea ramane?
E oare impactul psihologic al uneia mai intens decat al celeilalte?

Lucrurile care iti aduc fericirea sunt ca un drog, cand iti lipsesc nu poti fi fericit(a). Pe cand lucrurile care te intristeaza sunt ca... rahatul. Ai calcat odata in rahat, apoi degeaba iti tot freci incaltamintea de toate bordurile si tufele de iarba de pe drum, ca ramane tot lipit.

Întotdeauna lucrurile negative au un impact psihologic mai intens căci provoacă durere și suferință. Fericirea nu-i o stare permanentă căci nu e nimeni perfect iar această lipsă de perfecțiune comite erori care de cele mai multe ori ne scot din ea dându-ne o stare de tristețe.

Faptul ca de durere fizica ai parte mult mai rar decat de o stare normala sau o stare in care te simti super bine relaxat fizic,de aici si chestia asta ce ai zis,omului ii e frica de moarte, de durere, de orice perturba starea sa majoritara, iubirea nu e efemera depinde de om si om, de cat de mult stii sa apreciezi ce ai trait

Pentru ca exista nefericire.Un loc fara nefericire este Heaven .

La unii nu lasa urme nici fericirea, nici tristetea.

Fericirea si tristetea sunt stari afective si subiective. Fericirea sau tristetea ta nu este acceasi cu a mea. Mai mult sunt tranzitorii.

Si tristetea e efemera.
Eu cred ca oamenii se concentreaza mai mult pe tristete decat pe fericire. De exemplu, nu spunem sau gandimin fiecare zi '' Ce bine ca am o familie, am parinti, am frati, surori care ma iubesc! Am prieteni, am un caine dragut la care tin, etc. etc.''. Nu ne concentram pe chestiile astea.
Dar cand ajungem sa ne certam cu un prieten de exemplu, si sunt spuse cuvinte dureroase, imediat toti vor descpica firul in 4, si vor incepe cu citate filozofice, ca esti singur pe lume, ca toti te tradeaza, ca nu te apreciaza.
(e doar un exemplu)
Ceea ce vrea sa spun e ca e in natura omului sa se planga cand ii e greu mai mult decat sa aprecieze cand ii e bine.