De ce vreau eu să cred că există Dumnezeu?
...deoarece nu vreau să îmi imaginez iubirea ca fiind doar o reacţie a creierului de eliberare a unor hormoni sub impulsul conservării speciei, eu vreau să mi-o imaginez ca pe sentimentul care te face mai bun, care te uneşte spiritual cu ceea ce eşti separat fizic. Unele mistere sunt mult mai frumoase dacă ar rămâne mistere
...deoarece orgoliul meu de om nu îmi permite să cred că noi trăim doar datorită unui impuls de energie electrică. M-aş simţi prost dacă aş şti că televizorul sau frigiderul funcţionează pe acelaşi principiu ca mine. Nu, eu prefer să numesc flux divin ceea ce îmi dă viaţă şi îmi permite să trăiesc
...deoarece nu vreau să văd răsăritul şi apusul doar ca o rotaţie simplă în jurul soarelui, eu le văd ca pe cel mai frumos "Bună dimineaţa!" sau "Noapte bună!" posibile pe această lume. Este modul Lui de a ne saluta pe toţi.
...deoarece legile umane nu sunt de ajuns pentru a ţine lumea în frâu. Nu este niciun articol de lege care te obligă să fii bun, să îi iubeşti pe cei de lângă tine, să speri atunci când totul merge prost.
...deoarece lipsa unei divinităţi doar măreşte problemele de aici. Încurajează oamenii meschini, încurajează superficialitatea şi lipsa responsabilităţilor.
...deoarece am nevoie să îi mulţumesc cuiva pentru lucrurile care nu depind de mine. Nu datorită mie sunt sănătos, nu datorită mie am o familie superbă, nu datorită mie vă pot spune acum ce vă spun. Toate acestea ni se par atât de normale, încât practic sunt o banalitate. Gândiţi-vă doar la cineva cine nu are acestea. Pentru el ar mai fi o banalitate?
...deoarece eu văd viaţa ca un prilej, nu ca o destinaţie. Vreau să cred că trăiesc pentru ceva, că tot ce fac aici nu e doar în zadar. Deoarece tot ce voi lăsa pe Pământ vor fi doar câteva oase într-o cutie. Deci merită să încerci să faci aici ceva durabil?
...ar mai fi multe motive, mult prea multe. Dar voi încheia cu "Pariul lui Pascal": "Dacă cred în Dumnezeu şi nu există, nu voi pierde nimic. Dacă nu cred şi există, pierd totul". Cineva zicea că există reversul medaliei. Nu, nu există niciun revers al medaliei. Nu te costă nimic să crezi, poate doar 5 minute pe zi pentru a spune o rugăciune.
...de aceea, pentru mine există Dumnezeu şi Îl simt tot timpul alături de mine. (Cineva spunea că e pueril să zici că Îl simţi. I-aş atrage atenţia spunându-i că noi suntem legaţi de realitate prin simţuri. Înainte de a simţi, trebuie mai întâi să îţi doreşti. Ceea ce voi numiţi noroc, coincidenţă sau şansă, eu o numesc Providenţă)
Ce am spus mai sus nu este pentru atei. Este pentru cei care cred şi cei care mai mişună pe aici, nehotărâţi, sperând ca printre link-uri şi filosofări să existe o dovadă cât de cât clară în privinţa existenţei Lui.

Şi acum, partea pentru toată lumea: Iniţial, mi-am făcut cont fiind atras în special de această categorie. Şi deşi nu am deloc cunoştinţe de filosofie şi tot ce ştiu ştiu doar din empirism, am văzut că în marea majoritate filosofia care se face aici este o filosofie de duzină (dacă aş puea-o numi filosofie) deoarece filosofia pune întrebări fără răspunsuri care te ajută să trăieşti. Tot ce faceţi voi aici, cu atei împotriva credincioşilor nu este decât o hrană a orgoliului propriu.
Poate că îmi supraapreciez întrebarea, dar nu vreau să faceţi aici o furtună de certuri. Ce am scris aici vreau să fie o oază de linişte.
P. S. Vă rog, nu daţi răspunsuri de genul "Unde e întrebarea?". Pentru cei care deja se gândesc la aşa ceva, le reamintesc că site-ul TPU.ro este un site de într-ajutorare în primul rând. Eu nu am pus o întrebare, doar am dat răspunsuri unor oameni care nu ştiu cum să îşi formuleze întrebările.

@0marry0
Dacă te-ai uita mai bine, ai vedea că nu am spus niciun Dumnezeu anume. Eu spun Dumnezeul creştin deoarece sunt ortodox. Şi nicidecum nu am vorbit despre personificarea lui, nu ştiu ce ai înţeles, dar eu văd Îl văd pe Dumnezeu diferit. Eu Îl văd ca suma întregului bine care se întâmplă pe aici.
Şi oricum, după cum spunea cineva, eu nu am spus un zeu anume, ci orice credincios ar putea crede în aşa ceva. Eu am spus doar legile unor valori morale care ar trebui să existe aici şi care argumentează prezenţa lui Dumnezeu în vieţile noastre. Mai spuneam cuiva că (iartă-mi cacofonia) chiar dacă ar fi demonstrat că El nu ar exista, tot aş mai crede. Nu din îndoctrinare, după cum s-ar grăbi să spună ateii, ci pentru că eu sunt prea slab de unul singur. E ca efectul Placebo. Sunt singur, dar măcar nu o ştiu. Şi totuşi. Ce altceva ar putea garanta legile morale dacă nu Dumnezeu? Te aştepţi la aşa ceva doar din partea oamenilor?

E chiar ciudat.nu de multe ori D-zeu m-a ajutat atunci cand chiar am avut nevoie. poate ca as putea sa numar datile (sau cum s-o spune la plural) cand m-a ajutat atunci cand eram disperata si aveam nevoie de ajutorul lui folosind doar degetele de la o mana.
daca ne iubeste asta ar insemna ca nu vrea sa suferim, nu? nici un parinte nu ar vrea sa-si vada copilul plangand sau suferind.El, insa, face cel putin un om sa planga sau sa sufere in fiecare zi.in fiecare zi mor oameni, nu? acei oameni (care au murit) au si ei familii, parinti, iubite/iubiti. oare acei oameni nu sufera? de ce ne face oare sa plangem si sa suferim? pentru ca ne iubeste? pentru ca vrea sa credem ca daca ne rugam mai mult acele persoane nu mureau? fratele meu a murit anul trecut (nu-l mai vazusem de vreo 2-3 luni) si nu l-am vazut nici in sicriu deoarece sicriul a fost inchis fiindca el a murit intr-un accident si a ramas mutilat.atunci cand mi-e dor de el singurul lucru pe care il pot face e sa ma uit la niste poze care pentru mine nu semnifica nimic.eu nici nu ma intelegeam chiar asa de bine cu el deci de ce D-zeu nu mi-a dat sansa sa ma inteleg bine cu el? de ce a facut atatia oameni sa planga daca toata lumea (preoti, maicute, tu, credinciosii etc. btw, si eu-s credincioasa/crestina/ortodoxa) sustine ca ne iubeste? oare ar trebui sa nu ne pese ca ne-a facut sa plangem si sa ne rugam ani in sir la El pentru ca la sfarsit sa murim iar prin moartea noastra alti oameni sa planga? eu una chiar nu inteleg aceasta...chestie. cum au putut atatia oameni sa se roage la El si sa nu se-ntrebe niciodata: ''de ce?''.
duhovnicul meu mi-a spus ca ''la ce folos inveti tu limbi straine? cu ce iti va ajuta in fata lui D-zeu?'' cu nimic, evident, dar nu am oare voie sa invat pentru mine? ca sa nu mor proasta? eu am un defect: lucrurile care trebuie sa le spun nu le spun niciodata la momentul potrivit, deci nici atunci nu am zis ce am scris mai sus datorita acestui defect, tinandu-mi, in schimb, gura inchisa.deci, prin urmare, D-zeu vrea sa facem numai ce-i place lui? sa tinem post saispe mii de ani, sa ne rugam din sculare pana-n culcare, sa ascultam doar muzica bisericeasca, pe scurt: singurul lucru pe care sa stim sa il facem e sa citim si sa scriem. tatal meu e ateu dar mama e ortdoxa asa ca poate d-aia gandesc asa.
scuze de raspunsul asta lung si plictisitor care a sarit din una-n alta

@iHeartKpop Dumnezeu nu face niciun rău şi nici nu îi place să ne vadă suferind. Dacă oamenii nu ar fi avut dreptul de a alege ce vor să facă nu ar fi zis că ar avea un Dumnezeu crud care nu le dă libertăţi? Dar totuşi, le avem şi tocmai din cauza acesto libertăţi oamenii suferă. Ei nu suferă din cauza Lui ci din cauza celorlalţi oameni. Îmi pare foarte rău pentru fratele tău, dar te-ai gândit vreodată că Dumnezeu poate face unele lucruri pentru a ne îndruma de fapt spre bine? Cât despre post şi celelalte lucruri, pe mine mă lasă rece. Eu aici vorbesc de Dumnezeu, relaţia mea personală cu Dumnezeu, iar de multe ori relaţia oamenilor cu El nu trece de dogme, ceea ce îi induce în eroare atât pe atei cât şi pe creştini.Nu e frumos să îţi aminteşti de El o zi pe săptămână şi în rest să fii la fel de uman ca orice ateu... Poate că păcătuiesc gândind aşa, însă eu prefer să fiu creştin cu sufletul mai mult decât cu trupul.
Şi nu, tot ce facem noi nu e spre binele Lui, ci pe binele nostru. Căci până la urma-urmei tot noi vom plăti binele sau răul săvârşit aici.

Tu chiar crezi ca o sa citesc aia?

@UchihaSasuke Nu te obligă nimeni. Totuşi, luând în seamă ce au zis ceilalţi, aş spune că e frumos

Sunt perfect de acord cu tot ce ai spus... sincer sunt surprinsa ca exista oameni cu o astfel de gandire, fara sa aiba capul impuiat de citate biblice, si fara sa aiba argumente bazate exclusiv pe ele. totusi, am o mica mentiune referitor la ceea ce ai spus in cel de al 8-lea paragraf: o rugaciune de 5 minute pe zi nu te face un om credincios. credinta reprezinta un mod de viata, o deschidere catre valorile fundamentale ale vietii. nu toti oamenii sunt facuti sa creada, de asta ateii nu trebuie blamati. Sfantul Augustin spunea :"m-ai cautat fiindca m-ai gasit"...
Dovada ca existenta nu reprezinta numai o serie de reactii fizice, chimice si biologice este existenta vocii noastre interioare. poate un astfel de fenomen sa explice discutiile pe care le purtam cu noi insine, modul cum gandim sau existenta sufletului?
Eu nu sunt o persoana religioasa, dar cred in Cineva, nu conteaza daca acel Cineva este dumnezeul biblic, forta creatoare sau o personificare a iubirii si a binelui.
Cert e ca Dumnezeu nu este "un mos cu barba", iadul si raiul nu sunt locurile in care traiesti chinul sau fericirea eterna, pentru ca, in primul rand, nu sunt "locuri"; daca intr-adevar exista, ele nu sunt altceva decat stari ale sufletului; desi personal cred ca moarte reprezinta mai degraba o contopire a spiritului cu universul.

Vreau si eu sa cred la fel ca tine!

Eu cred in Dumnezeu. Am citit intr-o carte urmatoarele cuvinte: "Necredinta aduce cu ea intrebari si nesiguranta, iar credinta il vede pe Iisus Hristos ca o lumina ce trebuie sa o urmeze". Dupa aceste cuvinte ganditi-va fiecare in parte daca e credincios sau necredincios.