De ceva timp ma tot gandesc la existenta omului pe pamant de ce trebuie sa murim, daca viata asta e cu adevarat reala sau existenta noastra daca e reala, diferenta intre a visa si a fi constient este nula, as vrea sa vb cu cineva care i plae filozofia sper ca mai sunt si persoane de astea pe aici
O persoana isi poate pune o multime de intrebari legate de realitate sau de existenta. Cineva spunea ca noi cand dormin,de fapt traim adevarata realitate,iar starea de veghe reprezinta adevaratul vis.
Este foarte dificil de demonstrat realitatea.
Cineva poate sa afirme : " Tu nu existi,tu esti doar o proiectie a mintii mele, iesi afara din mintea mea! Nu ii poti demonstra ca existi, nu poti demonstra nimic.
Ma intreb ce e cu visele multiple, adica de ce visam ca visam. Daca de fapt noi asta facem acum? Daca noi doar visam ca traim iar cand adormim visam ca visam? Dupa cum se stie, in vis timpul este altfel perceput iar noi ne amintim cam 1% din el, poate mai putin. Daca noi in acel vis, am avut o viata, am avut o realitate pe care am uitat-o? Daca in curand eu urmeaza sa ma trezesc intr-o alta realitate si intreaga mea viata e doar o proeictie pe care o voi uita atunci cand ma voi trezi? Daca adevaratul sens al vietii este sa ne trezim cu adevarat dincolo de toate proiectiile si labirinturile?
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Existenta omului pe pamant? O intrebare buna.
Noi oamenii obisnuim sa credem ca suntem superiori la orice dar nu suntem. obisnuim sa ne punem intrebari datorita evolutiei noastre si pe baza intrebarilor, am evoluat,
Pentru ca suntem cea mai avansata specie de pe fata pamantului, poate chiar si din Cosmos, nu inseama ca suntem nemuritor.Nu.Toate speciile au o durata de viata.A noastra e de vreo 60/70 ani, dar o chestie:la nivel de cosmos, viata noastra nici nu poate fi insemnata in vreun calentar pentru ca suntem prea mici in aceasta lume.Crezi ca universul e finit? Eu nu cred.Cred ca nu a fost descoperit, nu inca, pentru ca nu avem tehnologia necesara.Cand o s-o avem,o sa putem face alte chestii, bune sau rele, depinde de context.
Cu toate acestea, tot nu vom fi nemuritori.Or fi creat ei savantii tesuturi artficiale dar nu sunt suficiente pentru ca o sa mai treaca cateva secole pana o sa ajunga sa creeze inteligenta de om intr-un robot.
Ca veni vorba de viata, crezi ca exista ceva de dupa moarte? Un loc unde vom putea coexista in pace? Eu nu cred in iad si in rai.Eu cred ca Pamantul e si raiul si iadul promis cu atata vlaga de oamenii biserici.Nu zic ca ne reincarnam in cine stie ce animal dar trebuie sa fie o chestie.
Viata e cat se poate de reala.Ne-am dori noi uneori sa fie un vis din cauza problemelor pe care le intampinam dealungul traseului nostru.Dar o chestie:daca viata ar fi fost sa fie un vis, crezi ca mai ajungeam unde suntem astazi?
Adica, pe bune, daca de fiecare daca cand aveam o problema si plesneam din degete si disparea, crezi ca mai stiam sa rezolvam altele mai grele? Nu.
Nu cred in teoria ca Dumnezeu l-a creat pe om si la pus direct pe Pamant.Cred mai degraba in evolutia lui din maimuta.Totusi,aceasta evolutie a fost lenta pentru ca 20.000 de ani, aceasta a stagnat, omul bazandu-se pe vanatoare.
Sunt multe de zis.
Un sfat. Poti sa afli mai multe daca faci un lucru, nu neaparat sa citesti carti.Cand nu ai ce face, puneti o intrebare in cap si gandeste-te doar la ea.In mintea ta, ia argumente pro si contra si analizeazale astfel incat sa iti rezulte ceva cat de cat acceptabil. Dupa, daca vrei sa vezi daca e bine, cauta pe net.
Eu te inteleg dar uite ceva fi atent constinta umana e formata din celule /neuroni, cum se poate ca acele celule care formeaza inima sa creeze ceva unic uman cunostinta si cum poate ceva ca celule sa creeze ceva si de ce doar noua? de ce trebuie sa avem constinta avea nevoie stramosi nostri de o suta de miliarde de neuroni in copac?
Ma bucur ca ti-am raspuns dar ma intreb de ce mi-a disparut mesajul.
Asa in general in ce crezi, vad ca isi pui intrebari foarte complexe si filozofice cred ca in mintea ta e o cautare de raspunsuri
Imi cer scuze pentru greselile gramaticale de mai sus dar sunt putin obosit.
De acord,e cel mai ciudat lucru ca acei neuroni,acele micute "fiinte" sa ne defineasca insa trebuie sa tinem seama de proverbul "Esentele mari se tin in sticlute mici".Sti,daca era sa fi fost oameni de la bun inceput era mult prea usor.
Dealungul evolutiei noastre,in special cea marina, eu banuiesc ca specia noastra nu a fost una dominanta dar nici una dominata ci una care se descurca cu propriile resurse si care trebuia sa inventeze noi modalitati de a supravietui. Dupa, pe uscat, daca observam comportamentul mamiferelor, toate fac acelasi lucru:nascocesc lucruri noi pentru a avea o viata mai usoara.
Inima nu poate functiona fara creier precum creierul nu poate functiona fara inima.Aceasta e cea mai stransa relatie din lume.Se opreste inima, creierul moare in cateva minute.Se opreste funtionarea creerului, inima mai bate cateva secunde, atata timp cat impulsurile nervoase mai sunt valabile.
Noi am fost cea mai norocoasa specie dealungul timpului.Cum am zis mai sus, nu am fost nici dominante dar nici nu am dominat.Am supravietuit.Sa luam de exemplu rechinul.Se stie ca el a evoluat din cel mai mare pradator care exista odata pe fundurile oceanelor.Deci,si pe atunci era pradator, neavand nevoie sa inventeze tehnici noi.
Ok bun, dar ce ziceti de noii pradatori care sunt acum? De ce nu evolueaza? De ce nu dezvolta ceva mai usor, un mod de a le usura viata?
Cum ziceai, constiinta e ceva special speciilor de mijloc.Pradatoarele sunt ca vremea, iar in cazul din realitate, precum ierbivorele.Alta relatie foarte stransa.Carnivorele nu pot exista fara ierbivore precum nici ierbivorele fara carnivore.Carnivorele prind ierbivorele batrane si slabe care ar putea produce boli asigurand hrana intregului grup.
Sunt multe lucruri de zis si imi pare rau ca nu pot sa le explic cum trebuie.
Da,asa e, am o gramada de intrebari pe cap pe care incerc sa le rezolv, nu stiu daca voi reusi vreodata.Nu stiu ce sa cred,sunt foarte multe posibilitati,foarte multe usi inchise,eu nu pot fi multumit cu un raspuns gasit intr-o carte,desi o citesc pentru ca sa gasesc informatie. Nu cred ca e timpul sa trag cocluzii,altii au scotocit dupa adevar multi ani,orice opera de arta necesita mult timp de gandire,prelucrare si finisare, orice comoara este adanc sapata, daca as gasi-o pe toate drumurile nu ar mai vaolra nimic, ar fi un gunoi. Nu pot sa ma laud ca am gasit adevarul, pentru ca m-as mintii singur si asta e cea mai mare capcana.
Visul e cea mai mare enigma care inca nu a fost rezolvata.Nu se stie de ce se produce, nu se stie de ce omul in timpul operatiei vede ce sa intampla cu el, nu se stie ce facem in restul de 99%, multe nu stim.Cel mai mare mister e reprezentat de faptul ca atunci cand ne culcam, timpul trece foarte repede pentru noi. Poate pentru ca ne amintim doar acel 1%, cine stie?
Realitatea poate fi usor de demostrat dar in acelasi timp si foarte greu.Usor de demonstrat doar in cazul in care te sti pe tine insuti si greu in cazul in care visezi mai multe lucruri in fiecare noapte, gen la vreo 5/6 visuri pe noapte.Un om obisnuit are in mod normal max 3/4 visuri pe noapte dar nu ni le amintim. Poate doar 1. Cel care confunda realitatea cu visul si le aminteste pe toate foarte bine detaliate incat, este confuz in primele minute de intrare in starea de veghe.Acest lucru e accentuat si daca persoana este trezita dintr-o data.
Visul este singura legatura cu trecutul, singura legatura involuntara, pentru ca ne transforma amintirile in imagini dintr-un vis.Visul sa spuna despre viata de dinainte? Putin probabil insa nimic nu e imposibil.
Personal îmi place să trăiesc după principiul lui Descartes: gândesc deci exist. Bine, el nu se referă cu acest citat strict la diferența dintre vis și realitate, însă, de regulă, în vise nu gândesc. Acționez în numeroase feluri și am parte de activități foarte diferite și ciudate în vise, însă nu pot spune că gândesc clar în ele. Am parte de emoții și am multe imagini, însă niciodată nu gândesc limpede. În timp ce, în viața reală am parte de o minte destul de activă. Eu cel puțin așa știu când visez și când sunt trează, iar diferența dintre cele două mi se pare destul de clară.
Cât despre existența omului pe pământ, murim pentru că așa suntem programați. Pentru că celule noastre nu se pot reproduce la infinit. Este un defect biologic din punctul nostru de vedere, însă un lucru perfect normal din punctul de vedere al naturii. Imaginează-ți cum ar fi dacă nimic de pe planetă nu ar muri. Ce se întâmplă după moarte, încă nu se știe, dar cred că până la urmă asta este frumusețea vieții.
Poate ca nu e vorba de constienta sau vis poate e o prostie a oamenilor, toate lucrurile pot fi interpretate in mai multe moduri mai ales cand lumea exagereaza, o data ce te-ai prins nu mai trebuie sa ii lasi sa interpreteze dar sunt atat de prosti incat dintr-un cuvant inventeaza 10 povesti!
Nu m-am gandit pana acum la intrebarile acestea din raspunsul tau. Frumos raspuns 
Trebuie să murim din cauză că strămoşii noştri, Adam şi Eva, au căzut în păcatul neascultării de Dumnezeu, iar prin acest păcat a intrat moartea în lume.
Dacă n-am muri, nu ne-am mai mântui. Evident că trebuie să ne şi spovedim şi să ne împărtăşim şi să trăim o viaţă creştinească autentică, aşa cum trăiau primii creştini. Poate că pare imposibil în vremurile noastre, dar cunosc familii care trăiesc aşa şi trăiesc bine. Nu sunt familii de preoţi, dar Dumnezeu le dă tot ce au nevoie, fiindcă trăiesc fără să-L supere.
Aceasi intrebare mi-am pus si eu dar gandeste ca si cum nu stim unde ne ducem cand murim
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
