Tăcerea poate spune mai multe decât crezi tu. Mai bine taci decât să răneşti persoane la care ţii.
Cateodata tacem desi inauntrul nostru e o lupta!
Cateodata tacem pentru ca nu vrem sa ii ranim pe cei dragi!
Cateodata tacem sa ascundem adevarul!
Cateodata tacem pentru ca tacerea iti da dreptul de a medita.
In sfarsit, dupa tacere vine adevarul si minciuna, iubirea si ura, egoismul si altruismul si viata si moartea...
Tacerea este un semn ca omul accepta, accepta, accepta si depune in el pina se umple locul ala. Urmeaza deflagratia din cauza presiunii.Sint cazuri si cazuri cind e urmata de plins, la femei sau la copii ceea ce am putea traduce tot ca o descarcare.Deci da, asta este.Este urmata de o manifestare spontana sau nu.
De cele mai multe ori intelepciunea se naste din tacere; deci, intelepciunea.
Urmează...cuvântul!
Uite o poezie care-mi place, despre tăcere:
Tăcerea iubirii de forever2008 (adică Solon Valentina-Liliana)
Tăcerea iubirii este ca un mormânt,
Ce tainic ascunde dulce-legământ,
Cuvinte tandre adânc mi-s ingropate,
Să fie celălalt capăt al vorbei departe?
Şi-un capăt al vorbei ascunde mister,
Ce-n suflet veşnic imi va fi vis de eter,
Şi plecăciuni fac pentru cuvântul-feerie,
Chiar de-i inchipuire sau dulce-amăgire.
Şi-mi inmoi penita in apa pur-sfintită,
Să-mi fie capătul vorbei neprihănită,
Din cuvinte să nu se reverse venin,
Imprăştiindu-se-n-zări amarul-pelin.
Si cum sint situatii in care tacerea e o rabufnire lipsita de entuziasm poate fi urmata de o implozie.
RebelulCuIdei întreabă: