In afara de perpetuarea speciei,SEXUL este numai o placere, sau si o necesitate?
PS:amconsiderat ca raspunsurile pot avea si un sens FILOZOFIC.

Iar tu eşti o fire destul de curioasă. Uite, până şi plăcerea ta de a mă provoca se poate traduce într-o necesitate, trebuinţă de orientare şi investigaţie, animată de motivaţia intrinsecă.
În ceea ce priveşte colaborarea fugitivă dintre iubire şi plăcere există o explicaţie foarte simplă. Fiind un sentiment complex, iubirea implică şi acest sentiment de plăcere, doar că nu este suficient.Acestea două nu sunt într-o relaţie fidelă, ca să spun aşa, pentru că plăcerea poate exista fără iubire, dar iubirea nu poate exista fără plăcere.De accea, consider plăcerea ca fiind un sentiment primitiv, dar necesar.Ea devine primară în momentul în care conştientizezi consecinţele îndeplinirii ei.În procesul acesta de conştientizare sunt implicate pe lângă operaţiile gândirii, toate însuşirile psihice, adică întreaga ta personalitate. După ce ai anticipat urmările, începi să decizi dacă această plăcere trebuie restricţionată sau nu.Am să-ţi dau cel la mai elocvent exemplu, şi anume plăcerea fumătorilor de a consuma nicotină. Aici este clar că iubirea nu se poate identifica cu plăcerea.În cazul acesta, plăcerea este înţeleasă strict ca o necesitate fără alte implicaţii afective. Când aceasta însă se identifică cu iubirea, apar atitudinile(adică raportezi experienţa ta anterioară la această plăcere şi selectezi din aceasta, te autoreglezi) şi convingerile care sunt de fapt nişte idei implantate în structura personalităţii tale, puternic trăite afectiv.Convigerile sunt unice şi fiecare le construieşte în funcţie de personalitatea sa.Ca să nu mă abat de la întrebarea ta, o să iau exemplul tău.Pentru unii, sexul nu reprezintă decât o plăcere, o necesitate biologică dar şi de afiliere, adică nevoia de a te simţi bine.Aici nu putem vorbi de nici o convingere. Însă cei care ridică actul sexual la cote înalte,dându-i uneori şi un caracter sacru,şi-au format o convingere, o idee care îi motivează toate acţiunile.În acest caz, plăcerea nu poate exista fără iubire, dar nici iubirea fără plăcere.

În ceea ce priveşte iubirea ca o necesitate, este o convingere personală, dar care se poate regăsi în fiecare dintre noi.Consider că nevoia de afecţiune, nevoia de iubire este transmisă ereditar, adică se află în structura noastră genetică.Să nu mă înţelegi greşit, eu nu raportez iubirea doar la cea dintre oameni, ci la întreaga materie sau chiar diferite activităţi.Cu alte cuvinte,poţi iubi un om, aşa cum poţi iubi florile, apusul, pictura, viaţa sau chiar propria ta meserie. Dacă nu faci ceva cu pasiune sau din iubire, nu poţi spune că te numeşti om.Nu există cineva pe lumea aceasta care să nu iubească ceva,pe cineva şi pentru care să se dedice.

În ceea ce priveşte distincţia dintre nevoile individuale şi biologice o să-ţi explic altfel. Uite, nevoile sunt clasificate în general ca nevoi primare, adică cele biologice, şi ca nevoi secundare, care asigură integritatea individului, ţin de particularităţile acestuia.De aceea, mi-am permis să folosesc noţiunea de nevoie individuală.

Şi nu ai fost răutăcios,poate doar puţin impulsiv.În orice caz, îmi place să port astfel de conversaţii şi să aflu alte informaţii care poate îmi vor folosi cândva.