In afara de perpetuarea speciei,SEXUL este numai o placere, sau si o necesitate?
PS:amconsiderat ca raspunsurile pot avea si un sens FILOZOFIC.
Iar tu eşti o fire destul de curioasă. Uite, până şi plăcerea ta de a mă provoca se poate traduce într-o necesitate, trebuinţă de orientare şi investigaţie, animată de motivaţia intrinsecă.
În ceea ce priveşte colaborarea fugitivă dintre iubire şi plăcere există o explicaţie foarte simplă. Fiind un sentiment complex, iubirea implică şi acest sentiment de plăcere, doar că nu este suficient.Acestea două nu sunt într-o relaţie fidelă, ca să spun aşa, pentru că plăcerea poate exista fără iubire, dar iubirea nu poate exista fără plăcere.De accea, consider plăcerea ca fiind un sentiment primitiv, dar necesar.Ea devine primară în momentul în care conştientizezi consecinţele îndeplinirii ei.În procesul acesta de conştientizare sunt implicate pe lângă operaţiile gândirii, toate însuşirile psihice, adică întreaga ta personalitate. După ce ai anticipat urmările, începi să decizi dacă această plăcere trebuie restricţionată sau nu.Am să-ţi dau cel la mai elocvent exemplu, şi anume plăcerea fumătorilor de a consuma nicotină. Aici este clar că iubirea nu se poate identifica cu plăcerea.În cazul acesta, plăcerea este înţeleasă strict ca o necesitate fără alte implicaţii afective. Când aceasta însă se identifică cu iubirea, apar atitudinile(adică raportezi experienţa ta anterioară la această plăcere şi selectezi din aceasta, te autoreglezi) şi convingerile care sunt de fapt nişte idei implantate în structura personalităţii tale, puternic trăite afectiv.Convigerile sunt unice şi fiecare le construieşte în funcţie de personalitatea sa.Ca să nu mă abat de la întrebarea ta, o să iau exemplul tău.Pentru unii, sexul nu reprezintă decât o plăcere, o necesitate biologică dar şi de afiliere, adică nevoia de a te simţi bine.Aici nu putem vorbi de nici o convingere. Însă cei care ridică actul sexual la cote înalte,dându-i uneori şi un caracter sacru,şi-au format o convingere, o idee care îi motivează toate acţiunile.În acest caz, plăcerea nu poate exista fără iubire, dar nici iubirea fără plăcere.
În ceea ce priveşte iubirea ca o necesitate, este o convingere personală, dar care se poate regăsi în fiecare dintre noi.Consider că nevoia de afecţiune, nevoia de iubire este transmisă ereditar, adică se află în structura noastră genetică.Să nu mă înţelegi greşit, eu nu raportez iubirea doar la cea dintre oameni, ci la întreaga materie sau chiar diferite activităţi.Cu alte cuvinte,poţi iubi un om, aşa cum poţi iubi florile, apusul, pictura, viaţa sau chiar propria ta meserie. Dacă nu faci ceva cu pasiune sau din iubire, nu poţi spune că te numeşti om.Nu există cineva pe lumea aceasta care să nu iubească ceva,pe cineva şi pentru care să se dedice.
În ceea ce priveşte distincţia dintre nevoile individuale şi biologice o să-ţi explic altfel. Uite, nevoile sunt clasificate în general ca nevoi primare, adică cele biologice, şi ca nevoi secundare, care asigură integritatea individului, ţin de particularităţile acestuia.De aceea, mi-am permis să folosesc noţiunea de nevoie individuală.
Şi nu ai fost răutăcios,poate doar puţin impulsiv.În orice caz, îmi place să port astfel de conversaţii şi să aflu alte informaţii care poate îmi vor folosi cândva.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Sexul este foarte benefic, iar asta il face necesar.
http://www.descopera.ro/......use-de-sex
"Dar sunt o multime de indivizi la care "anumite organe" nu "cer" sa-si faca "treaba" de exemplu: calugarii, clerul catolic, etc. Sunt ei anormali?" - Nu e exclus ca ei sa aiba probleme la mansarda.
Răspunde
In cazul oamenilor, este si o necesitate in cadrul unui cuplu, pentru ca deseori mentine armonia in cuplu. In afara cuplului, nu vreau sa imi dau cu parerea.
Normal că este şi o necesitate în afară de plăcere.Şi noi suntem tot animale.
Răspunde Anumite organe, inclusiv cele sexuale trebuie să-şi facă treaba.
Dar sunt o multime de indivizi la care "anumite organe" nu "cer" sa-si faca "treaba" de exemplu: calugarii, clerul catolic, etc. Sunt ei anormali?
Pe ce lume trăieşti! Uiţi ce scandal este la Vatican de se ajuns după 600 de ani un papă să-şi dea demisia.Deci şi ei au organe
Auzizi onasis, eu nu sunt copil. Exceptia, totusi, nu confirma regula(daca esti capabil sa intelegi e spun).In rest este vorbarie goala.
In mod strict, pentru perpetuarea speciei e nevoie de "imperechere", proces caracteristic animalelor.
In schimb, daca vei inlocui cuvantul "sex" cu "a face dragoste", deja rezulta altceva.
Astfel ca "a face dragoste" este o NECESITATE, o nevoie de a-ti manifesta IUBIREA, avand ca rezultat PLACEREA.
Omul cand este indragostit simte nevoia sa-si manifeste sentimentele, inclusiv prin SEX, termen pe care eu nu sunt de acord sa-l asociez speciei umane, desi sunt multi amatori de acest "sport".
Iar definitia acestei "activitati", o da fiecare in functie de gradul de educatie, cultura, etc.
Tu,voit sau nu,ai deviat de la intrebarea mea care cerea un raspuns clar:facand abstarctie de perpetuare, sexul daca nu ar fi o placere, este o necesitate? Dragostea si restul, sunt adjuvante, ca sa spun asa.
Nu in mod voit, probabil ca m-a derutat acel "sau si". Daca ar fi fost scris numai "sau", respectiv, doar "si", intrebarea ar fi fost mai clara pentru mine. Astfel ca voi incerca sa reformulez raspunsul, spunandu-ti ca SEXUL este intr-adevar o necesitate, si asta in conditiile in care insusi organismul isi cere si acest drept de functionare la un moment dat. In cazul acesta, activitatea hormonala spunandu-si cuvantul, functie de fiecare individ in parte.
Si totusi, cele doua notiuni nu pot fi separate, caci SEXUL se poate incepe dintr-o necesitate, dar finalitatea este insotita de placere.
Da,ce spui acum este cu totul altceva.
Sexul este declansat de dorinta primara sexuala mai mare la barbati
iubirea, dragostea este total altceva, intro relatie sunt sanse ca un copil sa creasca intro familie, intro aventura nu prea sunt sanse, sexul e doar pentru disctractie
Plăcerea este o necesitate, o trebuinţă biologică şi de afiliere.Nu e nimic filozofic aici.
Delicat-o,placerea este o necesitate numai atunci cand este provocata. Sper ca m-ai inteles corect.Ce itelegi tu prin placere?(te intreb intrucat cred ca ai o viziune ingusta)
De când plăcerea este un organ sau analizator pentru a fi stimulat, provocat? Plăcerea este doar un sentiment primitiv şi universal care se manifestă sub formă de dorinţă, nevoie organică sau spirituală.
Observ că tu ai o altă viziune asupra acesteia..care ar fi aceea mai exact? 
Daca-ti folosesti creierul eficient, vei intelege ca placerea (uita-te macar in DEX sa vezi cum este definita), nu este un sentiment primitiv.Primitiv este sentimentul de perpetuare, de care eu am facut abstarctie (din acest motiv m-am referit la sensul filozofic. daca-l intelegi)
Dacă te referi la aria afectivă, nu poţi defini plăcerea aşa cum defineşti sentimentul complex al iubirii.De fapt, iubirea în sine nu are o definiţie de sine-stătătoare. Însă acestea două pot, uneori, să colaboreze.Cu alte cuvinte,plăcerea nu mai poate fi definită ca un sentiment primitiv, ci ca unul complex, care presupune anumite reacţii, atitudini, convingeri, asemeni sentimentului de iubire.
Nu ştiu de ce respingi noţiunea de necesitate, trebuinţă....pentru că până şi iubirea este până la urmă o necesitate, şi nu mă refer numai la iubirea dintre doi îndrăgostiţi.Acţiunile omului au la bază nevoile acestuia care pendulează între nevoile biologice până la cele individuale(nevoia de a te afirma, de a te cunoaşte, de realizare a propriei personalităţi, de afiliere). Aceste nevoi reprezintă formele motivaţiei.
Efetiv,imi place cum pui problema,in general.Dar, hai sa judecam, in amanunt si tinand cont de cuvinte (intram in "fineturi":
-spui tu:"Dacă te referi la aria afectivă, nu poţi defini plăcerea aşa cum defineşti sentimentul complex al iubirii."apoi:".De fapt, iubirea în sine nu are o definiţie de sine-stătătoare", insa "acestea două pot, uneori, să colaboreze"
Ce se poate intelege din ce spui tu:
-iubirea este mult mai complexa decat placerea (adica placerea este numai o latura a iubirii (dupa mime logic)"
-iubirea in sine, nu are o definitie de sine-statatoare.(nu te contrazic dar nici nu inteleg la ce te referi.Esti prea echivoca.)
-"insa aceste doua pot,uneori(de ce numai uneori?) sa colaboreze". Adica iubirea poate (uneori,cum insinuiezi tu),sa nu se identifice cu placerea? Cand si in ce imprejurari?
-"placerea poate fi definit ca un sentiment care presupune anumite restrictii,atitudini si convingeri,asemeni sentimentului de iubire".Ce am inteles eu:placerea poate fii RESTRCTIONATA?(Cum,invata-ma); pate avea ATITUDINI (cum adica?),covingeri(cu asta m-ai dat gata!; CONVIGERI (de ce gen:religioase,politice, etc?); ASEMENI SENTIMENTULUI DE IUBIRE (nu mai repet, der tu poti intelege care sunt nedumeririle)
Te intrebi, apoi, de ce EU RESPING notiunea de NECESITATE.Cand si unde am respins eu,in mod explicit acest lucru? De ce ma acuzi?
-Spui ca IUBIRE este o NECESITATE (adica, nu poti trai fara ea, asa cum nu poti trai fara apa). Crezi tu intr-adevar, sincer, acest lucru? DECE?
-spui"..nevoile biologice pana la cele individuale." Adica nevoile biologice nu sunt si cele INDIVIDUALE? (in afar de cele motivationale, perfect redate).
Nu am vrut sa fiu rautacios si nici chitibusar.Mi-a facut insa placere sa te provoc. Esti o fata inteligenta.
Abia acum am reusit sa-ti citesc ultimul raspuns.Am facut-o cu atentie si interes.
Intrucat consider ca este mult mai facil sa gasesti chichite, decat sa raspunzi la ele, nu imi voi permite decat sa-ti multumesc pentru seriozitatea raspunsului.Cum insa,acel ceva din mine,pe care si tu consideri ca defineste,macar si partial,personalitatea, nu ma lasa chiar sa tac, o sa-mi permit o observatie si o curiozitate.
OBSERVATIA
in expunere, mie mi se pare ca ai tendinta de a absolutiza, sau mai bine zis de a limita (saracii) continutul unor notiuni.Eu de exemplu, foloseam conjunctia "si" in formulari ca:
-"daca nu faci (si) ceva cu pasiune sau din iubire, nu poţi spune că te numeşti om";
-".tin (si) de particularităţile acestuia"
-"Convingerile sunt unice şi fiecare le construieşte (si) în funcţie de personalitatea sa".
CURIOZITATEA:Cand pui intreari de genul celor de pe TPU, cred ca o faci din:curiozitate, necesitate, sau ca sa te afli in treaba.Eu am pus intrebarea in cauza, din curiozitatea de a vedea si alte pareri si necesitatea de a-mi verifica propriile pareri.
TU, cand mi-ai raspuns, prima data, de ce ai facut-o? Dar a-2-a si a-3-a oara? (daca nu raspunzi nu-i bai)
O seara placuta.
Mă amuză felul tău de a vorbi şi de faptul că am avut dreptate, într-o mică măsură, în legătură cu trăsătura ta de personalitate
.Ţi-am răspuns la întrebări pentru că am vrut să-mi prezint opinia mea şi să o compar cu a ta.Am trecut peste impulsivitatea ta de la început pentru că este un comportament normal.În sensul că atunci când ai o anumită convingere şi cineva o critică sau o defavorizează, devii puţin nervos şi nu te poţi controla.Nu toată lumea are darul acesta, al autocontrolului.Şi eu sunt o fire impulsivă, dar încerc să o temperez şi să evit eventualele dispute acide.Am continuat să-ţi răspund pentru că am vrut să îţi explic părerile mele şi să le am în vedere pe ale tale.
Iar tu eşti o fire destul de curioasă. Uite, până şi plăcerea ta de a mă provoca se poate traduce într-o necesitate, trebuinţă de orientare şi investigaţie, animată de motivaţia intrinsecă.
În ceea ce priveşte colaborarea fugitivă dintre iubire şi plăcere există o explicaţie foarte simplă. Fiind un sentiment complex, iubirea implică şi acest sentiment de plăcere, doar că nu este suficient.Acestea două nu sunt într-o relaţie fidelă, ca să spun aşa, pentru că plăcerea poate exista fără iubire, dar iubirea nu poate exista fără plăcere.De accea, consider plăcerea ca fiind un sentiment primitiv, dar necesar.Ea devine primară în momentul în care conştientizezi consecinţele îndeplinirii ei.În procesul acesta de conştientizare sunt implicate pe lângă operaţiile gândirii, toate însuşirile psihice, adică întreaga ta personalitate. După ce ai anticipat urmările, începi să decizi dacă această plăcere trebuie restricţionată sau nu.Am să-ţi dau cel la mai elocvent exemplu, şi anume plăcerea fumătorilor de a consuma nicotină. Aici este clar că iubirea nu se poate identifica cu plăcerea.În cazul acesta, plăcerea este înţeleasă strict ca o necesitate fără alte implicaţii afective. Când aceasta însă se identifică cu iubirea, apar atitudinile(adică raportezi experienţa ta anterioară la această plăcere şi selectezi din aceasta, te autoreglezi) şi convingerile care sunt de fapt nişte idei implantate în structura personalităţii tale, puternic trăite afectiv.Convigerile sunt unice şi fiecare le construieşte în funcţie de personalitatea sa.Ca să nu mă abat de la întrebarea ta, o să iau exemplul tău.Pentru unii, sexul nu reprezintă decât o plăcere, o necesitate biologică dar şi de afiliere, adică nevoia de a te simţi bine.Aici nu putem vorbi de nici o convingere. Însă cei care ridică actul sexual la cote înalte,dându-i uneori şi un caracter sacru,şi-au format o convingere, o idee care îi motivează toate acţiunile.În acest caz, plăcerea nu poate exista fără iubire, dar nici iubirea fără plăcere.
În ceea ce priveşte iubirea ca o necesitate, este o convingere personală, dar care se poate regăsi în fiecare dintre noi.Consider că nevoia de afecţiune, nevoia de iubire este transmisă ereditar, adică se află în structura noastră genetică.Să nu mă înţelegi greşit, eu nu raportez iubirea doar la cea dintre oameni, ci la întreaga materie sau chiar diferite activităţi.Cu alte cuvinte,poţi iubi un om, aşa cum poţi iubi florile, apusul, pictura, viaţa sau chiar propria ta meserie. Dacă nu faci ceva cu pasiune sau din iubire, nu poţi spune că te numeşti om.Nu există cineva pe lumea aceasta care să nu iubească ceva,pe cineva şi pentru care să se dedice.
În ceea ce priveşte distincţia dintre nevoile individuale şi biologice o să-ţi explic altfel. Uite, nevoile sunt clasificate în general ca nevoi primare, adică cele biologice, şi ca nevoi secundare, care asigură integritatea individului, ţin de particularităţile acestuia.De aceea, mi-am permis să folosesc noţiunea de nevoie individuală.
Şi nu ai fost răutăcios,poate doar puţin impulsiv.În orice caz, îmi place să port astfel de conversaţii şi să aflu alte informaţii care poate îmi vor folosi cândva.
Exista si o necesitate a organismului, in special la femei, dar n-am s-o dezvalui unui semidoct.(hai, fuguta in dex!)
Filozofia lipseste cu desavarsire, iar ceea ce ai considerat, ai si ascuns in acelasi timp.Ai vrut tu sa ai o postare la stiinta si filozofie si probabil visai sa fie si recomandata.Mda, vezi sa nu.
Vezi ca e "delicato", daca "o" nu e pronume, n-are rost sa-l omori cu cratima. Daca-i scrii si "frumoas-o", e perfect!
Sa-ti zic si de 'adjuvant'?
Mai, braileanule! sa fii frustrat, e o arta pana la urma.Aici nu e filosofie, esti doar tu cu mintea ta intortocheata pusa pe refuzat.
Sorici (nu ma refer la cel care-l detine), ca sa vezi ce inseamna sa dai un raspuns care sa nu-ti confirme originea, citeste ce a spus "foxilver". Restul sunt vorbe!
Pai cand incep sa te doara ouale de te pisi pe tine, eu zic ca e necesitate.
filozofic raspuns, nu?
Auzi Terente, eu sunt brailean. Daca incep sa te doara oule, inseamna ca a fost ceva anterior durerii, deci necesitatea nu a aparut din senin.Alt argument ai?
-
anonim_4396 întreabă:
24 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
