În opinia voastră, cât la sută contează genetica în dezvoltarea și comportamentul unui copil (un viitor adult) și cât la sută educația și exemplul oferit de către cei mari?
http://youtu.be/ZHCuA0KnITY
Make your influence positive.

În acel filmuleț, Dumnezău, nu atât despre copii este vorba, care pot fi influențabili sau mai puțin influențabili, cât despre comportamentul și atitudinea adulților. Ei au responsabilitatea să ofere un exemplu pozitiv, pentru că în cele mai multe cazuri copiii preiau (inconștient) comportamentul adulților.

În rest, mi-a plăcut cum te-ai jucat cu procentele. Foarte interesant.

Mă intrigă însă procentul foarte mic acordat de tine geneticii.

Consideri că un copil care s-a născut cu un IQ peste 130 se va comporta aproape identic cu unul cu IQ-ul undeva în jur de 80, dacă presupunem că amândoi ar crește în exact aceleași condiții (ar avea aceiași părinți, aceeași educație, aceiași prieteni, aceleași evenimente, etc.)?

Nu crezi că unii sunt (mult) mai privilegiați din naștere decât alții...și pot cu un efort mult mai mic să obțină exact aceleași rezultate (mă refer în special la studii și înțelegerea anumitor lucruri)?

Tu nu te simți privilegiat, măcar uneori?

In "Bunul, raul si uratul" e o replica demna de a fi luata-n serios. Nu stau s-o caut ca merge prost netul dar suna cam asa: sunt 2 feluri de oamneni pe lumea asta, cei care au o arma-n mana si cei care sapa. Mie nu mi-au dat vioara la 4 ani, poate de aia imi si place vorba asta marca Eastwood.

Cam 93.74%. Restul este cizelare.

Hahahah ca si copil asi spune 50% genetica si 0% exemplu oferit de parinti iar uneori 100% genetica si 100% exemplu oferit de parinti... am mai auzit intrebarea chiar la ora mea de civica raspunsul a uimito pe profa m-a dus la pshihologul scolii si ea a ramas uimita de abia un pshiholog din cluj si-a dat seama. Succes in a va da seama despre ce vorbesc.

Atat timp cat genetica nu influenteaza capacitatile sociale ale copilului influenta ei este neglijabila, in schimb comportamentul parintilor/oamenilor care au contact cu un copil in perioada dezvoltarii sale au un rol esential in evolutia acestuia.
Suntem, pana la urma, animale sociale si atat timp cat genetica nu ne influenteaza capacitatile cognitive suntem la mila celor din jur pana cana ajungem la stadiul in care ne putem "descurca singuri" si putem alege. Din pacate influentele copilariei ne urmaresc toata viata.

Eu zic ca educatia are o contributie de 70%, iar genetica restul de 30% deoarece "faţa" pe care o mostenesti de la parinti contribuie la integrarea in societate.

Cred ca daca educatia e geniala, ereditatea nu mai conteza deloc, doar partea de natura. Ce speranta!

Si eu am fumat un muc de pe jos, cand eram mica, de curiozitate si pe ascuns. Nu mi-se dadea voie sa fac ce fac adultii. Era ca in vorba cu popa: fa ce zice popa, nu ce face popa, dar eu eram curioasa si muream de frica sa nu ma prinda careva, nu de bataie, caci eram la bunici si acolo nu ma batea nimeni, dupa cum nu imi interzicea nimeni nimic, nici nu stiau unde sunt toata ziua. De frica ca e ceva rau, pentru ca avea incredere ca mama te protejeaza, de asta iti sperie creierul. Nu mi-a prins bine, pentru ca daca eram curioasa tot le faceam, dar unu:stresul era mare, doi : nu trageam concluziile ocupata fiind sa sterg urmele, etc...Nu copiam pe nimeni si nimic, poate doar fara sa vreau, deoarece asa simteam, sa nu copiez, sa fiu eu. insa simteam presiuni mari, mai ales la scoala, din partea profesorilor, sa ii copiez pe unii ori altii. Si religios simteam presiuni, dar nu puteam sa definesc ce vor ei sa copiez. Intr- o zi mama m-a acuzat cu gelozie si rautate ca m-am tuns sa o copiez pe nu stiu ce femeie. eram si eu femeie deja, dar fara ingaduinta mamei. Daca ar fi fost dupa ea, ar fi trebuit sa fiu robotul ei. A incercat orice, dar si eu la fel. O incuiam cu raspunsurile cand m-am facut mare. Cat eram mica taceam, aparent ascultatoare. daca nu ma sensibiliza, cum facea cand se victimiza, ma prefaceam ca aud. Cand eram mare imi zice un fel de blestem, sa faca si sa dreaga fecioara Maria, la la bla bla. am incuiat-o, invatasem sa scap repede. Ceea ce o facea mai rea, mai sadica, dar pe moment nu stiu ce procesa si ma lasa in pace. I-am dat replica: cum sa ma blestem singura? Cred ca s-a speriat ca am innebunit.

A mea s-a nascut cu influente de la ogarul pe care l-am avut. Isi facea provizii de mancare printre carti. :} Nici nu vorbea prea bine. Sa spun drept m-a marcat.Nu stiu explicatia. Ipoteze sunt, mereu sunt.

Eu nu am semanat cu ai mei, sotul meu nici atat.E drept ca simti ca ai ceva de depasit, pe care ei nu l-au depasit. E vorba si de spirit, cred. Unele lucruri sunt usor de depasit, pur si simplu cum apar cum le anulezi manifestarea, ca si cum ai avea deja experienta si concluzia. Ca si cu imunitarul, unul stie, altul nu stie. Altele sunt greu de depasit, dar pot fi la pachet cu varsta a doua sau a treia, nu cu prima...Si simti ca atarna greu legatura de empatie cu ei, care nu au depasit. Asa ca mai bine inchizi si parca e mai usor. De ce sa muncesti ca un magar la doua miscari deodata, daca e ca la sisif. Ei se culca si maine se intorc de unde i-ai tras mai sus? Culmea e cand inconstientul lor, care se intoarce inapoi, devine sadic cumva. Iti dai seama cate nu stim despre interactiunile psihice si tacerea chiar fata de propriul constient.

Poate ca auto-educatia tine de a selecta, de a pune filtrul eu-ului unde vrei. Iar educatia tine de transmiterea informatiilor, a meseriei, a cheilor. Si poate exista si ajutor educativ pentru auto-educatie.

Asa e. Am observat material de geniu, care nu a fost ajutat sa se dezvolte, ci ajutat sa se incadreze in turma, prin lipsuri in primul rand, prin lipsa presiunii iubirii si nepasare, poate prin presiuni agresive de distrugere a personalitatii, etc. Din pacate, oricat de puternic esti in fata obstacolelor, unul isi spune mereu cuvantul:burta goala.

Cu placere!

Cunosc fete foarte frumoase si corp de gimnasta, iar cand i-am vazut parintii m-am speriat.

Eu cred ca pe tine te-ar interesa care este "originea talentelor si aptitudinilor" pe care le au unii copii, care nu are nicio legatura cu genetica daca niciunul dintre parinti nu poseda respectivul talent sau respectiva aptitudine, nu?, si cel putin genele sunt departe de explicatii precum obârșia inteligentei (=capacitatea de a rezolva). Insa cazul din videoclip de fapt se refera la "copiatul adultilor" si oricat de multe "resurse" ar mostenii un copil ii trebuie foarte multi ani (de la 16ani, iar in unele probleme chiar 50de ani) pentru a incepe sa discearna: de aceea minorii nu sunt pedepsiti de Politie sau alte persoane din afara familiei, asa ca nu ii cazul sa inlocuim expresia "7 ani de acasa" prin cuvantul "genetica".
Alta idee: copii care zbiara cand nu l-i se da pe loc ceea ce cer (de ex: cand intra intr-un magazin) ma face sa ma gandesc la parintii cei niciodata satisfacuti (... sexual) care au comportament identic.
:*)

Ambele conteaza foarte mult si intre ele este o relatie foarte stransa.Trebuie mai intai sa descoperi temperamentul copilului tau pentru a putea sa-i oferi educatia si formarea necesara.Intr-adevar, copiii imita adulti in proportii foarte mari.
Daca esti un parinte dezorientat, care nu-ti cunosti copilul, de cele mai multe ori poti da gres in educarea acestuia.Si vedem zilnic exemple printre noi.
Eu cred ca stresul de zi cu zi,munca continua, grijile, gandurile oamenilor la bani si la faptul ca iar trece luna si nu s-au ajuns cu leafa, problemele in casnicii generate de cele mai sus mentionate, ne fac sa uitam de copii si sa nu fim in stare psihic sa le oferim o educatie adecvata.
V-ati uitat pe acest site cati copii minori intra si parintii lor sunt convinsa ca habar nu au? Si mai ales ce discutii pot avea la 13-16 ani?
Inclusiv lucrul asta este o imitatie de comportament.Copilul vede ca nu este bagat in seama, ca nu i se da atentie si practic adopta acceasi atitudine vis-a-vis de parinti.Se inchide in lumea sa ca apoi sa apara problemele si sa spuna pe TPU ca nu-si mai suporta parintii si ca ce poate face?!
Fetele se vaita pe net la 13-14 ani ca parintii nu le lasa sa se iubeasca cu cine vor!
E revoltator ce se intampla in zilele noastre.
Problema este ca pentru ei asta este un strigat de ajutor si nu ii aude cine trebuie...doar cateva sute de useri care nu pot face nimic pentru ei.Comunicarea aceasta trebuie sa aiba loc in familie.